proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Într-o iarn?, cabana era goal?, st?team la soare pe ?ezlonguri, când deodat?, au ap?rut patru persoane într-o ma?in?, erau dou? perechi de români pleca?i de mult în Australia, cuno?teau cabana ?i locurile, aveau peste 70 de ani, le-am oferit ?uica tradi?ional?, i-am invitat la punctul de belvedere c?tre Pietrele Doamnei, la ie?irea din caban? era deja preg?tit? o mas? cu patru scaune, soarele amiezii f?cea pl?cut? ?ederea afar?, le-am servit b?uturi calde ?i o gustare, apoi surpriza le-a fost total? când, ajungând dup? dou?zeci de minute la pr?pastia îngr?dit?, au descoperit ?i acolo o mas? ?i patru scaune, preg?tite de colegul meu, care a ajuns mult mai repede decât noi, eu ?i cei patru oaspe?i. Impresia lor a fost deosebit?, la fel cu a celor mai mul?i dintre oaspe?ii nostri, se minunau de ce f?cem atât de multe pentru ei, m-au întrebat care-i pre?ul, ?i le-am spus c? le cer doar s? vorbeasc? despre noi, cand s-or întoarce în Australia.
Alt?dat?, un grup de aproape dou?zeci de tineri între cincisprezece ?i dou?zeci de ani, s-a cazat pentru revelion, i-am a?teptat cu preg?tiri speciale, s?rb?toarea se sim?ea în toat? cabana, am cerut câte un buletin de identitate pentru fiecare camer?, când le-am înregistrat, unul dintre ele, numele unui b?iat de ?aisprezece ani m-a pus pe gânduri stârnindu-mi o amintire dureroas?. Gigi, colegul de ?coal? ?i prietenul meu, avea o sor?, Oana, care dup? revolu?ie a stat câ?iva ani în SUA, s-a desp?r?it de cel cu care tr?ia acolo, s-a întors în ?ar? cu mul?i bani, a preg?tit o afacere, voia s? porneasc? o afacere bazat? pe rela?iile ei cu persoane de dincolo de ocean, a f?cut câteva drumuri la Bucure?ti, între timp s-a îndr?gostit de Mihai, prietenul lui Gigi, a pornit cu el la Bucure?ti, formalit??ile necesare pentru opera?ii de import-export erau numeroase, au avut un accident de ma?in? ?i Oana a murit. Suferin?a era uria??, Gigi nu-?i putea reveni, a organizat funeralii "preziden?iale", sute de oameni au înso?it-o pe Oana pe ultimul drum, la patruzeci de zile Gigi a organizat parastasul cre?tinesc, dup? cele sfinte rostite de preot, a ?inut s? le vorbeasc? ?i el celor de fa??, nu se putea împ?ca nicicum, cu moartea surorii lui, a început cu ochii înl?crima?i, s-a pr?bu?it secerat ?i a murit.
B?iatul de ?aisprezece ani din caban? era fiul lui, mi-a confirmat ?i apoi mi-a ascultat amintirile despre tat?l lui, mul?umindu-mi pentru gândurile bune .
Num?rul turi?tilor cre?tea de la un an la altul, a?a cum anticipasem, cine venea o dat? la noi, nu doar c? se întorcea cândva, dar mai aducea sau trimitea pe cineva. Am cump?rat un cal, o frumuse?e de animal, ne era tare drag tuturor ?i turi?tilor de asemenea, unii dintre ei încumetându-se, contra cost ?i înso?i?i, s? fac? plimb?ri pe câteva trasee cu diverse grade de dificultate. Voiam s? dezvolt?m aceast? activitate, asta dup? ce aveam s? rezolv?m sursele de hran? pentru iarn?, finan?area asigur?rii acesteia. Exista, doar în faza de inten?ie, dorin?a administra?iei jude?ului de a aloca fonduri pentru reabilitarea drumului din ora? la caban?, situa?ie în care s-ar fi sim?it un salt spectaculos în num?rul turi?tilor.
- ?i cum de s-a terminat ?ederea ta, a voastr? de fapt, acolo? De ce a?i renun?at?
