Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Porcul

de ovidiu cristian dinica



Trenul pufnea ?i se opintea ca un m?gar b?trân care jurase c? nu mai trage nimic în via?a lui. Nori de fum se rostogoleau peste gar?, de parc? locomotiva ar fi încercat s? ascund? dovezile unei crime olfactive.
Pe peron, lumea se îmbulzea ca într-un mu?uroi de furnici lovit de furtun?. Copii, valize, saco?e, g?ini în co?uri, un mo? cu un pepene cât planeta – to?i se împingeau spre vagoane ca la promo?ie la salam.
La ultimul vagon, pe scar?, trona burta unui individ. Nu st?tea, nu se mi?ca, nu respira normal – trona. Tricoul lui, ud de transpira?ie, se lipise de el ca o folie alimentar? pe un pepene cald. Trecerea era blocat? complet, ca la barajul Vidraru.
Eu, optimist:
— Face?i loc! am strigat, cu vocea unui om care sper?, dar ?tie c? nu se va întâmpla nimic bun.
Gr?sanul încerc? s? se dea la o parte. Încerc?. În realitate, doar îmi ag??? cureaua rucsacului ?i m? trase dup? el ca pe o remorc?. Am ajuns amândoi pe culoar, iar eu, din iner?ie, m-am trezit cu nasul înfipt între sânii unei ro?cate. Am r?mas acolo ca un magnet lipit de frigider.
Ca s? scap, am deschis cu cotul u?a closetului.
— Bre, las? u?a închis?! ?ip? o ?iganc? b?trân?. Dar era prea târziu. Din veceu a ie?it un miros care putea exfolia vopseaua de pe tren.
— Fi?o, sari, c? ne fuge porcu! url? femeia, exact când prin u?? ap?ru un rât negru, umed ?i foarte hot?rât.
Fi?a, o ?iganc? cu dou? cozi pline de b?nu?i albi, se trezi brusc:
— Ia mai taci, f?, c? m? sperii de poman?!
Cealalt?, indignat?:
— Eu? Cotoroan??? ?i-am zis s? nu-mi mai zici a?a, c?-?i scot ochii! — ?i î?i desf?cu palmele ca dou? lope?i de b?tut covoare.
Fi?a nu se l?s?:
— Tu, f?, beleaua dracului!
Cotoroan?a zâmbi, ar?tându-?i singurul dinte, ?i se înfipse cu ambele mâini în p?rul Fi?ei. Fi?a ripost? cu pumnii, fr?mântând-o ca pe aluatul de cozonac înainte de Pa?ti.
În timp ce ele se b?teau, porcul negru ie?i complet din closet, gui?ând ca un tenor sup?rat. Cotoroan?a îl scuip? cu drag:
— S? nu te deochi, frumosule! Fi?o, d?-i f? ni?te porumb!
Fi?a se aplec?, l?sând s? se vad? o pereche de sâni mari ?i albi, trase un sac ?i arunc? porcului câ?iva coceni.
— Ce faci, f?? ?sta-i porc de o drug?! Mai d?-i, c? ne m?nânc? urechile pân? la Obor!
Porcul, curios, îmi adulmeca acum picioarele. Eu, prins între ro?cat?, porc ?i cele dou? femei care miroseau a balt? ?i scandal, am f?cut singurul lucru logic: i-am dat porcului un pantof în rât. U?or, cât s?-i explic situa?ia.
Porcul, ofensat, se retrase în closet. Fi?a încerc? s? închid? u?a, dar nu reu?i, iar gr?sanul transpirat î?i propti mâna în um?rul meu:
— Ia-o pe culoar înainte! zise el, de parc? eram soldat în misiune.
Presiunea lui ?i greutatea rucsacului m? f?cur? s? m? împiedic ?i s? cad direct peste porc. Porcul gui??, eu am gui?at ?i eu, iar în acel moment ap?ru controlorul.
— Tinere, te dau jos cu porc cu tot! Nu ai voie cu animale în tren! ?i te ?i amendez!
— Domnule, porcul e al doamnelor! lua?i-le pe ele la rost!
?ig?ncile s?rir? ca dou? pisici turbate ?i m? împro?car? cu înjur?turi ?i flegme. Eu, disperat, am scos biletul, l-am ar?tat controlorului ?i, cu o for?? pe care nici eu n-o în?eleg, i-am împins pe gr?san, pe cele dou? hoa?te ?i am fugit în vagonul urm?tor.
Acolo era lini?te. Relativ?. Tot trenul mirosea a porc.

ovidiu cristian dinica (cristan) | Scriitori Români

motto: fi bun pina la moarte

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro