proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

1
Într-o diminea?? care pentru mul?i a fost la fel ca toate celelalte, Iosif Baltag se trezi cu senza?ia c? ziua ce tocmai începe va fi ultima din via?a sa. Sentimentul ?sta era pentru el în acela?i timp mângâietor ?i extatic, deloc specific majorit??ii condamna?ilor la moarte. Ace?tia din urm? simt adesea o invidie melancolic? fa?? de oamenii, peisajele ?i ideile care vor mai continua s? existe dup? dispari?ia lor, fiind con?tien?i totodat? c? moartea lor nu va tulbura în mod serios vreo gândire anume.
Dimpotriv?, Iosif Baltag sim?ea un neobi?nuit puseu de lini?te interioar? ?i, mai mult decât atât, o mare împ?care cu lumea pe care el ?i cu semenii s?i o creau permanent prin propriile lor comportamente, obsesii ori simple vorbe. Practic, abia acum avea impresia c? este ?i el un om împlinit, firesc, deplin ?i aflat deasupra tuturor spuselor mari ce fuseser? inventate de cons?tenii s?i doar pentru ocaziile festive ori pentru nenorocirile profunde.
F?r? s? doreasc? în mod con?tient, c?ut? un pic disperat o foaie de hârtie. Totu?i, dup? ce luciditatea îi ap?ru în con?tiin?? dup? câteva secunde, î?i d?du seama c? ideea de a-?i face un testament chiar ?i sumar este bombardat? înc? din capul locului de un comic ce-l determina ?i pe el s?-?i dea câteva palme sau s?-?i arunce o g?leat? cu ap? st?tut? asupra capului, atât de magnific? i-a fost mirarea asupra propriei naivit??i. Nu po?i transmite mai departe ceea ce nu ai, asta e o regul? mai mult decât clar?, iar bunurile care se aflau sub obl?duirea lui în momentul acela aveau mari ?anse s? nu stârneasc? interesul nim?nui. A?adar, era cam greu s? supravie?uiasc? prin mintea altora m?car pu?in dup? ce va muri.
Nici m?car curtea în care se hârjonea aproape întreg traiul s?u cotidian nu era a lui, ci fusese achizi?ionat? de un frate mai înst?rit ?i trecut? imediat pe numele tat?lui lor, probabil în scopul de a se masca ru?inea c? familia lor z?cuse cândva într-o s?r?cie cu adev?rat neverosimil?. C?su?a ce-i servea drept culcu? pentru somnul de noapte ?i pentru leneveala de peste zi apar?inea lui doar pentru c? pl?tea la prim?rie impozitul stabilit de lege pentru imobile, nu c? ar fi avut la mân? un act prin care s?-i izgoneasc? pân? ?i pe judec?torii cei mai nemilo?i de la u?a lui.
Practic, cineva construise cândva o biat? cojmelie în partea numit? fundul cur?ii ?i, din motive r?mase dinadins neelucidate, renun?ase ca printr-o minune la ea ?i l?sase locul liber oric?rui om ajuns la ananghie locativ?. Iosif Baltag, e?uând de bun?voie în tentativele sale de a deveni un gospodar cununat, fu considerat o astfel de persoan? de c?tre propriile rubedenii, care mai p?straser? pentru el doar mila.
Ceea ce era pentru el acas? constituia o indecizie interesant? între un dreptunghi ?i un p?trat; niciodat? nu fusese interesat s? rezolve problema asta m?car printr-o m?sur?toare am?rât? cu piciorul, nu era nicidecum un om abstract sau supersti?ios. Lipsea o prisp? sau m?car un prag oarecum individualizat, remarcându-se doar fireasca diferen?? de nivel dintre exterior ?i în?untrul care se dorea oarecum respectabil.
Prima înc?pere te întâmpina cu un aragaz a c?rui rugin? ?i funingine acumulat? de pe acesta erau socotite parc? un fel de distinc?ie nobiliar? ?i, în consecin??, nu erau înl?turate ca din înc?p??ânare. Important era c? putea fi utilizat la g?tit ?i asta se prezenta mereu drept esen?ial. Mai ales c? în partea opus? a acelei tinde cât o chilie cuvioas? de la Sfântul Munte z?cea lipit? de perete o m?su?? cu tot ce îi trebuia unui burlac pentru a-?i mul?umi cât de cât stomacul, nelipsind dou? farfurii cu cr?p?turile inerente unor tentative accidentale de spargere, trei linguri de dimensiuni variate, o furculi?? cu începuturi gra?ioase de oxidare ?i un fel de oal? c?p?tat? în vremuri imemoriale, ce g?zduia în?untrul s?u un polonic cu unsoarea de pe acesta înc? nederanjat?.
Între cele dou? elemente indispensabile chiar ?i unei pseudobuc?t?rii precum cea de fa?? se n?scuse o cale de acces pentru ca, întotdeauna acela?i, st?pânul casei s? p?trund? spre dormitorul s?u mereu regal. Cele dou? u?i, atât cea de la intrare, cât ?i cea de la camera de culcare, nu îng?duiau pe suprafa?a lor lemnoas? nici m?car un geam liliputan, în asemenea hal dorea s? ?in? la distan?? lumea aflat? în exterior cel ce tocmai intra. Aici era cetatea care îl ap?ra mai ales de aluziile pe care nu le dorea vizitându-l între neuronii s?i, astfel c? nu trebuiau l?sate s? intre nici în cas?. Dormitorul s?u era singurul altar pe care-l respecta în lumea asta, nimic în afara culcu?ului s?u nu i se mai p?rea sacru.
Concep?ia lui asupra confortului ?i decen?ei nu se schimbaser? în mintea lui de-a lungul anilor, deoarece practic nu avusese niciodat? o imagine clar? fa?? de aceste dou? concepte. Se preocupase mereu s? aib? în bârlogul s?u minim un pat de orice dimensiune ?i calitate, o m?su?? cu indispensabilul televizor pe aria acesteia, de preferabil înso?it de o telecomand? oricât de rudimentar?, precum ?i ni?te jaluzele chiar grosolane prin care s? descurajeze privirile unor curio?i incurabili. De ultimele era nevoie deoarece iubea înc? lumina soarelui ?i, spre interesul s?u, nu astupase înc? ferestrele pe care le g?sise când se instalase în locuin?a preluat? în sil? de la cei care î?i încropiser? unele mai ar?toase. În plus, privind adesea în jos, nu reu?ea s?-?i dea seama care era limita precis? dintre covorul monocromatic ?i podeaua din cherestea ce nu fusese bine fixat? pe p?mântul rece, dar el prefera s? admire doar esen?a din lucrurile de care avea cu adev?rat nevoie, nu s? se împotmoleasc? în ifose de vedet? postmodern?.
Frigider nu avea nici în buc?t?rie, nici la capul s?u lâng? pat, în special din cauza faptului c? mânca de cele mai multe ori pe la oamenii la care muncea cu ziua. Hrana pe care o c?p?ta pentru a se bucura de ea acas? nu era nevoie s? fie p?strat? pentru mult? vreme, c?ci, în lips? de altceva, era consumat? la scurt timp dup? ce era adus?. În plus, având posibilitatea s?-?i spele hainele într-un lighean ce îi era împrumutat de o m?tu??, ma?ina de sp?lat îi se p?rea un moft îndep?rtat, penibil ?i inutil, ca toate chestiile ce parc? veneau dintr-o lume unde necesit??ile primare ale omului fuseser? uitate pe deplin. În ceea ce prive?te existen?a unui cuptor de microunde, deoarece v?zuse un asemenea aparat doar de vreo dou? ori în via??, nu avusese niciodat? motive întemeiate s? se gândeasc? la un asemenea aspect ce îl dep??ea prin extravagan?a sa.
În concluzie, cu sticla de bere într-o mân? ?i cu telecomanda în cealalt?, se putea considera un mic suveran în castelul s?u imaginar de la ?ar?; mai mult de atât nu dorea s? fie, el l?sa împ?ra?ilor ?i dictatorilor din fruntea popoarelor grijile vie?ii ?i daravelile celor nemul?umi?i întotdeauna de soart?. Pe el îl puteau uita to?i oamenii, ar fi g?sit în cele din urm? o cale sigur? spre supravie?uire. Totu?i, dac? Paradisul ?sta în care tr?ie?te vrea s? moar? odat? cu el?
2
Din câte ?tia el, îns?, nimic din ceea ce se poate atinge ori sim?i nu a fost creat pentru a ocupa ve?nicia, iar el trebuia, drept urmare, s? plece de acas? pentru totdeauna, era mai bine s? îl prind? moartea în ac?iune total?. În ceea ce prive?te testamentul, prin întocmirea lui ar reu?i doar s? îi oblige pe ceilal?i s? râd? necontrolat ?i isteric, stricând precum un clovn sau un nebun toat? spuma aia de solemnitate care trebuie s? acopere un banal sfâr?it de via??. Mai grav, s-ar putea nici s? nu-l citeasc? nimeni ori s? nu i se în?eleag? scrisul, astfel c? ultimele lui gânduri ?i dolean?e ar urma s? aib? inevitabil soarta obi?nuit? a unui de?eu menajer, ajungând s? se altereze în mod stupid la o anumit? margine a satului, acolo unde oamenii arunc? lucrurile a c?ror prezen?? a ajuns s? plictiseasc? ori s? nu mai fie în?eleas?.
Arunc? o ultim? privire od?ii în care, din tinere?e pân? în acel moment, fugise de lume sau de propriile gânduri, dorind m?car acum s? înceap? a-i r?s?ri în neuroni amintiri din via?a sa poate nu prea larg?. Dar nu se întâmpl? nimic în con?tiin?a lui ?i fu nevoit s?-?i p?r?seasc? locuin?a cu mintea goal?, a?a cum venise pe lume la na?tere.
Str?b?tu aproape în fug? distan?a dintre u?a de la intrare ?i poarta prin care se p?trundea în curtea larg?, în?esat? de alte case ?i mai rostuite, dar, per ansamblu, vizibil neimpun?toare ?i ur?cioase prin îns??i diversitatea lor f?r? vreo semnifica?ie anume. Ieri m?turase prin ea cu tot dragul posibil ?i, în plus, se ?i certase cu rudele lui pentru ni?te gr?m?joare de iarb? ce fuseser? strânse de cineva aiurea în apropierea por?ii ?i l?sate s? zac? acolo, în?crind ?i mai stupid aspectul oricum s?r?c?cios al cur?ii. ?i acum ce se va întâmpla cu toat? munca lui de pân? acum? Nu numai cea pentru binele lui, dar ?i travaliul înf?ptuit dup? mofturile ori g?l?gia altora, mereu mai conving?tori ?i mai rapizi decât el. Oricum, poate exista o speran?? ?i pentru viitorul ac?iunilor sale, n-avea deocamdat? cum s? ?tie mare lucru.
Îi veni ideea de a analiza ni?el aceea curte ?i s? încerce m?car în ultimul ceas o nostalgie cel pu?in mediocr?, îns? î?i d?du seama c? trecutul mai mult l-ar judeca decât l-ar ferici. Priveli?tile, în special astea mici de la casa omului, acuz? persoana uman? mai abitir decât tribunalele mar?iale atunci când se întrevede spectrul înfrângerii. Î?i d?du seama c? amintirile începeau s?-i inunde con?tiin?a ?i, chiar dac? ini?ial le invitase în creier cu ardoare, se l?murise în scurt timp c? dezastrul provocat de ele ar strica tot sfâr?itul ?sta pe care el îl dorea firesc. Dac? nu putem evita moartea, cel pu?in s? o l?s?m s? se desf??oare în cele mai bune condi?iuni suflete?ti.
În consecin??, deschise repede poarta, trecuse ca o slug? atent? la detalii prin deschiz?tura nou ap?rut? ?i î?i f?cu apari?ia în drumul pe care se aflau abia doi trec?tori, din aceia pentru care via?a expirase cam demult, dar mai existau înc? resurse pentru a fi tr?it? f?r? rost. D?du voie incon?tientului ?i experien?ei sale s? aleag? direc?ia în care va merge, de?i acum, fiind vorba chiar de ultima sa c?l?torie în calitate de organism viu, ar fi trebuit s? transforme totul într-un ritual bine pus la punct pân? în cele mai mici detalii.
Totu?i, Iosif apreciase pe tot parcursul vie?ii libertatea cea mai f?r? de temei ?i voia s? dispar? cu neorânduala cât mai adâncit? în bra?ele sale. Nici în propria familie nu mai avea încredere ?i începuse s? ignore cu totul biologia care-i une?te pe oameni, aia care d? na?tere c?rnii de orice natur?, sentimentelor aparent cucernice, dar ?i acelor otr?vuri domesticite, fatale în special pe termen lung, astfel c? nici nu î?i lu? r?mas bun de la vreo persoan? din ograda pe care tocmai o p?r?sise.
Î?i p?strase ?i acum calitatea moale de vis?tor ?i î?i c?uta nelini?tit un subiect asupra c?ruia s? reflecteze mai aprig, pe când, deodat? ?i f?r? utilitate, o voce milit?reasc?, u?or pi?ig?iat? ?i în acela?i timp v?dit b?trâioar? îl abord? stra?nic ?i f?r? a lua în calcul nicio îndoial? sau vreo tranzac?ie:
- De ce nu te-ai însurat, m?, pân? acum? Ai a?teptat cumva vreo invita?ie special? sau vreo lege care s?-?i aduc? muiere în cas?? Ru?inea p?mântului sunte?i ??tia ca tine!