- Ca de obicei, sau ca în multe cazuri, când ceva merge bine, trebuie f?cut ceva s? mearg? r?u. O mi?care în ac?ionariatul cabanei a determinat declinul activit??ii, certuri între ei, ?i, în cele din urm?, închiderea cabanei. Ne-am întors în ora?, am continuat al?turi de p?rin?ii ei dezvoltarea unei ferme de animale ?i a?a am ajuns eu s?-mi caut de lucru, pentru a-mi putea rambursa creditul luat de la banc? atunci când am cump?rat un teren ?i ni?te animale.
- Ai câ?iva ani de când e?ti iar??i în industrie...
- Am reg?sit aici mul?i prieteni, m-am integrat destul de u?or, mai am de tras câ?iva ani, apoi m? întorc la ferm? unde vreau s?-mi petrec b?trâne?ile.
Când vorbeam cu el era ca ?i cum ar fi fost la el acas?, meseria? b?trân ce a?tepta pensia, în gospod?ria prosper? ce se contura încet, cu r?bdare, departe de el, e adev?rat c? Angela ?i parin?ii ei erau devota?i aceluia?i ?el, dar, oricum, echilibrul lui vechi de doi ani cu perspective de înc? vreo trei era uimitor pentru mine, m? întrebam de unde atâta lini?te în tot ce f?cea, calmul lui m? f?cea aproape invidios. Singura explica?ie ce o g?seam era c? el nu sim?ea atât de acut trecerea timpului, nu era con?tient de pericolele determinate de vârst?, era mult prea încrez?tor, împotriva celor 107 kg la 1,70 metri în?l?ime, dar, cel mai important cred c? era trecutul lui, mai ales cel apropiat, de dup? desp?r?irea de Veronica, plin de tr?iri minunate, senza?ii unice, zburd?lnicii neîngr?dite ale sufletului lui, revoltat atunci, obosit acum, fl?mând atunci, hr?nit acum, r?zbun?tor pe vremea aceea, împ?cat ?i împ?ciuitor acum, nebunesc atunci, în?elept acum, cu dor de pierzanie, indiferent ?i netem?tor de dezastru, atunci, cu drag de via?? acum, programatic ?i prev?z?tor, plin de o speran?? s?n?toas?, certitudine de-a dreptul, fiecare an fiind inclus în programul complet pe câ?iva ani de dezvoltare a fermei lui, cu sarcini ?i termene precise.
Exist? într-un fel o similitudine între vie?ile noastre, de fapt de aici a rezultat ?i numele acestei pove?ti, "Vie?i paralele", nume pe care el îl alesese deja înainte de a m? hotarî eu s? scriu pove?tile lor, ale prietenilor mei, c?utând similitudini mai mult sau mai pu?in adev?rate. Oricum titlul îi apar?ine, l-am adoptat pur ?i simplu pentru c? am g?sit paralelisme reale între vie?ile noastre, dar mai ales pentru faptul c? unele dintre ele erau ?i aveau s? r?mân? vie?i paralele, geometric vorbind, adic? aveau s? se desf??oare f?r? întâlnirea celor ce le interpretau, fiind animate doar de întâlnirea virtual?, lipsind cu des?vâr?ire experimentul, chiar simpla întâlnire ?i strângere de mân?. Îmi ?tia inten?ia, dar nici atunci nu ?i-a tr?dat echilibrul ?i nu s-a ar?tat interesat decât de povestea lui, mai ales cea scris? de mine din memorie, dup? momentul în care nu mi-a mai m?rturisit în scris via?a lui trecut?.
- Sunt curios ce final vei inventa... mi-a spus el, necunoscând pove?tile paralele cu a lui, ne?tiind ce dram? se consuma în paralel cu lini?tea lui, tulburat? doar de solicit?rile mele. Nu avea de unde s? ?tie c? finalul se scria chiar ?i în vreme ce el se întreba cum va fi. Nici eu nu cuno?team finalul adev?rat al pove?tii mele, aveam unul în minte, dar avea s? se dovedeasc? fals.