Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Casa de c?r?mid?

de tincuta horonceanu bernevic


La 20 de ani trebuia s? m? m?rit cu o cas? de c?r?mid?. Casa era solid?, avea înc?peri luminoase, soarele intra ca la el acas?, prin spa?iile l?sate pentru geamuri. Aveam mân? liber? s? îmi pun visele prin col?uri, s? le despr?fuiesc din când în când, în nenum?ratele camere de c?r?mid? ro?ie, s? îmi plimb inocen?a pe aleea pietruit?, pân? la poarta de fier, atât de forjat, c?-?i d?deau lacrimile.
Pe lâng? alee, puteam planta tufe de bujori roz ?i albi, care aveau cea mai frumoas? ?i mai înnebunitoare arom? din lume. Puteau fi ?i câteva fire de regina-nop?ii. La asta urma s? m? gândesc mai târziu.
Casa de c?r?mid? era foarte lini?tit?. Adic? putea fi un partener de încredere. Respira prin zidurile groase numai spre sear?, nu râdea niciodat? de nimic, nu-?i propusese nicicum s?-?i îmbun?t??easc? aspectul.
Când vorbea, monosilabic, pentru c? altfel i-ar fi fost greu cu toate c?r?mizile din ea s? spun? propozi?ii prea lungi, aveam senza?ia c? centrul seismic al lumii e chiar acolo, sub picioarele mele.
Dar asta se întâmpla rar, doar în dimine?ile când tinere?ea mea prea zgomotoas? co?covea câte o buc??ic? din zid, s? descopere ce culoare are pe din?untru.
Aveam la brâu 99 de chei pentru cele 99 de camere. Dar casa nu ?i-a deschis ultima u?? pentru mine niciodat?. Camera aceea nu avea cheie. Trebuia s? r?mân? încuiat? pentru totdeauna, iar eu nu aveam voie s? întreb vreodat? despre ea.
Dup? ce-au înflorit primii bujori, am rupt o floare ?i am atins u?a misterioas?. Camera în care nu trebuia s? intru mi s-a deschis nedumerit?. Aici, o inim? singur? b?tea mai repede când eu râdeam bucuroas?. Casa aceea avea totu?i o inim? care î?i purta tic-tac-ul repezit pe la ferestre.
M-am înf??urat ca un cocon într-o raz? sub?ire ca un fo?net de frunz? ?i am p?r?sit înc?perile, aleea cu bujori înflori?i ?i poarta de fier forjat. Am intrat într-o lume în care fetele de 20 de ani se m?ritau cu Fe?i-Frumo?i ?i tr?iau ferici?i pân? la adânci b?trâne?i.
În urma mea, casa transpira prin toate c?r?mizile sale ro?ii, încercând s? m? transforme într-o fat? din c?r?mid?.

tincuta horonceanu bernevic (tincuta) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro