proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

- Unii oameni se cred puternici, dar ?in în ei triste?ea f?r? s? o dea afar?. Se aga?? de oameni mai slabi ca ei, oameni care exteriorizându-se î?i fac poate bine. Dar acei oameni sunt egoi?ti, se aga?? de cei slabi pentru a le lua ?i ultima speran?? care le-a r?mas în ei, apoi fug ca ni?te la?i. Caut? iar alte victime ?i nimeni nu e bun pentru ei, iar asta din pricina r?ut??ii lor suflete?ti. Curios c? se cred buni interior, unii au arta scrisului ?i scriu frumos, dar r?mâne în ei r?utatea ?i banalitatea pe care ei nu le v?d, se cred oameni buni scriind lucruri frumoase. Ace?ti oameni sunt cei mai periculo?i, sunt mai periculo?i decât cei care te înjur?, care î?i spun vorbe grele, pentru c? ei nu o fac, iar tu vezi în ei oameni buni, oameni cura?i, ca apoi s?-?i dai seama c? de fapt nu au nimic din toate astea. Au mult? superficialitate, au mult egoism, mult? ignoran??. Cel mai frumos e sufletul omului, de acolo vine totul. Degeaba scrii frumos, degeaba vorbe?ti frumos, degeaba toate astea dac? p??e?ti pe cadavre pentru a-?i fi bine ?i tot pe acele cadavre dai vina când ?i-e r?u. Lumea s-a schimbat, calitatea uman? nu mai exist?, onoare, cuvânt, sunt demult pierdute. A r?mas minciuna cu tot ce poate face ea din om.
?i ce e mai r?u? Nici nu-?i dau seama cât r?u fac în jurul lor. A face r?u unui singur om e ca ?i cum ?i-ai pierde calitatea uman?. Gata, s-a dus, ai pierdut-o pentru totdeauna. Nimic nu e mai inuman decât a-?i bate joc de sufletul unui om. Nu conteaz? cum e acel om, to?i suntem la fel, fie boga?i , fie s?raci, fie frumo?i, fie urâ?i. Bineîn?eles c? acei oameni nu vor avea niciodat? leac, nu vor recunoa?te nimic din ce fac ?i vor avea replici, explicând cât sunt ei de one?ti iar gre?eala a venit de la cel batjocorit. Sufletul e odaia omului de unde î?i ia tot, î?i ia bucuriile, î?i ia lini?tea, î?i ia speran?a, î?i ia visurile. Când sufletul e sfâ?iat ?i batjocorit, omul r?mâne pustiit, iar cei de care am pomenit au mare grij? s? distrug? aceast? odaie.
- Iar m? ur??ti. Nu doar c? m? ur??ti, dar o faci cu patim?, ura ta se hr?ne?te din propriile-?i cuvinte. Într-o jum?tate de or? ai trecut, la fel ca ?i alt?dat?, de la o atitudine binevoitoare, în?eleg?toare, la considera?ii de mare psihanalist, discipol al lui Freud. Deoarece cred c? e?ti bolnav?, dac?-?i face bine s? m? împro?ti cu vorbe murdare, f?-o! Mai am r?bdare, deoarece am gânduri bune pentru tine.
- Ganduri bune? A?a le consideri tu, dar nu ai niciun dram de gând bun. A? vrea s?-?i explic ceva ?i apoi m? retrag, c? nu-mi face nicio pl?cere discu?ia cu tine. Puteai s?-mi spui, când eu î?i tot scriam, c? încerci s? fii cu altcineva ?i s? nu-?i mai scriu. (a?a era corect). Domnule, chiar dac? m-ai duce s? stau unde eu îmi doresc atat de mult, în cel mai pl?cut loc, cu o c?su??, un munte ?i un râu, cu tine nu a? mai merge niciodat?. Cât priveste ura, eu nu ur?sc, nu ?tiu s? ur?sc.
- Tocmai o faci foarte performant, am zâmbit chiar...
- GÂNDURI BUNE! Nu ur?sc ?i nu-mi place s? scriu cuiva lucruri grele, dar a? fi apreciat dac? erai sincer cu mine ?i sincer î?i spun aveam nevoie de prietenia ta. O prietenie care implic? s? vorbim uneori, iar dac? vreodat? unul dintre noi ar fi avut o problem?, s? îl ajute cel?lalt cu o vorb?. Eu a?a v?d via?a, dar e atât de urât? lumea asta încât prietenia e un cuvânt relativ ?i cred c? pân? la urm? ar trebui ?ters din DEX.
"Fii demn!" Un titul de carte, nemaipomenit, al lui Dan Puric. Î?i sugerez s? o cite?ti. Omul ?sta e nemaipomenit, cred c? nu are niciun cusur din punct de vedere sufletesc. Asemenea oameni îmi plac mie, care au sufletul curat ?i care nu pleac? capul, spun ce gândesc. E o solemnitate, cred c? nici nu realiz?m ce valoare e Dan Puric. Vezi, a?a te credeam ?i pe tine, DEMN. De asta îmi era atât de drag de tine, de demnitatea ta, de felul în care ?i-ai purtat suferin?a, de felul în care ?tiai s? te por?i cu mine. Ce p?cat c? ne pierdem demnitatea, nu m? refer la tine, m? refer în general. Ce p?cat c? nu ?tim s? fim demni, s? ne asum?m gre?elile, s? ne asumam totul. Mi-ar pl?cea s? tr?iesc într-o altfel de lume, mai curat? spiritual , f?r? etichete, mi-ar pl?cea s? cred c? atunci când vorbesc cu o prieten?, îmi este prieten?, mi-ar pl?cea ca atunci când merg la un medic, înainte de toate s? fiu tratat? ca om, apoi ca pacient, mi-ar pl?cea s? ne respect?m b?trânii, s? ne putem uita în ochii lor în care exist? trecutul, f?r? de care nu am exista, mi-ar pl?cea ca ace?ti bie?i b?trâni care au zilele num?rate s? fie trata?i cu omenie ?i respect, ei bie?ii stau într-un col? sim?indu-se stânjeni?i c? încurc?. Dac? te ui?i în ochii lor vezi o alt? lume, o lume plin? de bun?tate, de lini?te. Îmi amintesc de bunica mea, era atât de simpl?, dar atât de bun?, îi era de ajuns s? îi spui o vorba bun? ca s? fie bucuroas?, apoi î?i povestea atâtea pove?ti frumoase din via?a ei, încât ai fi vrut s? nu se mai termine acele pove?ti. St?team cu ea în camer?, era un adev?rat refugiu pentru mine, acolo cu ea era o alt? lume, o lume povestit? de ea, frumoas?, bun?, simpl?, adev?rat?. Îi spuneam s?-mi povesteasc? ceva, iar ea cu un glas pu?in stins, dar duios, începea s? de?ire tot felul de amintiri, uneori adormeam, iar ea povestea în continuare. Sufeream, dup? fostul meu so?, dar m? lini?tea ea, ?tia cum s-o fac? ?i m? sim?ea, dar nu vorbea decât ce trebuia spus ca s? nu m? fac? s? suf?r, apoi iar am suferit , dup? altcineva, iar a fost ea lang? mine. Avea ni?te ochi alba?tri atât de frumo?i ?i de cura?i, un p?r alb, frumos ?i bogat, tuns frumos, era atât de frumoas?. ?i-a dus cu mult? demnitate suferin?a mor?ii, ?tia c? moare, noi nu ?tiam c? ea sufer? atât de mult decât dup? ce medicii din Mure? ne-au spus c? nu pot s? în?eleag? cum de ea nu se vait? la cât? suferin?? are. I-am spus înainte s? moar?, în acea sear?, c? o iubesc din tot sufletul ?i se va face bine . I-a curs o lacrim? pe obraz ?i cu ultimele ei puteri m? mângâia cu mâna ei fragil? pe fa??. Nu voi uita niciodat? acele momente. Dan Puric a pus titlu c?r?ii "Fii demn" când mama lui de pe patul de moarte, uitându-se la el, i-a spus: FII DEMN B?IATUL MEU!
- Iar??i ?i-ai adus mor?ii la întâlnire, m-ai oprit pe strad? s?-mi spui de ei, am vrut s? trec mai departe, dar m-ai prins de mânec?, m-ai scuipat, ai aruncat în mine cu ou? clocite, te-ai aplecat s? iei piatra s? arunci, ai aruncat cu sete, nici nu-?i dai seama cât? ur? ai în tine, ur?, r?zbunare, ur?. Esti inconsecvent?, haotic?, imprevizibil? pe termen scurt, dar previzibil? pe mai departe. M? uime?ti cum dospe?ti ura, preg?te?ti aluatul r?zbun?rii verbale, discursul îl ai în a?teptare, alergi din gr?din? la computer, s? po?i scrie repede, s?-?i ver?i tot veninul din glande. Î?i place Dan Puric... ?i mie! I-a murit pruncul înainte de a împlini un an, ?i el ?i-a înt?rit credin?a, l-a sim?it pe Dumnezeu aproape. Tu î?i plângi bunica de mai bine de un an, te refugiezi în trecut, te hr?ne?ti din seva suferin?elor vechi, le între?ii, le cultivi, ?i-e team?, o team? cumplit? de viitor, ?i ui?i prezentul, refuzi s? vii în prezent, s? vii între oameni.

*

Cine era aceast? femeie? Din ce lume venea ?i în ce lume, a ei, doar de ea ?tiut?, tr?ia, sau ar fi vrut s? tr?iasc?. ?tiam c? nu o voi vedea niciodat?, sufeream, oricum mai pu?in intens decât cu ceva timp în urm?, cred c? într-un fel sim?eam o u?urare, era prea mult pentru mine, pentru foamea mea de via??, s? duc vreme de nou? luni o rela?ie virtual? de o asemenea intensitate. Nu regretam nici m?car momentul fals al anun??rii vizitei la mine, tot timpul am fost convins c? nu ar fi venit, era doar o scurt? evadare a ei din lumea l?untric?, pl?smuit? de ea îns??i, într-o lume real? ?i seduc?toare. De altfel i se întâmpla deseori s?-?i p?r?seasc? rolul scris de un destin nemilos ?i s? intre în lumea real?, dar de fapt tot într-un rol, ?i la fel pl?smuit de mintea ei uimitor de creativ?. Uneori m? întrebam cât era adev?rat din toate pove?tile ei din copil?rie, adolescen?? ?i maturitate. Hipersensibilitatea f?cea posibile toate întâmpl?rile cu tat?l ei, dar pove?tile cu medicul de familie mi se p?reau a fi dintr-un film similar cu "Al ?aselea sim?".