proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Tot prin locurile acelea, pe la ora dou? dup? amiaz? st?team culcat pe iarba verde, iar câinele era lâng? mine. Deodat? se scoal? ?i începe s? mârâie. Imediat m-am sculat. ?tiam c? trebuie s? fie ceva. Se repede câinele spre p?dure, m? duc ?i eu dup? el. Erau vreo ?ase lupi ?i lupoaice cu vreo zece pui de lupi dup? ei. To?i veneau s? înha?e vreo oaie, dar i-am izgonit împreun? cu câinele departe, în p?dure. Lupul e mare ho?. El nu vine s? fure dinspre partea de unde bate vântul, c?-l simt câinii dup? miros. Vine dinspre cealalt? parte, din contra vântului.
Într-o zi de var?, eram într-o p?dure de carpeni, stejari ?i al?i copaci, mai jos, spre poalele muntelui. S-a întâmplat atunci c? veneau ni?te ?erpi noaptea la oi pe când dormeau ?i le sugeau de ?â??, iar diminea?a g?seam oile cu ugerul împietrit, otr?vit. ?i cu dureri mari. Am pândit mereu noaptea ?i am omorât câ?iva ?erpi. Unii ?erpi ie?eau în fa?a oilor ziua, mai ales în locurile unde erau tufi?uri ?i piatr? mult?, c?ci erau ?erpi mari. Iar oile când le vedeau, se duceau c?tre ?arpe s? vad? ce-i acolo de mi?c? a?a, dar când se apropiau de ?arpe, imediat ?arpele s?rea ?i le mu?ca de buze Biata oaie, i se umfla capul de moarte. Dar aveam o metod?. Prindeam oaia ?i îi în?epam cu un ac tot obrazul ?i îl storceam apoi bine cu mâna pân? ie?ea sângele stricat, aproape ca apa. ?i a?a sc?pa oaia de moarte, dar zece zile nu mânca nimic. Pe urm? doar îi puneam ceva lichid în gur? ?i dup? zece zile începea s? m?nânce.
Într-o zi, tot prin tufi?urile alea cu piatr? mult? aud un fo?net: „Huuu!”, cum f?cea ?arpele. Când m? uit în dreapta ?i în stânga, v?d un ?arpe mare cam de un metru ?i jum?tate. Dar cum dau eu în el a apucat ?i a intrat în gaura lui, dar numai pe jum?tate. Jum?tate a r?mas afar?, iar eu l-am lovit cu ciomagul. L-am c?lcat ?i cu piciorul, c? dac? nu-l c?lcam, a?a cum era el lovit intra cu totul în vizuin?. M-am luptat deci pân? l-am scos afar? ?i l-am omorât. L-am aruncat afar? în drum, iar trec?torii se uitau la ?arpe ?i ziceau: „acesta e ?arpele care mu?ca oile.” C? nu to?i ?erpii mu?c? oile. De atunci n-am mai avut oi mu?cate.
Tot în vara aceea erau în p?dure o mul?ime de ur?i, dar nu se atingeau de animale. P?durea aceea avea mai mult stejari ?i ur?ii mâncau ghind?, fructe, ierburi. Aveam pe atunci patru câini, doi dintre ei c?lare pe urs, dar ceilal?i doi treceau pe lâng? urs de nici „ham!” nu f?ceau. Dar când era vorba de lup, erau moartea lupilor. Într-o zi, ce s? vezi? Lâng? un râu, o ursoaic? mare, cu doi ursule?i lâng? ea mâncau pere ?i mere s?lbatice. Eu o întâlneam mereu pe ursoaic?, dar câinii o prigoneau ?i nu puteam s? o v?d decât de la vreo dou?zeci de metri dep?rtare. Am vrut atunci s-o v?d mai de aproape, cam de la un metru. Când s-au repezit câinii la ursoaic?, eu m-am urcat mai sus pe deal, c? ?tiam pe unde trece ea spre vârful muntelui, la bârlogul ei ?i m-am pitit dup? un stejar gros. Câinii o l?trau acolo unde mânca pere, îns? ursoaica nu se mi?ca, st?tea pe loc. Dar câinii erau dresa?i, iar când am strigat odat?: „Hai, p? ia, m?i!” ?i câinii au auzit glasul meu, s-au repezit c?lare pe urs, au încol?it-o r?u. Când v?d c? vine ursoaica cu ursule?ii, cu gurile c?scate, c? dealul era cam drept, ?i trece chiar pe lâng? stejarul dup? care eram eu pitit. Au trecut pe la un metru pe lâng? mine, ursule?ii înainte ?i ursoaica dup? ei. Niciodat? ursoaica nu las? puii în urma ei. Deci erau de o frumuse?e rar?, rotunzi de gra?i. Majoritatea stejarilor aveau crengile rupte de c?tre ur?i, care culegeau ghinda de pe cr?ci ?i o mâncau.
