Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Neferici?ilor nu le e fric? de moarte, vol. I, Vie?i paralele

de Paul Pietraru

- ?tiu c? ai plecat din oras, la un moment dat.
- Prins cu via?a, am uitat, într-un fel, de afaceri, le-am neglijat mai bine zis. Am contractat un credit pentru firm?, dar banii s-au dus aiurea ?i atunci a trebuit s? vând totul pentru a pl?ti împrumutul. Tr?dat, obosit, îmb?trânit înainte de vreme, am plecat acas?, acolo unde nu mai aveam, de fapt, cas?, nu mai aveam decât un frate ?i câ?iva prieteni, unii adev?ra?i, al?ii mai pu?in dipu?i s? m? în?eleag? ?i s? m? ajute.
Primul la care am apelat a fost fratele meu, care a acceptat s? m? ajute, nu i-am r?mas dator, am muncit al?turi de el, mi-am câ?tigat prin munc? existen?a. A fost cea mai frumoas? period? din trecerea mea prin ora?ul natal, mai aveam ceva bani din vânzarea firmei, m-am instalat singur într-o garsonier? confortabil?, via?a mergea înainte, ziua munceam ?i seara m? întâlneam cu prietenii din tinere?e ?i cu femei tinere ?i ar?toase. ?tiam c? nu e bine s? faci afaceri cu fratele, dar nu prea am avut de ales. El era c?s?torit, obliga?iile de familist îl chemau zilnic acas?, eu eram liber, f?r? obliga?ii, intersectarea drumurilor noastre în unele din seri, eu fiind înconjurat mereu de fete mult mai tinere, mi-au urcat pe scumpa mea cumnat? în cap, am rezistat ce am rezistat, pân? la urm? m-am angajat la un prieten, avea o afacere cu lemn în stadiu incipient, nu ?tiam mare lucru despre prelucrarea lemnului, am înv??at din mers, am devenit cei mai buni, în mai pu?in de un an. Munceam mult, uneori pân? în noapte târziu, câ?tigam bine, dup? o vreme aveam o leg?tur? stabil?, Claudia mi-a spus c? m? place foarte mult, atr?geam eu într-un fel fetele mai tinere, ea chiar mi-a spus c? vrea s? vad? cum este cu un b?rbat mai în vârst?, ne-am iubit vreo cinci luni, eram chiar ferici?i, îmi repeta mereu c? suntem f?r? nicio obliga?ie reciproc?, într-o sear?, întorcându-m? la ea, am sunat la u?a de la intrarea în bloc, mi-a spus s? merg la geam, mi-a aruncat cele câteva lucruri ce le aveam la ea, într-o saco??, spunându-mi c? are pe altcineva. Eram mereu obiectul experimentelor, cu Mirela a fost altfel, nu era atât de tân?r?, avea ?i un copil, muncea într-un bar pân? noaptea târziu, m? mutasem la ea, dar copilul m? deranja, prezen?a lui m? sâcâia ?i nu am rezistat decât dou? luni.
Atunci am cunoscut-o pe Angela, bineîn?eles c? era cu zece ani mai tân?r?, muncea în firma unui prieten, era o fat? cu prea mult bun sim?, modest? ?i binecrescut?, nu-?i ridica privirea decât atunci când ne salutam pe strad?. Eram, cred, obosit de frecven?a schimb?rilor din via?a mea, doream stabilitate, doream o rela?ie de lung? durat?. Alegerea mea fiind f?cut? tocmai având acest obiectiv, nu m? gr?beam, observam mereu , mergeam mai des decât de obicei pe la prietenul la care muncea, dup? o vreme am invitat-o într-o sear? în ora?, a acceptat, fiind st?pân? pe ea, am aflat c? fusese c?s?torit?, are un copil, st? cu parin?ii ?i nu mai sper? prea multe de la via??. Dup? trei luni de taton?ri i-am spus într-o sear?, cu cele mai bune gânduri: - Mut?-te la mine, hai s? ne unim vie?ile!
Nu mi-a dat r?spunsul pe loc, mi-a cerut r?gaz pân? a doua zi, eram sigur c? va accepta, o cuno?team deja destul de bine, ?i, avea s? m? surprind? prin raspunsul ei, dar în modul cel mai pl?cut cu putin??.
- Nu vin s? stau cu tine, dar vii tu s? stai cu mine, mi-a spus ea, îmbr??i?ându-m? cu mult? caldur?, ?i lacrimi în ochi, lacrimi pe care nu apucase s? ?i le stearg? în momentul când i-am luat fa?a între palme, s?rutând-o delicat pe buze.
- Vin Angela, vin ?i nu mai plec vreo treizeci de ani.
M-am ?inut de cuvânt pân? acum, vreo doisprezece ani, mi-a spus zâmbind cu blânde?e, ?i sunt toate ?ansele s? se împlineasc? profe?ia.
De doisprezece ani tr?iesc cu Angela, am tr?it vremuri ?i mai bune ?i mai grele, de atunci locuiesc la ea, ne-am încropit o gospod?rie a noastr?, avem grij? unul de cel?lalt, ea are o fat?, care st? cu noi ?i m? iube?te foarte mult, practic noi am crescut-o, tat?l ei natural fiind lipsit de aceast? grij?. O vreme ne-am v?zut fiecare de slujba lui ?i dup? ceva vreme s-a ivit un post de administrator de caban? pe munte, m-am prezentat la interviu ?i am ob?inut postul. Am plecat amândoi pe munte, eram noi doi ?i mai aveam un b?iat, Nicu, cabana era mare, munceam mult la început, pentru a pune la punct toate utilit??ile, meseria am înv??at-o din mers, eu ?i cu Nicu ne ocupam de aprovizionarea cu alimente, lemne de foc, de efectuarea repara?iilor, alimentarea centralei cu lemne, iar Angela g?tea, ajutând-o ?i eu la aceast? activitate, efectua cur??enia în camere, sp?la lenjeriile ?i celelalte lucruri ce trebuiau sp?late, un obstacol greu de dep??it a fost drumul din ora? pân? la caban?, 15 km de cratere postbelice, am folosit pentru acest obiectiv toate resursele noastre de amabilitate ?i servicii de cea mai bun? calitate, f?cându-i pe cei care se încumetau sa urce pân? la noi, s? nu regrete nimic, ba chiar s? uite de drum, s? revin? ?i în anii urm?tori ?i mai ales s? vorbeasc? ?i altora despre frumuse?ea locurilor ?i calitatea serviciilor de la cabana din munte. Mesaje ca cele ce urmeaz? circulau pe internet, f?cându-ne publicitate mai bun? decât orice altceva:
"Merge?i f?r? team? în Mun?ii Rar?u. Abia m-am întors (împreun? cu so?ul ?i câinele) Am urcat cu ma?ina pe Chiril. Drum acceptabil. Cazarea la Hotel Alpin-Rar?u
Condi?iile la hotel sunt acceptabile: este c?ldur?, mancarea e excelent? (mur?turile sunt de vis). trebuie încercat? neap?rat afinata casei. Cabana/hotel arata ok. 30 de lei e cazarea, în camer? n-a fost foarte frig dar nici cald. e singura caban? în care ai ca învelintz?, o plapum? româneasc?, ca la bunici
recomand ciorba de legume, delicioas? (nu mai ?tiu exact pre?ul)
vinul alb fiert costa 5 lei cana"
Culegeam sute de kilograme de ciuperci, le conservam prin uscare, sau congelare, puneam toamna zeci de butoaie de mur?turi, f?ceam sirop de muguri de brad, preparam afinat?, murat?, gemuri de tot felul din fructe de p?dure culese de noi, nu aveam nicio clip? liber?, munceam încontinuu ?i rezultatele nu au întârziat s? apar?. Am fost poreclit, într-un reportaj dintr-un ziar local - "Primarul muntilor Rar?u", ceea ce spunea, zic eu, totul.
Când intrau în caban?, to?i turi?tii erau servi?i cu un p?h?rel de ?uic? din partea casei, ceaiurile calde, când era frig, toamna sau iarna erau de asemenea gratuite, mânc?rurile erau diverse în permanen??, servirea irepro?abil?.

Paul Pietraru (cioplitorul) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro