Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Neferici?ilor nu le e fric? de moarte, vol. I, Vie?i paralele

de Paul Pietraru

- Faptele, faptele dor cel mai r?u, realitatea arde pân? ?i memoria, se pr?jesc neuronii de câte ori m? gândesc intens la acele zile, spun zile deoarece drama s-a consumat în câteva zile, în esen?a ei cea mai profund?, cu toate c? se desf??ura, de fapt, cu mult înainte de acele zile, ?i mult mai mult dup? ele. Se pare c? s-a întâmplat ca de obicei, ?tia toat? lumea, eu aveam s? aflu ultimul, dar nici dup? ce am aflat nu am vrut s? cred, habar n-am de ce, nu voiam s? accept ?i gata, era prea murdar ?i prea umilitor, mai ales, tot ce mi se aducea la cuno?tin??, prin aluzii ?i sugestii. Probabil s?tui de porc?ria aceea, sau din simpatie pentru mine, doi prieteni ?i mai ales parteneri de afaceri mi-au spus c? Veronica ?i-o trage cu ?oferul firmei, ?i, dac? nu cred, s? merg la orele ... la adresa ... s? m? conving. Nu mai puteam ignora situa?ia, ?i, de?i nu le-am dat dreptate, m-am ascuns aproape de blocul în care se întâlneau, înainte de ora întâlnirii, a?teptând cu inima grea desf??urarea evenimentelor. Veronica a ap?rut ceva mai devreme, a intrat în scar?, am a?teptat vreo dou? ore, am v?zut-o ie?ind, am r?mas s?-l v?d ?i pe el, a ie?it la câteva minute, suferin?a s-a instalat în mod grosolan în inima mea, ?i azi este tot acolo, con?tientizarea faptelor m? f?cea inert, faptele parca nu aveau loc în inima mea, în mintea strâns?, chircit? de durere, nu-mi venea s? urlu, nici s? lovesc, doar respingeam cu incon?tien?? adev?rul evident al faptelor, poate dintr-o nevoie uman? de autoprotec?ie.
- Cunosc senza?ia, am tr?it-o la intensitate maxim?, atunci când, cu o viz? fals? în pa?aport, am fost arestat la vama Bor? ?i închis în pu?c?ria din Berettyoujfalu, doar pentru o zi, am primit N.U.P. ?i am fost eliberat. Exact a?a sim?eam atunci, de fapt dup? evenimente mi-am con?tientizat senza?iile, sim??mintele mi s-au dezv?luit mult dup? acele ore de groaz?. Ai dreptate, suferin?a s-a instalat în inima mea, în acea noapte, ?i-a f?cut culcu?ul pe termen lung, ?i acum, exact cum sim?i ?i tu, este tot acolo ?i nu va pleca vreodat?, nimic nu o va putea scoate afar? din cuibul ei. Eram inert, golit de gânduri, poarta sufletului era închis? pentru orice, în afara suferin?ei brute, cu bocancii murdari a intrat durerea la mine în inim?. Eram obosit, sfâr?it, nu voiam s? v?d pe nimeni, îmi era ru?ine mai ales de mine, sufeream, ?i atât...
- Sunt convins c? ai în?eles, b?nuiesc ce ai tr?it atunci, vom mai discuta despre asta, dar acum î?i povestesc mai departe, simt c? pot ?i vreau s? fac acest lucru. M-am întors acas? dup? mai bine de trei ore, ea nu era înc? ajuns?, nu-mi g?seam locul, ?i, când a intrat în cas?, i-am spus: - ?tiu de unde vii! De ce cu el? De ce?!
- Nu ?tiu despre ce vorbe?ti! Nu m? intereseaz?! Nu vreau s? aud nimic! a urlat ea, luându-?i haina ce abia ?i-o scosese, trântind u?a ?i disp?rând în noapte.
Atunci, în acea sear? de toamn?, s-a sfâr?it totul. A?a simt ?i acum, ?tiu cu certitudinea dat? de trecerea timpului, dup? atâ?ia ani.