Replica nu se l?s? mult a?teptat?; chiar dac? fusese întrerupt din efortul s?u de a-?i canaliza tot haosul din c?p??ân? pe un subiect cât mai sensibil, Iosif Baltag avea la nevoie, înc? din tinere?ile sale destul de tumultoase, câte o replic? definitiv? ?i în acela?i timp colorat? pentru fiecare caz de genul ?sta. Totu?i, r?spunsul s?u de acum nu mai sun? acum tot a?a de conving?tor precum alt?dat?, r?mânând doar o simpl? treapt? a unei conversa?ii banale:
- Dar ?i-a dat cineva soarta altora între picioare de urli a?a ca din gur? de ?arpe în plin? strad?? Nu te trage nimeni la r?spundere, bre, pentru nimic ce-i al altuia, po?i s? te ui?i matale în ori?icare lege din ??ri?oara asta. Mai bine f?-?i curat prin ograd? ?i pe lâng? gard spre drum, c? se vede c? ui?i cam des s? te achi?i de chestia asta, probabil de la spri?ul pe care nici pe ?la nu-l prepari prea bine ...
Momentan, cam circa zece secunde, dialogul se mut? înspre priviri ?i mi?c?rile involuntare ale mu?chilor fe?ei, de?i Baltag continua s? circule cu pa?i m?run?i, dar siguri ?i egali ca intensitate, de-a lungul str?zii pe care administratorii obiceiului locului, notabilit??i ?i prostime deopotriv?, nu se gândiser? s? a?eze pu?in asfalt pe suprafa?a ei greu de delimitat. Pe alocuri, acolo unde proprietarii nu catadicsiser? s? încropeasc? nici m?car un gard, nu puteai s?-?i dai seama unde se sfâr?e?te calea public? ?i unde începe avutul imobiliar al ??ranului în cauz?. Drumul comun ?i curtea s?teanului se îmbr??i?au într-un mod atât de natural, încât poate cei responsabili ajunseser? s? considere separarea lor ferm? ?i brutal? o crim? de neiertat.
Vecinul lui Iosif nu se l?s? impresionat nicidecum de ap?rarea sicstirit? formulat? de Iosif, considerând c? atacul început cu atâta vigoare împotriva acestuia trebuie continuat cu toat? asprimea necesar?:
- Nici m?car serviciul n-a putut s? stea pe lâng? tine, atâta coad? de mare f?cuse dorin?a aia a ta de a te da libertatea Cosmosului! ?i-au dat comuni?tii loc de munc?, totul era asigurat ?i frumos, iar tu te-ai dus la cadre acolo s? spui c? nu e?ti apt de munc? fizic?, iar ?ia ca pro?tii pro?tilor te-au l?sat teleleu pe drumuri. Ar fi trebuit s?-?i dea amend? zi de zi pân? te obliga s? munce?ti fie ce-o fi! Când ?mecherii invoc? mofturi peste mofturi, e nevoie s?-i m?sori dup? mâinile ?i stomacul lor, nu dup? zâmbetele cr?coase de pe fa??.
- Bre, ?tii c? e o vorb? în popor: câinele moare de drum lung, iar prostul de grija altuia? Vezi c? ajungi exemplu ?i pentru f?c?torii de proverbe, nu numai pentru ?ia care casc? gura la prostiile matale când te dai mare filosof pe la crâ?m?! Oricum, cam mult timp î?i pierzi ca s? le faci altora Judecata de apoi pe drumuri, s? ?tii c? bârna din buricul matale se îngroa?? sub ochii no?tri ai tuturor, mai ales ai ?lora peste care te ridici doar cu limba.
De acum încolo, vorbele ce sunt detonate din ambele p?r?i se succed cu o vitez? care se ascute tot mai nebunesc, dând impresia celor care puteau fi deranja?i de zgomotul produs de acele spuse c? se discut? aici idei esen?iale pentru mersul omenirii de mâine, iar cine deranjeaz? acest înalt dialog de principii va fi p?lmuit într-un mod mai acru decât cei care jefuiesc muzeele de ?tiin?e.
- Oamenii care au ajuns în halul t?u n-au voie s?-?i judece nici pisica din curte, ?ine minte asta ?i nu te preface dumneata c? nu-i cum spun eu! Tu zici de mine, m?, tu m? cânt?re?ti pe mine cu via?a ta de b?legar?! Eu m?car am pensie frumu?ic?, chiar dac? am vrut-o poate mai mare, am muncit la stat ?i am îndurat toate mizeriile care plouau ca din elicopter peste noi ?ia care eram mai mici, bucuros mereu c? familia mea nu sim?ea mizeria care se îngr?m?dea în cur?ile ?lora mai pro?ti. N-a venit niciodat? procurorul la u?a mea, nici mili?ianul, cred c? numai ...
- Bre, scuz?-m? c? te întrerup, n-am chef s?-?i aud pledoariile în care bagi doar ce-?i convine matale, l?sând putregaiul s? duhneasc? doar în capul ?lora ce te cunosc cu adev?rat ?i încercând s? abure?ti cu parabole oamenii pe care îi crezi retarda?i, pe dumneavoastr? (vocea lui Iosif alterneaz? între ironie ?i sarcasm) a?ezându-te ca pe porcul t?iat în centrul Cosmosului ?stuia.
- M?i, b?iete, înainte s? arunci la nimereal? cu pâine stricat? în via?a mea, afl? c? eu am pe alocuri cu ce s? m? mai laud, îns? pe tine te condamn? ?i hainele de pe mine, cred c? nici nu mai ?tii când le-ai limpezit ultima dat?. Las?, poate î?i amintesc ele însele, în moment ce st?pânul doarme ?i când bea ori merge pe strad?. ?i-au v?rsat to?i str?mo?ii lui mirodeniile în el, nu mai accept? zeul nicio critic?.
Nu mai avem schimb de priviri, î?i ?tiu unul altuia fizionomiile precum o principes? î?i cunoa?te propria trus? cu farduri. Reiau ca de fiecare dat? dialogul ?sta care nu mai poate repara nimic în via??, dar are permanentul rol de a mai scoate ziua obi?nuit? din anonimatul ?sta mai viu decât toate. Desigur, e deranjant s? te cer?i atât de n?stru?nic în urechile unui segment copios de strad?, lumea are apoi tendin?a de a scoate basme din oricare cuvânt extras dintr-un scandal, iar certurile ajung un ritual pe care îl sco?i din sânge mai greu ca pe alcool. Îns?, culmea, ?i-au dat ?i ei doi seama c? tocmai aceste dependen?e ?in oamenii în via?? pe parcursul deceniilor ?i îi împiedic? s? fie umili?i de anii care trec.
- Bre, dac? ?i la ?coal? ai fi fost a?a mare gânditor universal, ai fi ajuns azi s? comanzi peste mini?tri ?i ai fi stat de vorb? cu împ?ra?ii p?mântului, nu ai mai fi avut timp s?-i tragi în public de urechi pe am?râ?ii de care î?i e grea?? ca de prostituatele b?trâne. Gânde?te-te bine la asta, nu te mai fandosi, te rog eu frumos!
- Mai r?u ca tine nu se poate: lucrezi ca sclavul cu ziua pe planta?iile altora ?i î?i bei seara aproape to?i banii la cârcium?, hr?nindu-te cu ce pic? de la masa ?lora c?rora li se mai face mil? de tine ?i sperând poate c? traiul ?sta va dura vreo dou? mii de ani. Nu, nu ?i nu! Dac? se întâmpl?, Doamne fere?te, s? se rup? odat? definitiv ceva în m?dularele tale, nu o s? vin? nimeni la tine nici m?car cu un pahar de ap?, nici ?ia din curte de la tine, o s? agonizezi ca maidanezii în propriul t?u gunoi!
- Eu ?tiam c? e?ti doar filosof, acum te mai dai ?i profet? Ai experien?e mistice atunci când vorbe?ti cu oamenii? Vezi c?-?i dep??e?ti atribu?iile!
- Nici pensie nu po?i primi, n-ai muncit niciodat? undeva în mod regulat ca oamenii cumin?i, iar zburd?lniceala asta se pl?te?te scump! Cei la care ai muncit cu ziua vor uita pu?in câte pu?in de tine, telefoanele de la ei ajungând cu timpul o bomboan?, iar la urm? o amintire un pic frumoas?. Îngrop?ciunea ta o s? fie sobr? ?i mai mult pe furi?, ?inând cont de num?rul oamenilor care te-au iubit de-a lungul vie?ii. Înva?? s? vezi cap?tul la toate ?i vei fi mai de?tept!
- Chiar dac? e sau nu a?a, noi nu putem schimba cu nimic situa?ia ?i e bine s? ne ducem lini?ti?i la mas?. Asta dac? avem ce mânca!
A venit vremea s? se simt? oboseala între sunetele care ?i-au scos sabia între cele dou? personaje, inunda?ia verbal? ce a n?p?dit un pic satul aparent pustiu dorind cu orice pre? s? se retrag? în geneza ei seac?.
- O zi bun? s? ai, Iosif! Sunt sigur c? o s? g?se?ti prin sat ce s? m?nânci.
- Nu mai e, bre, nevoie acum doar de hran?, s-au dus vremurile pe care le ?tii. Dac? o nou? etap? ne cheam? la ea ca o mam? pe care înc? nu o cunoa?tem, e bine s? fugim ca pro?tii spre ea!
- Cum spui tu, b?iete. Îmi pare r?u c? nu st?m mai mult de vorb?, s-ar strecura mult? în?elepciune de la un cap?t la altul.
- Asta-i via?a, tataie, ?tii doar c? nu-i vina mea. O zi bun? ?i matale!

3
Profitând de faptul c? înc? se mai putea considera st?pânul picioarelor sale, decise s? fac? un pelerinaj micu? în singurul loc unde îi era acceptat? calitatea de om. Nu trebuia s? mai mearg? cine ?tie ce, respectivul spa?iu neutru era situat la dou? str?du?e distan?? ?i nu i se n?z?rise nim?nui în cap s? impun? acolo o or? fix? de înf??i?are. Desigur, era nevoie s? aib? ceva bani în buzunar când intra pe u??, dar libertatea pe care o g?seai între zidurile acelea sub?iri nu o mai ob?ineai niciunde, neputând fi cuantificat? în nicio adun?tur? de monezi, oricât de impun?toare ?i-ar fi imaginat-o.
Se hot?rî s? str?bat? râzând cele dou? str?zi ce se interpuneau între el ?i ?inta sa relativ sacr?, îns? abia acum î?i d?dea seama c? lumea cu mirodeniile sale î?i alungase singur? toate sensurile din ea ?i, în consecin??, mirarea ?i râsul umblau pe drumuri ca ni?te copii f?r? ad?post, devenind la rândul lor victimele capriciilor ?i acuzelor sosite din partea oamenilor pe care îi dominaser? cândva.
Cu parfumurile ce soseau din ideea asta î?i smuci senza?iile pân? la bietul liman unde, momentan f?r? mil?, vocifer?rile timpului aveau ?ansa s? devin? doar un zgomot situat foarte departe. Va trece tot, î?i zise, pân? ?i lini?tea asta care urmeaz? acum, iar la câteva ore din momentul ?sta va începe o eternitate pe care nu o pot cânt?ri în niciun mod. Întotdeauna a?tept?m s? treac? timpul, s? ne duc? spre paradisuri despre care ?tim, totu?i, c? nu se vor îndura s? tr?iasc? nici cât ?ine o nunt?. Asta fac ?i eu în clipa asta ce nu se las? mirosit?, caut o parantez? în care s? m? ascund vreo jum?tate de or?, fiind con?tient c? minutele continu? s? treac? chiar mai vârtos când nu m? gândesc la ele. Dar las?-le s? curg?, s? consume carnea ?lora care mai cred în fericire, unii dintre noi trebuie s? î?i ia adio de la comedia ce îi na?te mereu f?r? nicio pl?cere.
Gata, se pare c? a ajuns. Urc? sigur pe el câteva trepte de beton ce îi p?rur? mereu puse acolo doar de complezen??, ajungând în fa?a unei u?i ce se individualiza prin prezen?a gratiilor de fier situate în fa?a geamului banal, nu foarte transparent, din partea superioar? a acesteia, precum ?i prin afi?ele din diversele timpuri ce acopereau aproape în întregime, îmbr?cate unul în altul, suprafa?a sa metalic?. Capitalismul s?lbatic din ultimii dou?zeci de ani provocase r?s?rirea în sat a multor u?i confec?ionate din fier, iar utilitatea lor din ce în ce mai n?zdr?van? ?i spiritul estetic din fiecare om n?scuser? subit nevoia de a le personaliza cu demnitate.
Procesul de p?trundere în barul satului s-a vrut a fi unul relaxant ?i f?r? complexe inutile, Iosif dorind s? le arate eventualilor clien?i sau vânz?toarei c? el a ajuns s? cunoasc? acel loc la fel sau chiar mai mult decât propria sa barac?. Totu?i, u?a s-a deschis ca de obicei mai greu, iar în local mai r?m?sese doar un client cu p?rul sur ce mo??ia cu mâinile în sân ?i ceafa rezemat? exagerat de speteaza scaunului.
Vânz?toarea ?edea la tejghea cu ochi?orii a?inti?i într-un caie?el cu coper?ile jig?rite ?i r?mase f?r? vreo culoare, ce momentan o tulbura grijuliu printr-o problem? ce ap?ruse dintr-o alt? lume decât a ei, una sprinten?, n?zdr?van?, proasp?t?. Abia îi r?spunse la salut nou-venitului, neridicându-?i, îns?, privirea din filele unde se afla poate viitorul ei în acel magazin, salariul lunar ?i posibilitatea de a se l?uda c? are un loc de munc?. Nici m?car nu-l întreb? cu ce ar vrea s? fie servit, îl a?tept? pe el s?-?i descânte verbal nevoile gâtului ori ale stomacului.
Ceru cu o voce domoal?, t?r?g?nat?, dar al naibii de sigur? dou? beri la jum?tate de litru, din acelea pentru care îmbutelierea se face în sticl? normal?, clasic?, nu din plastic. Achit? din banii care mai supravie?uiser? în buzunarele lui de acum dou? zile, când participase la plivirea unui hectar ?i jum?tate de teren în care se g?sea la loc de cinste porumb în curs de maturizare, c?p?tând în schimbul muncii lui o farfurie zdrav?n? de hran? consistent? ?i o sum? de bani din care ar fi trebuit s? tr?iasc? mai mult de o s?pt?mân?. Cu ultimele finan?e pe tejgheaua proasp?t cur??at? mai mult de form?, se îndrept? spre frigider s? se autoserveasc? ?i, apoi, î?i alese o m?su?? de unde s? aib? o vedere cât mai lejer? asupra înc?perii în care vorbea cu al?ii mai mult decât cu gândurile lui acas?.
Chiar dac? era sigur c? nu-l urm?re?te absolut nimeni cu privirea, încerc? s? se a?eze pe scaunul de birt cu o afectare demn?, aproape pompoas?, pe care o extrase de-a lungul anilor din gesturile seci ?i accelerate schi?ate de cei obi?nui?i cu banul în b?nci ?i ma?ina la poart?. ?sta era momentul lui de gra?ie, mica apoteoz? cotidian? ce râdea batjocoritoare de oamenii care îl considerau doar un animal de povar?. Libertatea era alungat? de nevoile trupului oriunde ea r?s?rea, dar aici ea î?i g?sea supravie?uirea tocmai prin egalitatea întru vicii dintre to?i indivizii ce puteau trece pragul locului ?stuia. Dreptul la fericire era instaurat ?i binecuvântat, trebuia doar exercitat cum se cuvine.
Totu?i, într-un mod aiurea, ceva cam straniu începu s? se instaureze în sufletul s?u, aducându-l dup? un minut-dou? într-o situa?ie emo?ional? vecin? cu nervozitatea ?i nostalgia dup? ceva înc? inexistent. ?tia din experien?? ce se întâmpl? cu el, dar nu dibuia înc? s?mân?a acelei st?ri care nu-l mai fr?mântase din adolescen?a sa incert?. De la b?utur? nu putea fi, berea nu fusese consumat? nici pe sfert. Nu-l durea nimic prin carne, obiceiurile lui proaste îl sanc?ionau prea pu?in la nivelul propriei s?n?t??i, cel pu?in pân? acum. Nu era a?teptat de niciun du?man la u??, trebuie s? ai ceva bani sau tupeu ca s? ?i se întâmple a?a ceva. F?r? ?tirea ?i voia lui, ceva cu adev?rat abstract, pervers îi ocupase mintea ?i avea inten?ia s?-i dinamiteze tabieturile de care se mai putea bucura.
Fire?te, era con?tient de faptul c? mâine aceste locuri îi vor fi absente ?i, deloc înduio??tor, timpul va curge pentru el altfel decât cei care vor r?mâne pe aici. Îns?, nefiind în tem? cu vreo nestemat? a filosofiei sau a Bisericii, primise ideea propriei sale mor?i cu o naivitate c?ldu??. Abia acum î?i d?du seama c?, în definitiv, aceasta e ultima lui vizit? la bar, ultimele beri, cea din urma dat? când o vede pe vânz?toare sau contempl? înc?perea asta în care nu se respect? legisla?ia antifumat. Observ? cu o mirare banal? c? trecerea dinspre via?? spre altceva e o treab? mult cam serioas? pentru un om luat pur ?i simplu de pe strad? sau din cas?, mai ales atunci când acesta nu e înzestrat cu dorin?a de a pune întreb?ri oric?rei senza?ii din calea sa ori, ?i mai interesant, nu e deloc dispus s? taie aproape zadarnic firul în patru la fiecare r?scruce.
Auzise vrute ?i nevrute despre moarte pân? în momentul acela, râsese copios de toate manifest?rile ?i ciud??eniile ei asupra apropia?ilor s?i, considerându-se mereu înc? tân?r pentru a se preg?ti de un eventual dans cu aceasta. Inevitabil ?i pu?in cam amuzant, acum avea ?i el s? joace la nunta final? precum to?i oamenii care au tr?it înaintea lui, nemaifiind nevoie chiar deloc de gânduri de?arte sau regrete târzii. El f?cea parte, totu?i, din poporul c?ruia nu i-a prea pl?cut gândirea la centigram ?i, din cauza asta, nu voia s?-?i închipuie cum avea s?-l îmbr??i?eze moartea ?i modul în care va fi transportat de aceasta spre oaze din care nu s-a întors nimeni pân? acum. Î?i imaginase multe la via?a lui ?i min?ise cu talent în dreapta ?i în stânga, îns?, când era vorba de marea trecere, farseorul din el se preschimba pe nesim?ite într-un mucos dezorientat.
Dar nu simpla frica ori panica pur? gospod?rea sufletul lui acum, ci o nedumerire pe care nu ?i-o putea momentan explica, mai ales c? de diminea?? ?tia c? ziua asta era ultima ?i destinul nu-i prev?zut cu vreun caiet de sarcini, fie el par?ial descifrabil. Lipsind în el un r?spuns clar pentru drojdia care-l n?p?dise din interior, o d?du repede într-o nervozitate alterat?; drept urmare, ajunse s?-?i consume b?utura f?r? a se gândi la ceva concret, nici m?car la savoarea pe care ?i-o poate da ultima pl?cere la care e?ti îndrept??it în via?a asta. La urm?, revoltat de priveli?tea sticlelor golite pentru totdeauna, îndr?zni s? urle în gura mare ?i f?r? a mai ?ine cont de vreo minim? cenzur?: La ce se gândesc, m?, ??tia de r?mân ferici?i pân? dau ortul popii? Ce droguri li se dau, ce minciuni li se zic? Unde î?i ascund creierul întreaga via???
R?spunsul îi fu dat de plictiseala deloc sublim? a vânz?toarei: Auzi, Gheorghi??, dac? te-ai îmb?tat de la berile alea ?i ai chef de scandal, te invit frumos s? te cer?i cu tine singur acas?! Oricum, nu prea e mult? lume cu care s? vorbe?ti pe aici, î?i pierzi timpul aiurea. Dac? vrei s? te revol?i împotriva sor?ii, revolt?-te cu gura închis? ?i las?-m? naibii s?-mi fac treaba p? caietul ?sta! Baltag Iosif se uit? un pic în jur ?i î?i d?du seama c? este singur chiar ?i în locul ?sta, în sensul c? vorbele sale, oricare ar fi ele, nu vor înflori niciodat? în urechile celor care n-au niciun interes direct privitor la persoana lui. Iar de oamenii singuratici se pot dispensa mul?i, ??tia au prea multe preten?ii de la via?a aceasta prea scurt? ?i lumea vrea doar perechi ideale, câini de companie ce râd când trebuie, p?pu?i care ies din haine doar în momentul în care este nevoie de ele.
?i, în cele din urm?, oare mai avea el vreun rol în piesa asta care f?cea mereu tumbe în fa?a lui? Dar a avut unul vreodat?, m?car la nivel iluzoriu? Niciodat? nu se considerase n?scut pentru un scop excep?ional, tratase via?a cu o maxim? indulgen?? ?i lumea îl crezuse foarte devreme un ratat prin sine însu?i, prin propria lui voin??. Dimpotriv?, el era de p?rere c? existen?a îi înf??i?ase ni?te obiective pe care el nu a fost ajutat s? le în?eleag? niciodat?, iar a?a-zisul lui e?ec reprezenta doar o conversa?ie în limbi diferite dintre el ?i via?a pe care i-au preg?tit-o p?rin?ii ?i ceilal?i semeni. Nu se considera nedrept??it sau condamnat, ci doar un pic ghinionist.
Cu gândurile astea drept c?l?uze nev?zute, pred? sticlele de bere la tejghea ?i p?r?si localul cu pasul lui sigur, lent, ?mecheresc, aruncând o ultim? privire global?, cinic? asupra peisajului oferit din interior de c?rcium?. În definitiv, acum era un om lucid care î?i mirosea precis sorocul specific oricui, dar, inevitabil, era ner?bd?tor s? afle ce miez ascunde fructul ?sta în?untrul s?u, ce încurc?turi ?i nuan?e sunt acolo unde oamenii cred c? exist? doar o ordine pref?cut?, bun? doar de a?ezat în ram? sau deasupra buchetelor de flori.