proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Din start vreau s? declar sus ?i tare faptul c? nu sunt antisemit. De?i cred c? un stat autointitulat Israel în mijlocul lumii musulmane nu avea ce s? caute, doar pentru c? într-o carte scrie c? acolo a tr?it cândva poporul evreu. De asemenea, cred c? e o mare nenorocire faptul c? întreaga cultur? occidental? poart? amprenta mo?tenirii cultural-religioase iudeo-cre?tine, pe care personal o consider un rezervor de perversiune bazat? pe umilin??, culpabilizare ?i negarea naturii propriu umane.
Acestea fiind spuse, trebuie s? recunosc faptul c? fra?ii Coen sunt doi dintre creatorii mei prefera?i în domeniul cinematografiei. Iar de la No Country for Old Men, incluzând ?i acest titlu care cred c? în mare m?sur? nu a fost în?eles de mult? lume, ?i de aceea a primit critici negative în ciuda Oscarului cucerit, crea?ia lor s-a rafinat în mare m?sur?, f?când filmele lor mult mai greu de... poate nu în?eles ci... s? spunem identificat.
Acesta este ?i cazul lui A Serious Man, un film pe care a trebuit s?-l vizionez de dou? ori pentru c? nu eram sigur ce vrea s? spun?, dincolo de drama personajelor implicate – pentru c? acest film este o dram?, în ciuda accentelor comice extrem de subtile, care încadreaz? filmul, dac? e s?-l privim ca pe o comedie, ceea ce nu ar fi complet gre?it, într-o categorie mai apropiat? de Burn After Reading decât de Big Lebowski, s? zicem.
?i, ca s? l?murim introducerea cu antisemitismul, acest film este unul absolut evreiesc. Adic? nu doar c? e f?cut de regizori ?i scenari?ti evrei, recte fra?ii Coen, finan?at probabil de evrei, cu actori evrei, ci e efectiv un film cu evrei, evrei-evrei, ortodoc?i – sau aproape ortodoc?i, dac? m? gândesc mai bine – tr?ind pe la mijlocul anilor ’60 ca o comunitate ermetic?, restrâns? la spa?iul cuprins între meniul cu?er ?i rabinul atotputernic ?i a-toate-?tiutor, pentru care întreg restul lumii este goj. Practic, nu cred c? exist? vreun personaj neevreu în tot filmul ?i deci vreun actor neevreu. E ca un film cu negrii al lui Spike Lee, doar c? în acest caz negrii sunt evrei – ha-ha-ha, ce-am mai brodit-o! Cine e negru, sau evreu, probabil în?elege.
Bun, deci este un film evreiesc. De ce evreiesc? Din spirit sectar? M? îndoiesc. Filmul începe cu o istorioar? evreiasc? despre muierea ranchiunoas? a unui evreu care, convins? fiind c? oaspetele lor din miez de noapte este un strigoi, îi înfige cu?itul în piept ?i, azvârlindu-l pe u?? afar?, îi ureaz? „Binecuvântat fie Dumnezeul nostru. Cale sprâncenat? spre Iad”. Fapt ce ofer? prilejul oaspetului s?-l întrebe pe so?ul pa?nic ?i pasiv precum Iosif din Biblie, cine este oare cu adev?rat posedat? Dup? ce am urm?rit filmul care are ca eveniment central un divor? în care b?rbatul, educat de cultur? în spiritul c? niciodat? nu poate manifesta destul? delicate?e în rela?ia cu muierea, doar pentru a descoperi subit c? acest precept nu se aplic? ?i acesteia, care în momente critice dovede?te cea mai brutal? meschin?rie în slujirea interesului personal – tem? preluat? din Burn After Reading, ceea ce m? duce cu gândul experien?e asem?n?toare recente în via?a unuia dintre fra?ii Coen – mi-am spus c? acesta este un film care are ca tem? central? via?a în compania femeii ?i vicisitudinile ei.
Bine, dar atunci, de ce totul evreiesc? Pentru c? femeile evreice sunt prin excelen?? diabolice, sleindu-?i de energie vital? b?rba?ii, motiv pentru care evreii sunt a?a un neam de smiorc?i?i, viziune pe care zadarnic a încercat s? o ?tearg? Quentin Tarantino în noul s?u film de corectitudine politic?, Inglourious Basterds, urmare a celuilat din aceea?i tagm?, Kill Bill? Mmmmmmmm. Poate. Dar e mai mult decât atât.
A Serious Man este un film antisemit. „Binecuvântat fie Dumnezeul nostru. Cale sprâncenat? spre Iad” se reg?se?te în atitudinea personajului care, subit fiind atins de dorin?a de a-?i ajuta aproapele, recunoa?te c? nu-l intereseaz? de fapt cei de pe partea cealalt? a str?zii, pentru c? ace?tia sunt goj , ceea ce înseamn?, pentru necunosc?tori, p?gâni, de alt? religie decât iudaismul – de asemenea, atitudinea „ who cares” a rabinului senior atunci când e întrebat de soarta goj-ului din povestirea lui f?r? sens se înscrie în aceea?i tem? – Acela?i personaj tr?ie?te din plin mania persecu?iei a evreului cu visele populate de fantasme despre vecinul – un american sadea care î?i ia copilul de la ?coal? ca s? omoare animale nevinovate împreun? cu tac’su – care îl ur??te pentru c? e semit ?i vrea s?-l ucid?. “Amantul” nevestei lui, a c?rui habotnicie cere un divor? ritualic, pentru ca el s? o poat? lua de nevast? pe minunat? în acord cu Domnul Dumnezeu, binecuvântat fie-I numele, nu este împiedicat de spiritul credin?ei s?-i submineze pozi?ia la locul de munc? prin scrisori fictive, calomniatoare. Rabinul, fie el tân?r ori senior, nu este decât un rezervor nesfâr?it de vorbe goale – excep?ie face b?trânul care refuz? contactul cu ceilal?i, ?i care nu se obose?te s? citeze din Torah în fa?a adolescentului de acum b?rbat, ci din Jefferson’s Airplain.
Îns??i religia iudaic? este pus? la zidul satirei, prin revelarea crudului adev?r despre esen?a acesteia cu prilejul mor?ii detestabilului amant care, dus fiind în lumea de dincolo nu se afl?, a?a cum spune rabinul, în Rai, cum cred cei slabi, adic? goj, nici în vreun t?râm unde se serve?te întru ve?nicie “ milk & cookies”. Dar unde se afl?? P?i, la ?â?a lui Avram – Avram’s bosom – reprezentând cea mai jalnic? viziune a lumii de dincolo închipuit? vreodat?, mai jalnic? chiar decât Raiul lui Dumnezeu unde, dup? o via?? întreag? de suferin?e, sufletul se treze?te într-un cor bisericesc ce în?l?? imnuri de slav? Domnului; ?Â?A LUI AVRAM. Aproape destul ca s?-i ferice?ti pe musulmani, care cel pu?in se aleg cu 40 de fecioare – deci 80 de ?â?e ?i toate performante, nu fle?c?ite ?i p?roase ca a lui Avram – ?i s? le în?elegi ura pentru poporul lui YHVH.
În aceea?i categorie s? încadreaz? ?i surprinderea unuia dintre ofician?ii sinagogii care, cople?it de greutatea sulului Torah-ei, scap? un “Jesus Christ”. Sau Bar Mitzvah-ul unde tân?rul cu vocea în schimbare rage ?i l?l?ie din textul sacru, în timp ce audien?a este tr?snit? cu revela?ii cople?itoare. N-am întâlnit a?a ceva, adic? o satir? ustur?toare la adresa autovictimizatului prin excelen??, ?i nu m? refer aici la femeie, ci la ceal?lalt, evreul, decât poate la Larry David, la rândul s?u evreu, în Seinfeld ?i Curb Your Entusiasm.
Filmul fra?ilor Coen este îns? mai mult decât atât, înc? odat? în plus. E o dram? satiric? ?i o comedie dramatic? în acela?i timp. E viziunea asupra modului în care conflictele meschine p?lesc în fa?a realit??ii pericolului iminent, absolut. E un film sfâ?ietor care î?i deseneaz? un zâmbet discret pe buze. E o crea?ie de înalt? subtilitate care nici vorb? s? fie cuprins? în aceast?, lung? de altfel, recenzie.
De aceea, înainte de a a?terne aceste rânduri am dorit s? consult ?i alte opinii, care, surprinz?tor, s-au coagulat în jurul “pisicii lui Schrodinger”, care apare ce-i drept în film, dar abia schi?at. Ceea ce m-a trimis la lectularea mai întâi a unor texte aproape ermetice despre fizica cuantic?, interpretarea Copenhaga ?i superpozi?ia cuantic?. În linii mari, este vorba despre combinarea tuturor st?rilor cuantice ale unui sistem care nu se stabilizeaz? decât exact în momentul în care are loc m?sur?toarea cuantic?. A?i în?eles?
E vorba de revolu?ionara teorie conform c?reia observa?ia modific? în termeni radicali rezultatele experimentului, ceea ce ar face ca orice rezultat al cercet?rii s? fie alterat de subiectul care o realizeaz?, ?i care îl influen?eaz? ?i poate chiar îl determin? în mod direct. Pisica lui Schrodinger este o aplicare a acestui principiu al mecanicii cuantice la un nivel macro al universului, pentru a eviden?ia caracterul paradoxal al acesteia. Ce leg?tur? are asta cu filmul fra?ilor Coen? P?i apare în el ?i dac? de?ine un loc important în construc?ia nara?iunii, e pentru mine în acest moment greu de spus. Deocamdat?, înclin s? cred c? nu, dat fiind faptul c? problematica “pisicii lui Schrodinger” este expus? ?i expediat? în mod lapidar. Pot s? v?d îns? c? acest principiu – al “pisicii lui Schrodinger” – apare aplicat în No Country for Old Men, într-un moment pe care mul?i nu l-au în?eles ?i care au desfiin?at filmul din cauza lui ?i pe care a? dori s? v? las pe domniile voastre s?-l identifica?i.
În concluzie, A Serious Man e un film foarte bun, cu actori excelen?i, necunoscu?i sau cvasinecunoscu?i, care îns? nu apare astfel de la prima vizionare. E un film care poate cre?te în sufletul publicului în timp, dac? acesta are sensibilitatea ?i r?bdarea necesar?.