proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

SE VORBE?TE mult, în ultima vreme, despre crea?ia „ultimului val” de poe?i, fie c? sunt ei privi?i cu simpatie, fie c? devin ?inta mefien?ei spiritelor mai conservatoare. Între cei care vin, pare a-?i câ?tiga un loc bine situat Andra Rotaru (n. 1980), distins? în 2006, al?turi de Diana Geac?r ?i Oana C?t?lina Ninu, cu Premiul Na?ional „Mihai Eminescu” pentru debut. Volumul s?u, intitulat „Într-un pat sub cear?aful alb”, a ap?rut la Editura Vinea, ca urmare a faptului c? autoarea s-a num?rat printre câ?tig?torii programului creative writing de la Râ?ca din 2005, ?i c? manuscrisul s?u (altul, dac? am în?eles bine, decât cel redactat în cadrul programului) a fost distins de un juriu al editurii cu Marele Premiu „Ion Vinea. Ar fi de subliniat ?i faptul c? în mai 2008, placheta Andrei Rotaru a fost publicat? în traducere spaniol?, la Bassarai Ediciones, sub titlul "En una cama bajo la sabana blanca".
Volumul din 2006, postfa?at de poetul Adrian Urmanov, alias p?rintele Serafim, unul dintre ini?iatorii ?i sus?in?torii programului de la Râ?ca, m?n?stire situat? la circa 30 km de F?lticeni, în jude?ul Suceava (program la care au participat în 2005 opt tineri, selecta?i din aproximativ 70), poart? un motto în limba englez? (pe care îl redau în traducere), extras (probabil) din jurnalul Fridei Kahlo: „Ei credeau c? sunt suprarealist?, dar nu sunt. Eu niciodat? n-am pictat vise. Eu am pictat propria mea realitate”.
Am citit, înainte de a purcede la redactarea acestor rânduri, luat? de pe Internet, o recenzie din revista „Convorbiri literare” (nr. 2/ 2006), apar?inînd poetului Gellu Dorian, la volumul Andrei Rotaru. De mult nu mi-a fost dat s? v?d un comentariu (fie ?i elogios) mai f?r? leg?tur? cu obiectul s?u decât al poetului boto??nean! ?i aceasta, pentru c? Gellu Dorian porne?te în întreprinderea sa (ignorând ?i cele câteva sugestii, cam vagi, din postfa??) de la scurta noti?? biografic?, în loc s? se întrebe ?i s?-?i l?mureasc? cine e sau cine a fost Frida Kahlo. ?i pentru c? nu ?tie, improvizatul critic ia versurile poetei drept Bildungsroman ?i produs al memoriei personale, ori crede c? factura lor, pe care nu prea ?i-o poate explica, s-ar datora lecturilor din Aglaia Veteranyi. Este motivul pentru care m? v?d obligat la o scurt? fixare a personalilt??ii celei din care Andra Rotaru î?i extrage nu numai mottoul.
Frida Kahlo, pe numele ei real Magdalena Carmen Frieda Kahlo Calderón, a fost o mare pictori?? mexican?. Fiic? a unui fotograf evreu de origine ungar? ?i a unei mexicane cu sânge indian, s-a n?scut la 6 iulie 1907 la Cocoyan, un foburg din Ciudad de México, iar via?a ei a fost permanent marcat? de accidente ?i infirmitate. La doar 6 ani e bolnav? de poliomielit? ?i piciorul s?u drept e deformat, provocându-i ?chiop?tarea. La 18 ani, autobuzul cu care mergea la ?coal? este lovit de un tramvai. Frida supravie?uie?te, dar e grav r?nit?: are, între altele, o fractur? de coloan?, iar o bar? de metal îi p?trunde în corp. De la 17 septembrie 1925, când a avut loc accidentul, pân? la 13 iulie 1954, când înceteaz? din via??, la vârsta de 47 de ani, via?a Fridei Kahlo este un calvar. În timp ce e ?intuit? la pat ?i imobilizat? într-un corset, mama ei îi a?az? deasupra o oglind?, iar tat?l îi d?ruie?te o trus? de pictur? pentru a-?i omorî timpul. Ea începe s? picteze ceea ce vede, a?adar pe ea îns??i. Primul ei tablou este un autoportret. Înzestrat? cu o voin?? imens?, Frida va încerca s? duc?, în ciuda marilor infirmit??i, o via?? normal?. De îndat? ce s?n?tatea-i permite, începe s? frecventeze mediile artistice de stânga ?i comuniste. Îl cunoa?te astfel pe Diego Rivera, un pictor muralist în vog?, ?i se va c?s?tori cu el. Frida avea 22 de ani, iar Diego 42. Erau ?i foarte diferi?i ca statur?: ea – sub?iratic?, iar el foarte solid, încât, observ? francezul Paul Berger într-un articol pe care i-l dedic?, p?rin?ii fetei vorbeau despre c?s?toria unui elefant cu o porumbi??. Se mut? în Casa de Azul, o construc?ie început? de tat?l so?ului ?i terminat? de acesta, care-o va transforma, dup? moartea Fridei, în muzeu. Infidelit??i ale lui Diego (inclusiv cu sora Fridei), divor?, rela?iile ei cu al?i b?rba?i, între care celebrul Leon Trotski, poate ?i cu femei, rec?s?torirea cu Diego, expozi?ie la New York, în 1938, ?i un an mai târziu, la Paris, apoi, în 1953, prima expozi?ie în Mexic, la care Frida, cu s?n?tatea grav ?i ireversibil deteriorat?, este adus? de ambulan?? ?i instalat?, plin? de bijuterii, într-un pat cu baldachin în mijlocul s?lii – iat? principalele evenimente ale existen?ei artistei. ?i crea?ia, desigur. În plus, obsedat? de ideea de a deveni mam?, a suportat trei avorturi. Frustrarea maternal?, infidelit??ile so?ului ?i progresiva sa deteriorare fizic? au fost temele principale ale operei sale, care nu este foarte întins?, dar a f?cut-o celebr?. Despre Frida s-au scris numeroase articole ?i c?r?i. Una, intitulat? „Diego ?i Frida”, a ap?rut la Gallimard în 1995, sub semn?tura cunoscutului romancier Jean-Marie Le Clézio. Un film din 2002 a avut-o pe Salma Hayek în rolul Fridei.

I-AM PUBLICAT, în num?rul pe noiembrie-decembrie 2004 din „Litere”, Andrei Rotaru un grupaj de versuri (?i mai apoi înc? unul). I-am citit înc? unele poeme pe Internet. Mie unuia versurile anterioare acestui volum nu mi se par radical deosebite de cele de acum: „Mi-e team? de ce s-ar putea descoperi.../ Un om cu o fa?? ce caut? frumuse?e,/ Gol ?i afundat într-o spelunc?/ De unde ging??ia curge pe gât,/ De unde dopurile sticlelor lovesc aprig,/ dezvelind inocen?e pierdute. [...] Bahice sunt sau nu sunt/ Toate sim?urile,/ Proprii, neviolate,/ Ascunse într-un trup de om!// Reneg astfel comunitatea celor/ Scufunda?i în mine...”