S-a întors abia a doua zi, dar drama ei abia începea. Lucram pe dou? firme diferite, fila de cec f?r? acoperire emis? de ea ?i neonorat? la scaden??, a generat tot t?v?lugul ce avea s? o duc? într-o zon? periculoas? a infrac?ionalit??ii economice. Din acelea?i motive, necunoscute mie, avea s?-?i iroseasc? ?i ultima ?ans? de a se salva. I-am dat banii cu care ar fi putut s? evite dezastrul ce avea s? urmeze, ?i, într-un moment de incon?tien?? total?, i-a cheltuit cu amantul, neacoperind valoarea filei de cec, procesul mergând mai departe, sentin?a neputând fi alta decât închisoarea, pentru în?el?ciune. A g?sit o solu?ie, aparent salvatoare, nu s-a mai întors acas? din Bucure?ti, unde se pronun?ase sentin?a definitiv?, a plecat la Budapesta, ?i apoi în Italia, dup? cum aveam s? aflu mai târziu. Ajunsese o condamnat? fugar?, c?utat? de Interpol, nu aveam s? mai aflu despre ea nimic vreme de mai bine de ?ase ani. A muncit ceva vreme în Italia, apoi a intrat în Irlanda, unde în scurt timp avea s?-?i g?seasc? un loc de munc? bun, bine pl?tit, dar era str?in? ?i neîmp?cat? cu destinul. ?i-a dorit ?i copilul lâng? ea, a reu?it s?-l duc? în Germania, între timp ajunsesem ?i în Europa, ea r?mânea pe mai departe o infractoare, glasul sângelui o chema s?-?i duc? destinul pân? la cap?t, b?iatul era în Germania, ea împreun? cu concubinul voiau s? treac? din Irlanda în Germania, au fost legitima?i ?i ea arestat? ?i trimis? sub escort? în ?ar?, unde avea s?-?i isp??easc? pedeapsa, cu câteva luni înainte de prescrierea faptelor. Poate Dumnezeu nu uit?, a?teapt? cu mult? r?bdare s? ne dezv?luim sufletul, ?i, când se l?mure?te, decide ceea ce este drept.
- La o vreme dup? momentul ie?irii din închisoare, am întâlnit-o, s-a întors în ora?, a?tepta s? treac? perioada de anulare a drepturilor, s?-?i poat? face iar pa?aport ?i s? plece înapoi în Irlanda. Prietenul ei a muncit la noi în firm?, eu i-am oferit ei acel post, dar mi-a zis c? el are mai mult? nevoie de munc?, de fapt ea era prea zdruncinat? psihic pentru a putea s? munceasc?. Au ramas în ?ar? mai pu?in de un an de zile, apoi au plecat amândoi în Irlanda.
- Unde sunt ?i acum, ea rec?p?tându-?i locul de munc?. Câ?tig? foarte bine, îl are ?i pe b?iat cu ea acolo, mai vorbim la telefon din când în când.
- Asta n-o pricep, dar deloc n-o pricep, dup? tot ce ?i-a f?cut, tu mai vorbe?ti cu ea la telefon...
- E copilul, despre el vorbim, s-a scuzat, într-un fel vinovat.
- Nu-i adev?rat, copilul vostru e b?rbat, a ?i divor?at o dat?, nu ?sta e motivul!
- Fiecare cu felul lui de a tr?i suferin?ele...
- Au trecut zece ani pân? în momentul execut?rii pedepsei ?i înc? vreo ?apte de atunci, tu ce ai f?cut în acest timp, care a fost via?a ta?
- Dac? ai timp î?i povestesc acum, cel pu?in o parte , începutul libert??ii mele de dup? desp?r?ire.
- Cu mult drag, ascult f?r? s? te întrerup, ?tii doar c? iubesc pove?tile, pove?tile de via??.
- ?tii care este lec?ia cea mai important? pe care am primit-o imediat dup? ce am r?mas singur?... Sunt momente, cum a fost acesta, momente cruciale, în care se reordoneaz? totul în via??, parc? s-ar recompune toate datele vie?ii, dintr-o dat? se schimb? esen?ial lucrurile, oamenii din jur, simpatiile ?i antipatiile, cine te respect?, te iube?te de-a dreptul, adev?ruri noi, neb?nuite ies la iveal?, femeile care lucrau pentru mine, ?tiindu-m? liber, mi s-au d?ruit, mi-au intrat din proprie initiativ? în pat, toate ?tiau ce face Veronica, doar eu nu, îmi luasem o garsonier? cu chirie, îmi p?strasem o parte din afaceri, mult mai pu?in decât îi l?sasem ei, prostia asta tu s? nu o faci când ve?i ajunge la partaj, aveam bani suficien?i cât s?-mi permit o via?? lipsit? de griji, jucam la bingo, femeile erau atrase de banii mei, poate ?i de mine, oricum nu a trecut foarte mult timp ?i m? cam s?turasem de via?a asta, când, o copil?, fat? s?rac? ce muncea pentru noi, a venit într-o sear? la mine oferindu-mi-se cu totul, spunând c? ar vrea s? r?mân? definitiv la mine. Frumuse?ea ?i tinere?ea ei m-au cucerit, sinceritatea cu care s-a oferit o f?cea de nerefuzat, a?a c? aveam s? tr?iesc vreo trei ani de bucurii dincolo de orice închipuire.
