proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

- Bun? seara, femeie frumoas?!
- Mie îmi scrii?! eu sunt femeie obi?nuit?!!!
- Dar ce, o femeie pentru a fi frumoas?, trebuie s? fie neobi?nuit?? Tu chiar e?ti o femeie neobi?nuit?, deosebit?! În câteva clipe î?i trimit un text pe care l-am scris pu?in mai devreme
- Bine, a?tept.
- Este despre noi, despre mine.
- Wow!!!
Povestea b?trânului vr?jitor
"Nu mai credea s? se schimbe ceva, vreodat?, în via?a lui. Nu mai credea s? i se dezghe?e, vreodat?, inima b?trân? ?i împietrit?. De?i nu-i lipsea nimc din cele trebuincioase traiului, era nefericit. Într-o iarn? a întrez?rit o speran??, s-a trezit cu un gând firav ca o scânteie, gândul a prins grai, l-a m?rturisit, i-a dat via?? ?i, de atunci, a început o altfel de suferin??, surd? , f?r? leac. B?trânul vr?jitor singuratic avea s?-?i dea seama câ?i ani au trecut, câte c?i b?t?torite are în inim? ?i în minte, c?i ce se sfâr?esc în fund?turi , f?r? ie?ire, sporindu-i singur?tatea. Tot ce-?i dorea mai mult, avea s?-l r?neasc?, s?-i dovedeasc? neputin?a, teama de via??, spaima de posibile tr?iri, sim??minte, bucurii noi, netr?ite de mult? vreme, uitate ?i inaccesibile, dup? atâ?ia ani. S-a trezit mai singur decât înainte, sim?indu-?i sufletul chircit ?i inima obosit?, aproape sfâr?it?. A f?cut alegeri care s-au dovedit gre?ite, sim?ind c? este târziu pentru el, a privit în preajm?, s-a apropiat de cei de lâng? el, sim?ea c? nu mai are timp, credea cu t?rie acest lucru, dar nu a f?cut decât s?-?i produc? suferin??, s?-?i sporeasc? senza?ia de sfâr?it de drum, a ales din nou, f?r? s? fi înv??at ceva, era fl?mând de via??, avea s? tr?deze, sporindu-?i durerea ?i ucigându-?i ?ansele la reînviere. ?i-a rememorat întreaga via?? g?sind în propria poveste un fel de predestinare pentru neîmplinire, premise vechi, nedeslu?ite din p?cate, la timp, anun?ând e?ecul personal cu mul?i ani înainte. S-a produs o schimbare, a?tept?rile îi sunt altele, criteriile ce-i determin? alegerile nu mai sunt acelea?i, nu vor mai fi, niciodat?, acelea?i. A tr?dat, dar a fost la rândul lui tr?dat, pl?tind ceva poate nemeritat, sau poate doar neîn?eles. Oricum, a ajuns în acela?i loc în care nu mai crede s? se schimbe ceva, vreodat?, în via?a lui."
- Mul?umesc tare mult pentru frumoasele tale rânduri, curate, prin sinceritatea lor! Ieri eram destul de stresat? la gândul inspec?iei în ?coal? (?tiu c? este f?r? rost, dar...), eram dup? o noapte aproape nedormit?. Azi noapte, am dormit ceva-ceva mai bine, dar departe de cât îmi era necesar. Azi, am fost de serviciu pe ?coal?, obosit? de diminea??. La un moment dat, am fost la cabinetul medical al ?colii s?-mi iau tensiunea, fiindc? nu sc?pam de o ame?eal?... Am ajuns acas? târziu ?i-am încercat s? dorm , m?car pu?in (am reu?it o or?!) Noroc c? mâine am zi scurt?!

