proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Ba, dimpotriv?. Povesteau acei r?ni?i c? au plecat dintr-un ora? al groazei, mai bine c? au fost r?ni?i ?i evacua?i de acolo decât s? fi r?mas s?n?to?i. Aproape la fiecare col? de strad? au v?zut câte doi, trei spânzura?i. Erau b?rba?i de diferite vârste, unii de-abia trecu?i de anii copil?riei, erau ?i fete precum ?i femei de diferite vârste, chiar ?i gravide.
- Nu se poate.
- Ba, se poate. Am v?zut cu ochii mei. Întreba?i-i ?i pe ceilal?i, pe to?i care au venit de acolo.
Unii povesteau, al?ii se f?ceau c? nu aud întrebarea ?i se uitau în alt? parte. Cei ce povesteau aveau vocea sc?zut? parc? se temeau de ceea ce povesteau.
De?i nu-i venea s? cread?, Nae, ca ?i al?i ofi?eri ?i subofi?eri precum ?i o bun? parte din trup?, b?nuia despre ce este vorba. ?tiau din materialele de propagand? ale armatei. ?tiau c? cei spânzura?i la Odesa erau jidani. Nu de pu?ine ori au cit, ori au auzit materialele de propagand? în care mereu se vorbea despre jidani: R?zboiul a fost provocat de jidanii lumii întregi, Domnia jidanilor s-a sfâr?it, Jidanii, comuni?tii ?i tr?d?torii n-au ce c?uta în Basarabia ?i Bucovina de Nord ?i alte multe de felul acesta. Nu, nu poate fi adev?rat c? cei spânzura?i, b?rba?ii, b?trânii, femeile, gravidele ?i chiar copiii au provocat r?zboiul. A cunoscut ?i el câ?iva jidani. O familie numeroas?, mama, tata, cinci b?ie?i ?i trei feti?e, venea de câ?iva ani în luna august ?i închiria dou? camere la casa din b?i. Erau, se vede, oameni cu dare de mân?. În fiecare zi, la ora zece se preg?teau pentru plimbarea din parc. Înainte de plecare, cucoana punea pe masa din curte farfuriile cu micul dejun: buc??i de pâine unse cu unt ?i marmelad? ?i c?ni de ceai. Cei patru copii ai vecinului Todera? au prins obiceiul ca tocmai la acea or? s?-?i arate n?sucurile printre la?ii gardului ?i nu ?i le ar?tau degeaba pentru c? primeau ?i ei felii mari de pâine cu unt ?i heciunpeci. Se prindeau apoi micii jid?nei doi câte doi de mânu?e ?i plecau încolona?i, cu tata în frunte ?i mama la urm?. Doar faptul c? nu vorbeau tare, precum ?i perciunii, care de multe ori fluturau în vânt, îi deosebeau de al?i copii din sta?iune. A mai cunoscut vreo câ?iva b?rba?i cu perciuni ?i prin satele prin care a umblat. Erau negustori, oameni serio?i, care-?i vedeau de familia lor, nu în?elau mai mult, la cântar, decât oltenii care vindeau, ca ?i ei, lucruri de care aveai nevoie zilnic. Atunci de ce s? fie spânzura?i? Oare Dumnezeu n-a dat acelea?i porunci jidanilor ca ?i cre?tinilor? Oare una din acele porunci nu zice s? nu ucizi? Da, se ucide în r?zboi, dar acolo ucid oamenii înarma?i pe oameni înarma?i. În Vechiul Testament sunt descrise ?i r?zboaie în care Domnul îi ajut? pe cei ce lupt? în numele Lui. Dac? r?zboiul împotriva bol?evismului este un r?zboi sfânt, iar cei ce au luptat împotriva d?râm?torilor de biserici au fost ajuta?i pân? acum, îi va mai ajuta El ?i dup? ce au ucis oameni neînarma?i ?i total nevinova?i? Ce vor spune cei ce au dat ?i cei ce au executat aceste ordine când vor ap?rea în fa?a Dreptului Judec?tor? C? du?manul, care a fost silit s? p?r?seasc? acel ora?, a minat, înainte de plecare, cl?direa în care avea s? se instaleze Comandamentul trupelor române, c?, de?i au fost anun?a?i de o femeie despre aceast? minare, n-au vrut s? cread? ?i n-au luat toate m?surile ?i c? explozia pe care n-au prevenit-o a omorât un general, ?aisprezece ofi?eri ?i mai mul?i subofi?eri ?i solda?i? C?, drept r?zbunare, ei au omorât, la nimereal?, cinci mii de oameni care n-aveau nicio vin?? Doar c? erau evrei. ?i poate c? nu to?i cei cinci mii erau evrei. Câte nu se pot întâmpla când se iau astfel de m?suri în timp atât de scurt. Iadul în care a stat, doar dou? zile, Nae pân? a fi r?nit, obuzele, schijele, sunetul de neconfundat al gloan?elor în zbor i se p?reau acum mai de suportat decât imaginea spânzur?torilor de la r?spântii de uli?e. Trebuie s? mul?umeasc? Celui de Sus c? n-a fost ?i el unul dintre cei care au intrat biruitori în Odesa. Doar o s?pt?mân? mai trebuia s? r?mân? pe front ?i ar fi fost printre acei biruitori. Ce s-ar fi f?cut dac? primea ordin s? spânzure pe unul din acei s?rmani, pentru c? al?i solda?i, ca ?i el, au f?cut-o.
Rana a început a i se închide. Nu mai sim?ea arsuri ?i dureri, doar câteodat? îi mai zvâcnea în adânc ca apoi nimic s? nu-i mai aminteasc? de ea.
Au trecut, încet, ?i zilele de stat în spital. La întâi decembrie trebuia s? fie externat ?i trimis într-un concediu prelungit acas?. N-a fost s? fie atunci. Maiorul medic, dup? ce l-a consultat ?i l-a pus s?-?i mi?te piciorul în fel ?i chip, a ajuns la concluzia c? nu este deplin vindecat, c? a mai r?mas o parte din infec?ie închis? sub mu?chiul de deasupra genunchiului.
- Domnule înv???tor, eu pot s?-?i completez biletul de ie?ire din spital ?i în câteva ore e?ti acas?. Dar este spre binele dumitale s? mai r?mâi. Germenul de infec?ie, care mai persist? în picior, se poate resorbi ?i atunci totul este bine, dar poate s? se dezvolte afectând întreg piciorul ori, Doamne fere?te, întreg organismul. Tocmai am primit, din Germania, un medicament nou, Prontozil, care lupt? cu succes împotriva infec?iilor. Este p?cat s? nu beneficiezi de el. Un tratament de trei s?pt?mâni î?i va fi benefic. De Cr?ciun vei fi acas?, vindecat, f?r? nicio urm? de infec?ie.
A scris acas?, Victoriei ?i p?rin?ilor la Ol?ne?ti, c? va p?r?si spitalul cu câteva zile înainte de Cr?ciun. În câteva dimine?i a colindat prin micile pr?v?lii ale ora?ului cu gândul s? cumpere cadouri celor de acas?. A g?sit câteva obiecte, dar nu ce ar fi dorit.
Când a coborât din tren la Loamne? era a?teptat, cu toate c? nu le scrisese , pentru c? nu ?tia sigur ziua ?i ora sosirii. I-au spus c? de trei zile l-au a?teptat la fiecare tren.
Dup? ce i-a îmbr??i?at, mai mult pe feti?? pentru c? pe ea n-o v?zuse de mai mult timp, s-au îndreptat spre cas?. Acesteia îi turuia încontinuu gura povestind despre ?coal?, despre prietenele ei, despre h?inu?ele p?pu?ii, despre vecina Lisaveta, care se ceart? cu a lui Trifan ai c?ror copii r?i rup mereu gardul. Cel mic a început s? se laude c? niciun copil din sat, chiar ?i dintre cei care merg la ?coal?, nu poate face roata ?iganului ca el.
- Uita?i-v? la mine!
?i se avânt? într-o fug? din care, dintr-odat?, puse mâinile pe p?mânt picioarele ajungându-i unde cu câteva secunde înainte îi era capul ?i tot a?a de vreo zece-cincisprezece ori.
Vestea c? s-a întors domnul înv???tor de pe front s-a r?spândit repede prin sat. Au început a le bate la u?? femei care vroiau s? ?tie despre soarta so?ilor ori copiilor lor. Lui Nae îi p?rea r?u c? nu poate s? le lini?teasc? pe toate spunându-le doar lucruri încurajatoare. Toate ?tiau c? so?ii sau copiii lor au luptat la Odesa ?i acum, dac? n-au mai primit scrisori, dup? data de ?aisprezece octombrie, când Odesa a c?zut, ce pot s? cread?? Nici cele spuse de Nae c? po?ta militar? a fost, din cauza luptelor, dezorganizat? nu le lini?teau. Da, dar atunci de ce b?iatul lui Ion Jurj ?i so?ul Anei lui Dordea au scris? De la o vreme cele cu so?i sau fii, care nu au scris înc?, au început a se teme când vedeau po?ta?ul pe uli??. Dac? nu le va aduce cartea po?tal? mult dorit? ci un plic cu vestea c? fiul sau so?ul lor a c?zut ca un erou la datorie, ori c?, Doamne fere?te, este disp?rut. Ce-o fi însemnând acel disp?rut? C? nici trupul celui drag n-a mai fost g?sit, ori c? mai este o n?dejde? Nu puteau ?ti cele ce au primit o astfel de în?tiin?are. Tot mai multe femei au început s? umble cu broboad? cernit?. Unele numai cu broboada. Erau doar rude cu cei c?zu?i. Mamele, so?iile, surorile umblau cernite de sus pân? jos. De câte ori clopotul bisericii suna în dung?, oamenii din sat se întrebau asupra c?rei case s-a ab?tut nenorocirea? De multe ori Nae, când era privit ?i salutat de astfel de femei, parc? se sim?ea vinovat fa?? de ele c? este viu, c? a venit acas?, c? poate umbla.
Timpul a trecut repede. Ajunul ?i prima zi de Cr?ciun le-a petrecut la socri. A trebuit s? povesteasc? de câteva ori despre b?t?lia la care a participat ?i despre cum a fost r?nit. Chiar ?i la ie?irea din biseric? s-au strâns în jurul s?u o mul?ime de oameni care îi cereau s? povesteasc? despre Odesa. Fiecare se gândea la al lui, bine ar fi s? aib? ?i el norocul de a fi r?nit ?i a se întoarce pe picioare în sat. ?i acas?, la Ol?ne?ti, unde a petrecut Boboteaza ?i Sfântul Ioan, a trebuit s? povesteasc? ?i iar s? povesteasc?. Spuse de atâtea ori ziua, imaginile îi reveneau noaptea sub form? de vis. Atunci revedea camioanele cu mor?i ?i r?ni?i. Câteodat? se recuno?tea pe el în camionul cu mor?i ?i atunci striga s? fie dat jos c? el n-a murit. La strig?tele sale, de cele mai multe ori, se trezea ?i Victoria. Îl mângâia pe frunte ?i pe fa?? pân? când încet, încet, î?i d?dea seama unde se afl? ?i c? nu-l mai pa?te niciun pericol. Un alt vis, care revenea mereu, se petrecea în ora?ul în care el n-a fost niciodat?, dar c?ruia îi cuno?tea, tot din vis, str?zile la marginea c?rora erau spânzur?tori.
Odat? cu terminarea vacan?ei de Cr?ciun a început s? aib? nop?i mai lini?tite f?r? co?maruri, asta pentru c? a început s? fie mai ocupat ziua. Mergea, aproape în toate zilele s?pt?mânii la ?coal? în locul Victoriei. ?i era mai greu dup? începutul r?zboiului pentru c? erau mai pu?ini înv???tori, cei mai mul?i fiind concentra?i ?i du?i pe câmpul de lupt?. În cele mai multe sate, ca ?i în Loamne?, o singur? înv???toare trebuia s? instruiasc? ?i s? educe zeci de copii. În cele ?apte clase erau înscri?i peste optzeci de elevi ?i aproape tot atâ?ia veneau zilnic. Nu e de mirare c? Victoria era tot timpul r?gu?it?. Acum se mai putea odihni ?i ea. Nae ar fi vrut s? ocupe unul din cele dou? posturi vacante din ?coal?, dar ?tia c? va fi refuzat deoarece se afla într-un concediu pl?tit, e drept prelungit, din care oricând putea fi rechemat la datorie.