proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Romanele lui Mario Vargas Llosa înglobeaz? cuget?ri profunde despre îns??i fapta de a scrie. Autorul dezvolt? ideea c? umanitatea are nevoie de acea pl?smuire a imagina?iei care schimb? dimensiunile unei sau altei realit??i. ?i, pornind de la aceasta, observ? cu u?urin?? cum se schimb? firul narativ, nu doar din perspectiva tehnicii de scriere, ci ?i din punct de vedere evolutiv, în func?ie de ideile (aici politice) ale personajelor care povestesc. ?e ?tie c? Llosa lucra mult la dezvoltarea ideilor, pâna a ajunge s? le scrie pe hârtie, acest proces de creare a unei scheme literare, de ini?iere a unui concept, de la care ar porni un subiect putând s? dureze de la câteva luni pân? la câ?iva ani.

Llosa î?i define?te scrisul „ca pe un act de perseveren??, înc?p??ânare ?i disciplin?". Stilul s?u atât ludic, cât ?i istoric, cuprinde imanent multiple reflec?ii, apelând la diverse modalit??i de a le introduce în expunere, f?r? a atenua firescul relat?rii. Componenta politic? î?i face sim?it? prezen?a chiar din stadiul incipient al curgerii întâmpl?rilor. Dar autorul izbute?te s? capete deta?area necesar? pentru a înl?tura afectivitatea memoriei, ab?inându-se s? recurg? la propriile-i experien?e, de la impunerea atitudinii personale. Ba chiar se observ? un anume paralelism între p?rerile politice pe de o parte ?i noema literar? pe de alta, ambele fiind prezente, f?r? a converge în vreun fel în spa?iul de receptare.

Abordarea aleas? este una atotcuprinz?toare. Remarc?m, în acela?i context, un soi de viziuni ?i un ansamblu de perspective, mai mult tridimensionale. Constat?m prezen?a drumului, a exteriorului împânzit cu detalii descriptive, precum ?i rezonan?a introvertit? a naratorului (chiar în partea introductiv?). Alt? triplicitate vine de la schi?area unor circumstan?e mai mult sau mai pu?in ironice în raport cu discu?ia ini?iat? serios pe plan social-politic versus previzibilitatea finalului (luând ca reper oricare dintre conversa?iile corespunz?toare tematicii).

Pe planul insurec?ional apare o leg?tur? strâns? între marxi?tii ?i revolu?ionarii care, de altfel, se subordonau acelora?i ideologii. ?i aici se observ? construc?ia unor concesii de ordin moralizator, numai pentru ca mai târziu s? fie deconstruite. Pentru a impulsiona evolu?ia con?inutului narativ în dependen?? de ni?te coordonate imprecise, întotdeauna variabile, în ceea ce prive?te ac?iunile protagoni?tilor, pentru a ajunge într-un mod individual ?i absolut subiectiv în epiderma expunerii. Iar acolo, lectorului îi r?mâne libertatea de a alege cum s? recepteze cele percepute.

Dac? e s? nu facem abstrac?ie de simplitatea ?i luciditatea modalit??ii expunerii întrebuin?ate de autor, putem secunda ni?te dialectici revolu?ionare, ce au for?a de a schimba în noi anumite realit??i, anumite concepte teoretice, sesizate mult mai distan?at ?i mult mai rece pîn? acum. Fiind parc? prezen?i în centrul unor controverse, devenim asesorii destinului fiec?rui personaj în parte. Atingem astfel, în cursul lecturii, cu totul ?i cu totul alte dimensiuni, la nivel de manifestare exterioar?.

Din punct de vedere stilistic, baza constructiv? a lui Mario Vargas Llosa nu filtreaz? materia prim? de scriere, anihilând din start lacunele posibilelor h?uri dintre dou? sau mai multe planuri istorice. Submineaz? tr?irile lipsite de vlag?, absen?a vitalit??ii acolo unde prezen?a ei este esen?ial?. Dialogurile au loc la un rang mai mult aristocratic, unde vulgarismele sunt permise numai în anumite contexte voit ironice, înclinând tenta?ia general? înspre umor, ori realitatea din spatele acestuia, dar nicidecum înspre vulgaritate. Sunt plasate în fa?a scenei tr?irile care, fiind trecute din timpuri în timpuri, au ajuns s? fie supuse imita?iei: „...acea nesiguran?? existen?ial? tipic? burgheziei care se îndoie?te pân? ?i de sexul cu care s-a n?scut”.

Înafara oric?ror influen?e ideologice, putem înregistra cu surprindere produsul final, ob?inut în urma mânuirii cu iscusin?? a recuzitelor ?i resorturilor din mâna lui Llosa, în conceperea unor spa?ii t?ioase, dar necesare literaturii care rezist?. Ni?te spa?ii care cuprind viziunile societ??ii atât din punct de vedere politic, cultural, social, intelectual, ci ?i afectiv, l?sând la suprafa?? doar lucrurile importante de ?tiut, într-o manier? care nu plictise?te.

Istorisirea propriu-zis? începe într-o manier? dinamic?, ?i anume prin intermediul gândurilor ce acapareaz? personajul principal în timpul alergatului de diminea??. Acesta descrie, în mintea sa, exteriorul perceput, pornind de la peisajul pitoresc – Pacificul, mai numit ?i Mare - zidurile, sirenele, reflectoarele ?i pân? la gunoaiele împr??tiate pe falez?. Astfel, treptat se trece la spectacolul mizeriei, care cuprinde întregul ora?, descriind, în paralel, ?i oamenii. Iar mai târziu, vine portretizarea lui Mayta: „era un bondoc cu p?rul cre?, cu platfus, cu strung?rea?? ?i c-un mers r??chirat de parc? ar fi marcat cu t?lpile pe un cadran ora dou? f?r? zece. Umbla tot timpul în pantaloni scur?i, cu o jachet? flenduroas?, floacoas? ?i verzuie, ?i cu un fular friguros înf??urat la gât pân? ?i-n cas?”. Tot aici, dup? diferite deschideri introductive, se poart? discu?ii aprinse pe marginea capitalismului monopolist: „Imperialismul e me?ter în tertipuri din astea. Ca ?i stalinismul. Un muncitor sau un ??ran nu cad a?a u?or în capcan?. Intelectualii, îns?, înha?? biberonul de cum li-l plimbi pe la nas. Dup? care n?scocesc teorii ca s?-?i justifice potlog?riile.”

Între trasarea schemelor politice, discutând greva sau r?zboiul revolu?ionar, sunt impregnate detalii descriptive circumstan?elor ?i ac?iunilor protagoni?tilor, care, bun?oar?, aduc un aer u?or ironic, aerisind tensiunea adus? prin dialoguri.

Ceva mai târziu se descrie realitatea unui conduc?tor – Moises – un om echilibrat, care ?tie s? p?streze armonia în jurul s?u, ?tie s? împace toat? lumea ?i care a f?cut mai mult decât Institutul Culturii cu Ministerul Educa?iei ?i cu toate Universit??ile din Peru la un loc. Este descris ca fiind un caz tipic de intelectual revolu?ionar „senzualizat”, vorbindu-se totodat? ?i despre „abilitatea sa combinatorie, ?tiin?a antihegelian? constând în a concilia contrariile ?i în a face – cum a izbutit sfântul Limei, San Martin de Porres, - s? m?nânce laolalt? din aceea?i str?chinioar? câinele, papagalul ?i mâ?a”.

Rela?ia de for?e dintre socialism, capitalism ?i birocrato-imperialism în lume ?i ascu?ierea luptei de clas? pe cinci continente sunt subiecte de prim plan, aduse în polemicile purtate în contextul discu?iilor dintre personajele care, dup? cum se observ?, poart? apartenen?? clasei intelectuale. „Textualizarea” acestor conversa?ii aduc un mare plus informativ cititorului. Ele deschid controverse asupra crimelor împotriva proletariatului, comise de birocratitazea stalinist?, pauperizarea ??rilor subdezvoltate de c?tre forma neocolonialismului, concentrarea monopolurilor ?i multe alte probleme devenite acum istorice.

Despre societate ?i despre corupere, despre momâiele de profesori, ori istoricii care erau mai interesa?i de sursele istoriei Peru-ului decât de istoria Peru-ului; despre proful de spaniol?, mai încredin?at c? era important s? cite?ti ce scrisese Leo Spitzer despre Lorca decât înse?i poemele lui Lorca, sau cartea lui Amado Alonso despre poezia lui Neruda decât îns??i poezia lui Neruda... despre motorul istoriei ?i despre lupta ce izbucne?te din ciocnirea intereselor contrarii ale claselor sociale. Despre violen?a politic? ?i escadroanele contrarevolu?ionare, despre asasinatele ?i sechestr?rile r?mase taine.

Dar nu m? gr?besc s? spun chiar totul. V? las pe voi s? descoperi?i romanul pân? la cap?t.