proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

,,Suntem atât de de?tep?i - scrie Iona într-o manier?, a? spune eu, inginereasc?, impregnat? cu revolt? ?i neputin?? - am creat milioane de proceduri pentru orice, nu doar tehnice, ci chiar ?i pentru activit??ile umane, exist? tehnica sp?l?rii din?ilor, a îngrijirii unei pl?gi, a sond?rii în cazul blocajului vezical, exist? enorm de multe, dar eu nu cunosc, chiar dac? exist?, de fapt ?tiu câteva, una a popilor, care-i stereotip? ?i simplist?, una a psihologilor, care-i scump? ?i ineficient?, cea a psihiatrului fiind constatatoare doar a drumului f?r? întoarcere din lumea tenebrelor, Dumnezeu are o variant? a Lui, atotcuprinz?toare, pe care popii o stric?, de fapt au stricat-o cu multele ad?ugiri create de ei, în numele Lui, doar c? promisiunea Lui este par?ial utopic?, dar nu ?tim ce s? facem cu sufletele bolnave, cum s? le vindec?m, cu ce s? le hr?nim? E plin P?mântul de suflete tânguindu-se din dor de absolut ?i nimeni nu le poate spune ceva conving?tor, simplu ?i în?l??tor în acela?i timp.”
Prin compara?ie, doamna profesoar? are un mesaj în acelea?i coordonate, cum spune ea, ale neputin?ei ?i z?d?rniciei, doar limbajul folosit fiind altul.
,, Tânjind ?i murind, iar între aceste dou? coordonate, dac? avem noroc, iubind, a?teptând, sperând, suferind, urând chiar, regretând, ducându-ne crucea cu tot ce ne-a fost h?r?zit, luptând cu luciditate, renun?ând cu demnitate. Oricum lupta asta este cea mai inutil? dintre toate, chiar dac? le cuprinde pe toate. M?re?ia acestei lupte este tocmai inutilitatea ei. Cine, în univers, mai lupt? cu atâta ardoare pentru ceva inutil, neîn?eles, ce nu-i al lui decât câteva clipe, în care nu afl? r?spunsul, nici r?spunsuri, doar întreb?ri peste tot, r?spunsul fiind acela pe care fiecare ?i-l încrope?te în clipele trecerii prin încerc?rile h?r?zite.”
- Foarte frumos!
Întrebarea scris? de Leti?ia pe cele dou? bilete din dul?pior era o continuare fireasc? a textului ei anterior, deschizând drumul unor noi considera?ii, în acela?i spirit al inutilit??ii.
,,Cui folose?te experien?a mea?”
Patru cuvinte care ar trebui s? con?in?, de fiecare dat?, o via??, întrebarea corect? fiind ,,Cui folose?te via?a mea?”, r?spunsul fiind acela?i din punctul meu de vedere: la modul astronomic, nim?nui, nimic nu se tezaurizeaz?, totul trece, toate se uit?, prea pu?ini fiind aceia care au creat sau au descoperit asemenea lucruri încât s? influen?eze via?a celor de dup? ei, muritorii de rând venind pe lume ne?tiu?i de lumea mare, tr?ind cu bune ?i cu rele ?i plecând în acela?i anonimat, care nu perturb? decât via?a cuiva foarte apropiat, dac? exist?, ?i în mic? m?sur?, dac? o face. La modul universal, nim?nui, venim ?i plec?m în lini?te.
,,Via?a mea nu folose?te nim?nui, mi-a fost dat? mie de Pronia cereasc?, s-o tr?iesc, s? experimentez, s? înv??, apoi s? plec. Experien?ele mele, împ?rt??ite direct, sau cunoscute indirect, pot servi, uneori, anumitor cauze, pot tulbura, uneori, destine, pot influen?a, uneori, alegeri, drumuri, pot vindeca, vreau s? cred, suferin?e, la fel cum pot adânci, sper cât mai pu?in, nemul?umiri, revolte, toate tr?irile mele îmi apar?in, însemnând ceva doar pentru mine, ele ?tergându-se din memoria universal? odat? cu dispari?ia mea fizic?, f?r? posibilitatea recuper?rii lor, vreodat?, în vreun fel.”

N-a fost foarte greu s? g?sesc vinova?ii pentru s?r?cia din farfurii, dup? patru zile am descins în cantin? la o jum?tate de or? de la deschidere, am cânt?rit zece farfurii, carnea era la jum?tate, legumele la 60-70%, am scris un document semnat de toat? lumea, am controlat frigiderele g?sind ?apte kg de carne de porc, am c?utat legumele, le-am g?sit în duba de aprovizionare, cartofi, ceap?, morcovi, ardei ?i usturoi, am cerut un inventar la zi, extinzând concluziile la o perioad? mai lung?, am acordat preavizul legal tuturor angaja?ilor, declara?iile lor sugerând concluzia c? to?i beneficiau într-o m?sur? mai mare sau mai mic? de alimentele furate. În acest timp instruiam în paralel fetele aduse de Karol, care venea zilnic cu ele, supraveghindu-le ?i ?inându-le din scurt. I-am cerut un ?ofer cu B-ul pentru aprovizionare, dar el a avut alt? idee, s? folosesc un ?ofer din firm?, dou? ore diminea?a, care apoi s? revin? la distribu?ie, economisindu-i salariul ?i limitându-i posibilit??ile de manevre frauduloase. În perspectiva prelu?rii afacerilor mele, Karol s-a ocupat în mod special de una dintre femei care avea zece clase, preg?tind-o ?i ca administrator, care prelua marfa de la ?ofer, eliberând-o apoi la buc?t?rie. Am p?strat buc?t?reasa, sub amenin?area sanc?ion?rii drastice, reluând discu?iile la prim?rie pentru ob?inerea unui sprijin financiar tot mai necesar pentru func?ionarea cantinei.
Jocul nostru, recapitulare a vie?ilor, uneori expresie a dorin?elor încol?ite în timp, avea s? continue luni de zile, f?r? efort sau constrângeri, cu implicare autentic? ?i bucurie veritabil?, r?spunsurile fiind construite pe tr?irile îngropate în istoricul fiec?ruia. Respectam în?elegerile ini?iale, alternam întreb?rile, dar nu se întâmpla nimic dac? într-o zi uitam, sau deliberat amânam lectura textelor pentru a doua zi sau pentru o alt? zi. Mult? vreme, întreb?rile aveau un mare grad de generalitate, o mai mare înc?rc?tur? filozofic?, sau deschidere spre considera?ii existen?iale:
- Cine te-a inspirat cel mai mult în via???
- Po?i iubi cu aceea?i intensitate dou? persoane în acela?i timp?
- Cât de mult î?i iube?ti copiii, ce-ai face extrem pentru ei?
- Exist? diferen?e între iubirea la dou?zeci de ani ?i cea la cincizeci?
- Ce-i mai important, iubirea sau banii?
- Ce pre?uie?ti mai mult, iubirea fizic? sau cea sufleteasc??
- Iubirea vindec? depresia?
- Cum vezi refacerea vie?ii dup? desp?r?irea de omul iubit? (chiar dispari?ia)
- Ce-?i mai dore?ti de la via???
cu timpul ap?rând întreb?ri banale, iscate din parcursul ?i întâmpl?rile cotidiene:
- Care a fost cea mai pl?cut? întâlnire de ast?zi?
- Care a fost cea mai important? stare conflictual? de azi, dintotdeauna?
Mioara citea întreb?rile la amiaz?, când venea la mas?, uneori formulând ?i ea un r?spuns, din pur? pl?cere, dac? se sim?ea inspirat?. Foile de hârtie le adunam într-o map?, în ordinea zilelor de întocmire. Revederea lor din când în când ne stârnea zâmbete, bucurii, întreb?ri, ap?rând sugestia de a tip?ri o carte cu o mie sau mai multe mii de întreb?ri ?i r?spunsuri.