*

- Bun? diminea?a! Acum m-am întors de la pia??! Ce faci?
- S?rut mâna, prieten? îndep?rtat?!
- Îndep?rtat? doar ca num?r de km, nu?!
- Clar!
- A?a mai merge! Nu aceasta e distan?a cel mai greu de dus!
- Altfel, tot mai apropiat?, m? gândeam în diminea?a asta ce drag mi-ar fi s? vin s? te iau cu ma?ina, s? mergem la tine la ?ar?, s? citim, s?-?i privesc ochii marini ?i guri?a mic?, s? g?tim ceva bun, special, s? povestim, s?... tr?im
- Mda... te-a plimbat mult gândul, azi!
- Iart?-mi visarea, da, mi se întâmpl?.
- De ce s? o iert?! Nu e cazul de iert?ri, ci de mir?ri, admir?ri! E bine, cât se-ntâmpl?... cât mai reu?e?te s? îndr?zneasc? m?car el!
- Poate m? dezmierd în acest fel, sim?ind c? nu ne vom întâlni degrab?, cine ?tie când, poate, habar n-am.
- Habar n-am nici eu... nici când ?i nici cum... E sigur îns?, ?i e bine s? ?tii c?, de la acea prim? întâlnire, de va fi vreodat?, e bine s? nu ai multe a?tept?ri...
- În scurt timp, ma?ina mea de sp?lat începe centrifugarea, ?i, dac? nu m? urc pe ea, iese în strad? ?i produce eveniment rutier, a?a c?, la un moment dat voi disp?rea.
- ?i ma?ina mea e în func?iune, mai are pu?in din program. O s? merg pân? la ?ar?, s? duc mâncarea adunat?, câinelui.
- Vin ?i eu, ia-m? cu tine! La noi a nins ca-n pove?ti, ?i, ?tiind cât î?i place iarna, mi-au venit gândurile acelea ce ?i le-am spus la început.
- Aici nu mai ninge deloc, de ieri, de pe la zece. Nici cea mai mic? urm? de z?pad? nu mai este!
- Cum a fost vacan?a?
- A?a ?i-a?a... e pe sfâr?ite! M-am afundat într-un munte.
- Unde ai fost?
- La altitudine, voiam neap?rat un loc înz?pezit, am umbat cateva zile de n?uc?, pe poteci de munte, prin p?dure. A fost bine.
- M? bucur, sincer!
- Sunt într-un echilibru precar ?i con?tientizez c? trebuie s? fiu foarte atent? s? nu-l periclitez, în c?utarea lui am pornit, ?tiam c? z?pada m? va ajuta.
- Nu m? bucur, acum. Vei supravie?ui, voi supravie?ui, vom merge mai departe... cum? nu ?tiu, nu... ?tiu.
- Ce simplu ar fi dac-am ?ti!
- ?tiu.
- Ce bine ar fi, dac? n-ar conta ?i modul de supravie?uire, dac? n-ar costa a?a scump gura de aer care s? ajute la a rezista...
- Î?i trimit ceva ce se potrive?te:
Eu ?tiu
S? fiu ?i foarte iubitor
Eu ?tiu
S? fiu ?i foarte în?elept
Eu ?tiu
S? fiu ?i foarte r?bd?tor
Eu ?tiu
De spui, ?i pot s? mai a?tept
Eu ?tiu
S-ascult cum nimenea nu ?tie
Eu ?tiu
De crezi, s? scriu ?i poezie
Eu stiu
Sa mor, dar stiu si sa înviu
Eu ?tiu
Ce vreau, ce pot... nu pot s? ?tiu...
- Rupi buc??i din suflet ca s? le pui de ici-colo, în func?ie de unde se adânce?te mai abitir rana....
- ?sta sunt eu, rupt, recompus, sfâ?iat, lipit, f?râmi?at, dar... nereîntregit
- Reîntregirea în forme care au fost, nu se mai poate, e mereu o alt? întregire, care las? loc unor regrete, unor nostalgii, unor doruri, dar ?i ?ansa unor minuni noi, de ?tim a le primi, privi, accepta, eu nu mai vreau reîntregiri mentale doar, e un demers obositor.
- A?a-i, reîntregirea din memorie, din amintiri... mai bine rena?tere. Ce simplu ?i în?l??tor este cu tine, de aici de departe! A? vrea ?i mi-e team? s? aflu cum ar fi mai aproape!
- Nu putem ?ti, nu se poate... în trei! a?a, la distan??, putem da gândului câte un bonus... ?i-o clip? de afundare în vis, ocolind piedicile realului.
- În momentul de fa?? nu mai suntem trei, ea, a treia, a plecat din nou, de ast? dat? ajutat? ?i de mine. Tocmai asta îmi este spaima. De ce nu reu?esc s? duc mai mult de ?ase luni - atât a fost maximul - o rela?ie?
- Poate c? de data asta, vei reu?i. Se va întoarce, ?i, poate va fi totul precum speri.
- Chiar m? tem, dar cu tine am avantajul, irelevant, c? nu a început, înc?.
- Mda!
- Nu mai este cale de întors, de data asta nu mai este alt? cale, nu mai sper nimic de la ea, alegerea a fost f?cut? ?i acceptat?, determinat? chiar, ?i de mine.
- Ai mai crezut asta, nu te încrâncena în nu-uri, p?guboase, poate! Las? un pic de timp ca s? po?i privi cu mai mult? deta?are ?i analizeaz? atunci toate datele ?i crezi mai mult în ceea ce-?i vor spune ele atunci! Erai dator s? mergi pân? la cap?t în rela?ia ta, aceea care î?i d?dea un plus de bine fa?? de ceea ce tr?iai înainte de a fi intrat în ea, erau necesare toate r?spunsurile.
- Esti mai clar?, deta?at? fiind, decât mine
- Nu pot spune c? sunt deta?at? suficient, doar c? încerc s? în?eleg.
- Doria, simplificând, ceea ce nu cred c? poate fi simplificat, sau poate nu ?tiu eu, acum, cum s? o fac, las?-m? s? stau în preajma ta, s? te "veghez" de departe. D?-mi ?ansa unei "prietenii" virtuale, mai p?suie?te-m? în preajma ta, te rog!
- Rândurile tale de azi, mi-au schimbat pu?in atitudinea. De?i, vreau s? ?tii c? nu o prietenie virtual? este ceea ce-mi doresc eu, nu am nici destul timp, nici resurse. ?i dac? azi, pot s?-?i spun c? voi comunica cu tine, o fac numai ?i numai pentru c? e?ti tu special, ?i scrii atât de frumos.
- Ce bun? e?ti tu, acum, cu mine, te s?rut, mai vorbim în seara asta, dac? vei dori.