Corina, a?a se nume?te copila, avea câ?iva ani doar mai mult decât fiul meu, era o femeie foarte frumoas?, Dumnezeu a fost foarte generos cu trupul ei, dar i-a mai dat ?i inteligent? acceptabil?, mult bun sim? ?i loialitate. Trei ani de zile am tr?it parc? într-un film, aveam dou? roluri principale într-o poveste despre o lume din care eu aveam s? ies în scurt timp, ?i în care ea, dintr-o pasiune dublat? ?i de nevoia unei vie?i decente, tocmai intrase. Spun c? era inteligent? deoarece ?i-a jucat rolul cu mult talent ?i putere de convingere, poate ?i din dragostea ce mi-o purta, atât cât se putea de la o copil? cu jumatate anii mei.
Am organizat o întâlnire cu prietenii din liceu ?i facultate, în ora?ul meu natal, era prima dup? dobândirea noului meu statut de so? în?elat ?i candidat la divor?, voiam s? demonstrez c? sunt bine, neafectat de evenimentele din ultimul timp, am trimis-o pe Corina înainte la locul întâlnirii, îmbr?cat? ca o div?, a interpretat perfect rolul asistentei domnului, care fiind foarte ocupat, întârzia pu?in, am ap?rut ?i eu dup? un sfert de or?, timp în care Corina a fost de neabordat, dupa ce mi-am îmbr??i?at prietenii, timp în care ea st?tea în picioare, în spatele meu, s-a f?cut nev?zut? mergând în camer?, doar insisten?ele prietenilor mei care erau puternic impresiona?i de asistenta mea m-au determinat s? o chem ?i pe ea la petrecerea noastr? masculin?. Avea s? fie r?sf??ata tuturor, a celor patru spun, dar rezervat? ?i tocmai de aceea superb?. În intimitate eram doi îndr?gosti?i nebuni, dezl?n?uirea era total?, eu eram atras de frumuse?ea ?i tinere?ea ei, ea, dup? cum avea s?-mi m?rturiseasc?, se sim?ea în siguran?? total? cu mine, m? ?i pl?cea destul de mult, spunea c? nu-?i dore?te nimic mai mult. Ie?ise atât de bine spectacolul cu ?eful ?i asistenta lui misterioas? încât am permanentizat acest joc, ne-am perfec?ionat partiturile, interpret?rile noastre erau tot mai bune ?i de fiecare dat? ne amuzam nebune?te când ne retr?geam în camer?, dup? recitalul actoricesc, magistral interpretat. Recream scenele tr?ite, regizam parc? totul, interpretând ?i rolurile surprin?ilor din asisten??. Sl?biciunile b?rba?ilor ie?eau u?or la iveal?, era ?i ceva pervers în mi?c?rile studiate, în privirile reci cu scurte fulger?ri senzuale, ?i tot acest recital actoricesc era înt?rit în expresivitate ?i pus în valoare cu o for?? urias? de ?inutele ei, special alese de amândoi, impecabile ?i provocatoare în acela?i timp. Rochiile erau scurte ?i mulate, în culori sobre, sau cu elemente transparente, oricum, întotdeauna exista ceva provocator, greu de atins. Peste rochie avea de obicei un articol de îmbr?c?minte maxi, p?strat cât mai mult? vreme, momentul dezv?luirii frumuse?ii ascunse fiind ales de mine ?i comunicat printr-un cod stabilit din timp.
- Încercai s? ui?i ceva r?u ?i urât! Iart?-m?, dar nu am putut s? nu-?i spun asta. Te îmb?tai zilnic cu senza?ii tari, voluptoase, în lume era?i actori profesionisti, manipulatori ai dorin?elor sau chiar frustr?rilor celor din jur, te r?zbunai de fapt pentru tot ce te-a lovit ?i în intimitate te reg?seai ca iubit proasp?t ?i neîn?elat.
- Cred c? ai dreptate, ?i eu m-am gândit de multe ori la acea perioad?, eram precum un adolescent revoltat ?i neîmplinit. Tr?iam, la cote înalte, senza?ii nemaitr?ite vreodat?, sunt sigur acum c? diferen?a de vârst? era factorul determinant.
- Fiul t?u ce zicea în timpul ?sta?
- Era solidar cu mine, oricum maic?-sa lipsea, dar mi-a dovedit în câteva situa?ii c? este al?turi de mine. Din p?cate el a suferit la fel de mult, fiind la fel de singur ?i abandonat de amândoi.
- Cum s-a terminat aventura cu Corina?
- Aventura... spui tu, poate, dar uneori cred c? a fost mai mult de atât, am fost un privilegiat s? tr?iesc trei ani din via?? cu aceast? copil? incredibil?. Poate s-a consumat puterea mea ?i a ei de a dep??i incompatibilitatea important? dintre noi, pe lang? vârst? mai era ?i nivelul de instruire, nu era o fiin?? proast?, dar universul ei era limitat prin îns??i educa?ia de care a avut parte. Dup? desp?r?ire s-a c?s?torit ?i a plecat în Italia, munce?te, are ?i copii, nu mai ?tiu prea multe de ea.

Paul Pietraru (cioplitorul) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro