proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Dup? înmormântare m-am întors la "Canal", pân? la urm? am fost în?eles de politrucul ?ef, care, cred, mai mult nu voia s? aib? evenimente decât îi p?sa de mine, am petrecut aproape toat? vacan?a r?mas?, cu Veronica, sentimentele noastre se consolidau în fiecare zi care trecea, suferin?a ei ne înso?ea permanent, dup? o perioad? în care am r?mas al?turi de ea ?i mama ei, am plecat pentru scurt timp la munte la o m?tu?? care a încercat ?i ea al?turi de mine s? îndep?rteze cât mai repede durerea devastatoare ce o st?pânea pe feti?a de pe bordur?, cum îi spuneam uneori, sugerând cu fa?a inert?, st?pânindu-mi râsul, c? ea m-a ag??at a?teptându-m? pe bordur?, la marginea drumului. Evident era o glum?, aveam s? o dovedesc, aveam s? ne-o dovedim, aripa mor?ii se retr?gea încet, fericirea noastr? r?zb?tea cu ner?bdare prin mantia suferin?ei înc? prezent? în via?a ei, mereu m-am întrebat ce am tr?it eu atunci, cât de intense au fost tr?irile mele în compara?ie cu ale ei, r?spunsul aveam s?-l aflu peste ani, cand mi-am pierdut ?i eu un p?rinte, tat?l meu plecând s? se odihneasc?, urmând zile, luni în care îmi tr?iam durerea în singur?tate, eram un adult c?lit în multe întâmpl?ri, sufeream, ?i parc? nu aveam nevoie de nimeni în preajma mea. Cred c? rezisten?a la suferin?? este mai puternic? odat? cu înaintarea în vârst?. Veronica avea atunci doar nou?sprezece ani.
Dup? acest al doilea text a urmat iar??i o perioad? de t?cere, mai scurt?, dar urm?toarea întâlnire avea s?-mi aduc? doar bucuria pove?tilor lui Cristian, f?r? nimic scris.
- M? bucur ori de câte ori ne întâlnim, chiar dac? nu-mi aduci nimic scris, pove?tile tale sunt o surs? inepuizabil? de via??, pentru mine, poveste?ti excep?ional, ai un har deosebit, doar când scrii te mai poticne?ti... Dac? a? putea re?ine tot ce-mi poveste?ti, s? recreez dup? aceea evenimentele... ar fi nemaipomenit.
- Dar pe unde ai ajuns cu povestea, în ce perioad? e?ti?
- Am scris tot ce mi-ai dat tu, nu am modificat faptele, ?i pe urm? am început s? povestesc de la mine, din memorie, întâmpl?rile auzite la ultima întâlnire.
- Perfect, ?i pentru mine e mai simplu a?a, nu pot mereu s? scriu.
- Am continuat din amintiri întoarcerea la "Canal", fentarea acceptat? de politrucul ?ef...
- Ieremia se numea.
- Nume predestinat, nume de slug?. Aici îmi lipse?te o perioad? din via?a voastr?, anii de facultate, nu-i ?tiu la detaliu, nici nu am de unde s?-i ?tiu, nu prea mi-ai povestit. ?tii ce mi-a pl?cut în mod special din cele de pân? acum? Maturizarea ta la moartea socrului, con?tientizarea evenimentului trist ca reper ce delimiteaz? dou? perioade esen?iale din via??. De obicei delimitarea este asimilat? cu primul act sexual, prima dat? când faci dragoste este momentul când devii b?rbat sau femeie, dup? caz. La tine a fost cu totul altceva, incredibil de frumos.
- A mai fost ceva, tot atunci, care mi-a înt?rit convingerea schimb?rii esen?iale din via?a mea. Dup? iert?ciunea rostit? de preot, a vorbit o veri?oar? de-a Veronic?i, care mi-a înc?rcat umerii mei abia ie?iti din adolescen??, cu povara responsabilit??ii dirij?rii destinelor unei familii, cea a iubitei mele, format? din Veronica ?i mama ei: - De aici înainte prietenul fiicei celui pe care-l îngrop?m azi va trebui s? aib? grij?, ca un cap al familiei, de cele dou? femei r?mase, prea devreme, f?r? so? ?i tat?.
- Impresionant! Tu ai terminat facultatea înaintea Veronic?i, ce ai f?cut în acel an?
- Eram c?s?tori?i, la reparti?ia ceau?ist? familia era un criteriu important al ob?inerii locurilor de munc?, Veronica era ?i îns?rcinat?, m-am mutat în cas? cu soacra, ?i, din salariile mele, primele mele salarii, am f?cut în casa lor o baie adev?rat?, am cump?rat tot, voiam ca so?ia mea s? aib?, când va na?te, condi?ii normale de trai, un confort ce era necesar pentru o minim? igien?. A fost o prim? realizare a mea, Veronica a n?scut b?iatul, ?i, dup? dou? luni, a plecat s?-?i sus?in? examenele din ultimul an. ?i-a luat examenul de diplom?, a primit reparti?ia tot aici, eram o familie tân?r? ?i dornic? de afirmare. Am muncit mult, lucram în aceea?i sec?ie a colosului industrial al jude?ului, ea lucra la T.E.S.A., eu în produc?ie, treptat ne-am câ?tigat un loc al nostru în uzina cea mare, ne-am f?cut mul?i prieteni, ne în?elegeam bine cu to?i, eram îndr?gi?i atât de colegi cât ?i de muncitori. Copilul cre?tea, vie?ile noastre p?reau a fi rânduite pe un drum cel pu?in promi??tor.
- În acea perioad? ne-am cunoscut , atunci s-au intersectat, pentru prima dat?, drumurile noastre. Eram ?i eu debutant în marea uzin?, aveam câ?iva prieteni comuni, unii s-au mai ad?ugat, apoi cu Veronica am devenit colegi în atelierul de proiectare, erau vremuri frumoase, eram tineri ?i orice era posibil de atins, pentru noi.
- A?a-i, erau vremuri stabile, predictibile, îmi amintesc chiar c? aveam un calendar al evenimentelor grupului de prieteni, toate anivers?rile erau trecute acolo, am jucat chiar optsprezece ore c?r?i, lucram ?i sâmb?ta, dou? sâmbete pe lun?, abia se inventase s.r.l. - ul, ne bucuram de el, aveam bani dar nu prea aveam ce s? cump?r?m cu ei, cump?ram un kilogram de cafea adus? din Siria, de cei ce munceau acolo, cu opt sute de lei, sum? ce reprezenta un sfert din venitul meu lunar, f?ceam palinc? în cazanul de fiert confec?ionat în marea uzin?, cazan performant, cu pere?i dubli, între care era ap? pentru a nu se lega borhotul de fundul cazanului, mi-am schimbat carcasa ma?inii de sp?lat neautomate, cu una de inox, confec?ionat? în marea uzin?, tabl? era la discre?ie în depozitul sec?iei, lucram în schimburi de noapte pentru a ra?ionaliza consumul de energie din cauza frigului ucig?tor, alergam printre ma?ini-unelte, în miez de noapte, s? ne înc?lzim, mituiam paznicul din livada C.A.P.-lui s? fur?m prune, cu risc maxim, pentru a face ?uic?, furam curent cu ecranarea câmpului magnetic din contor, sau cu cârlige ag??ate pe firele din consol?, înainte de contor, furam lemne din p?durea de stejar a ora?ului, pl?team la Ocolul silvic trei metri cubi, ?i, cu ?tirea vinovat? a p?durarului, t?iam doisprezece, munc? de ocna?, trebuia f?cut un lucru curat, t?iam falnicul stejar cu fier?str?ul, apoi scoteam cu securile cioata pân? când nu mai r?mânea nicio urm?, mituiam doctorii din policlinic? cu ?uic?, rar aveam cafea pentru asta, st?team la cozi interminabile pentru portocale, d?deam ?pag? f?r? nicio re?inere pentru a ob?ine o pereche de cizme din piele, lucr?torii din comer? erau o cast? special? a societ??ii, practicau barterul pentru bun?starea lor, rar erai acceptat în sistem, cine avea rela?ii putea s? ob?in? o ma?in? automat? de sp?lat, un televizor color, un frigider sau o lad? frigorific? în care s?-?i depoziteze carnea rezultat? din sacrificarea unui porc sau a unui vi?el care sc?pa, cu riscuri, înregistr?rilor autorit??ilor, prindeai o jumate de vi?el, erai asigurat cu carne pentru o lun? de zile, dac? nu aveai rela?ii, beai Pepsi Cola doar în vacan?ele petrecute pe litoral, eventual cu bilete ob?inute prin sindicat, arahidele erau, de asemenea, doar ale celor cu pile, sau ale celor ce puteau s? mearg? la mare, bunurile chineze?ti erau considerate, ?i chiar erau pe vremea aceea, mult mai bune decât ale noastre, teni?ii lor se g?ureau în talp?, dar nu se dezlipeau, flanelele, lenjeria, juc?riile, toate erau mai bune decât cele române?ti, erai privilegiat când, la s?rb?tori mai ales, ajungeai s? cumperi a?a ceva.