. O frazare sigur?, o anumit? contorsionare, mai curând a limbii ?i a imaginilor decât a fiin?ei. Am avut de la întâiul contact cu poezia Andrei Rotaru senza?ia c? versurile sale agit? mai mult? tr?ire decât are autoarea. De unde, un mic manierism prematur. Acest deficit de tr?ire, de experien?? de via?? real?, este acum rezolvat: Andra opereaz? un transfer de existen??, de suferin??, de contorsionare, de chin. Scrie ?i-?i aviveaz? propriile tr?iri înf??i?ând în secven?e lirice înl?n?uite oarecum narativ, la persoana întâi, via?a pictori?ei mexicane. Deficitul de existen?? nu mai exist?, iar contorsionarea încordat? a versului devine conving?toare: „sunt o atrac?ie de pe strad?/ un animal cu picior lemnos/ f?r? nervuri/ dreptul se sub?iaz?/ în momentul cre?terii/ împinge cu/ ur?, sparge venele dar/ nu mai cresc, m? a?ez lene?/ s?-mi v?d via?a/ prin ochiul de animal [...] mor?ii sunt mici/ figurine pe care le iau în bra?e/ ?i le povestesc ce s-a întâmplat de la na?terea mea//se opresc/ nu vor s?-mi spun? ceea ce urmeaz?// triste?ea m? încovoaie/ sunt un animal/ îmi sap culcu? acolo între ei * de ce stau într-o camer? cu mor?i, nu ies pe strad??// în viitor oamenii vor opri lâng? mine/ un popas lung/ cu flori ?i Pieta/ într-un pat/ sub cear?aful alb/ oamenii se vor îmbiba de culoarea mea brun?// m? dezlipesc autocolant de ziua de azi/ ?i las stropi/ pe ?oseaua f?r? trec?tori”.
"I never painted dreams". E ceea ce spune Frida, nu îns? ?i Andra, al c?rei vis este c? ar putea fi cealalt?. Care se picteaz? (?i se scrie) pe sine cu necru?are, f?r? nici o mil?. În felul acesta Andra Rotaru se încadreaz?, vor spune comentatorii (?i a?a ?i este), în formula lirismului dou?miist: crud în viziune ?i limbaj, autobiografist ?i minimalist. Meritul poetei este acela de a se ridica, s? zicem a?a, la în?l?imea subiectului, de a-?i putea înstruna versul astfel încât s? evite biografia roman?at?. De a g?si în ea for?a retr?irii vie?ii frustrate, chinuite a Fridei. De a reconstitui un univers de gânduri ?i de sentimente cu totul particular. Altminteri, cunoscând detaliile destinului real al artistei mexicane, putem urm?ri, pas cu pas, reconstituirea lui liric?. Iat?-i pe Frida ?i Diego: „am întîlnit b?rbatul care este de dou? ori cât mine/ ne facem desene dimensionate dup? trupurile noastre/separate printr-un perete ro?u unde/ c?s?toria este locul în care/ se întâlnesc ulcera?iile/ transform?/ senzualitatea corpurilor noastre// în timp/ lumea începe s? se picteze pe limf?/ ?i p?reri”. Iat? maternitatea frustrat?, înf??i?at? expresiv ?i îndr?zne?: „în patul cu cear?afuri albe care se înf??oar? pe trupul meu/ dorm melci ie?i?i din cochilile// au un somn gol pe/ inele vine?ii ?i/ o duhoare st?tut? în enclave.// r?mân dâre liliachii/ de care/ mi-e sil?/ dar copilul se na?te atunci când fierul, corsetul ?i melcii/ vie?uiesc împreun?”. Unele poeme poart? titlul unor tablouri ale poetei, precum „The suicide of Dorothy Hale”, inspirat dintr-o tragic? întâmplare real?. Talentul Andrei Rotaru, incontestabil, st? în for?a cu care reconstituie dinl?untrul subiectivit??ii personajului s?u liric tr?irile sale aparte. ?i în inteligen?a de a nu se limita la anecdotica vie?ii, ci de a sugera mereu drama artei. Este un început plin de mari promisiuni. R?mâne ca Andra Rotaru s? g?seasc?, pe mai departe, în sine ?i în via?a ei proprie, substan?? pe m?sura predispozi?iei sale stilistice.

(Text adaptat, preluat din volumul "De la clasici la contemporani", Grupul Editorial Bibliotheca & Marcona, Târgovi?te, 2008)