Iat? o alt? întâmplare pe care am uitat s? o scriu în rândul copil?riei mele. Eram cu bunicul ?i cu unchiul Teodor când apar doi ho?i, dar ho?i cu diplom?, nu borfa?i. Erau îmbr?ca?i cu ni?te ?ube brum?rii care le veneau pân? la genunchi, cu o c?ma?? scurt?, cu dungi multe în fa??, cu ciuarici albi, costum foarte frumos ?i sub genunchi câte o curea neagr? cu o fund? tot neagr? sub genunchi, pe dreapta piciorului, îmbr?ca?i ca ni?te îngeri. ?i ne dau bun? ziua. „Ce face?i?” „Foarte bine”, le-a r?spuns bunicul. Iar ho?ii îl întreab? pe bunicul: „Nu v? speria?i, avem nevoie de un miel pus la frigare. Dup? ce e gata fript, îl împachet?m, îl lu?m ?i plec?m. ?i s? nu scoate?i o vorb? c?, pe urm?, e vai de voi!”
Am pus mielul la frigare ?i când a fost gata l-au luat ?i au plecat. Dar s? vede?i ce aveau ho?ii asupra lor: aveau curele una la mijloc ?i dou? pe um?r, una la dreapta ?i una la stânga ?i câte una sub fiecare genunchi, pline cu monede de aur. Acestea erau legate de curea una lâng? alta ?i când ho?ii mergeau, sunau monedele: „Hrang, hrang, hrang!”
Ace?ti ho?i nu luau nimic de la oamenii de rând sau de la s?raci. Toat? lumea îi cuno?tea. Se duceau la boierii mari ?i le l?sau o scrisoare: „Domnule Cutare – cum îl chema pe boier – s? depui o sut? de mii de drahme mâine la ora zece sau pân? dup?mas? la dou?, c? dac? nu, vei fi cur??at. ?i s? nu scoate?i un cuvânt, c? e vai de voi!” Dar dup? ?ase ani, ace?ti ho?i au fost omorâ?i de jandarmi. ?i cum au fost omorâ?i? I-a vândut gazda lor, care le aducea hran? ?i altele, c?l?uz? de mare încredere ?i pe care o pl?teau bine. Dar ce se întâmpl?? Statul grec a pus dou? milioane de drahme pe capul lor, adic? cine îi va preda sau îi va omorî, va primi dou? milioane de drahme. Atunci c?l?uza i-a tr?dat ?i când s? se duc? cu hran? la ace?ti ho?i, s-au dus ?i jandarmii dup? el. I-au înconjurat ?i i-au împu?cat pe amândoi ho?ii, iar c?l?uza a primit dou? milioane de drahme. Pe urm? ?i el a fost urm?rit de neamurile ho?ilor ca s?-l omoare, dar nu au reu?it.
Mai era o band? de trei ho?i: Babani, Ciamita ?i Iancula. Ă?tia n-au ie?it pentru furat, ci numai dintr-o ambi?ie. S? v? spun despre Iancula. Acesta avea o sor? ?i ?eful de post din comun? îi f?cea curte, nu o l?sa în pace. Iancula l-a întâlnit pe ?ef ?i i-a spus: „Domnule ?ef, las-o pe sora mea în pace ?i nu te lega de ea”. Atunci ?eful i-a r?spuns: „Poate vrei s? te duc la post s?-?i rup oasele!” „Bine, domnule ?ef”, i-a spus Iancula Se duce Iancula acas?, st? ce st?, iar pe sear?, când s? ias? ?eful de post în patrulare, Iancula ia arma, seara, pe întuneric ?i îi iese în cale. I-a tras dou? gloan?e ?efului ?i l-a omorât, dup? care a ?i plecat în p?dure. ?i a?a, dintr-o ambi?ie, a ie?it ho? Iancula.
Ăsta nu ?tiu câte fete s?race a m?ritat. Le f?cea zestre mare ?i le m?rita. Odat?, un ??ran s?rac ara la câmp cu dou? vaci slabe. Din întâmplare, trece Iancula pe acolo ?i vede c? vacile se strâmbau când tr?geau la plug, de slabe ce erau. Îl întreab? Iancula pe ??ran: „Ei, cum merge, trag bine vacile la plug? „Vai”, spune ??ranul, „ce m? mai chinuiesc cu ele!” „Dar cât cost? o pereche de boi buni?”, întreab? Iancula. „Cam cincisprezece mii de drahme”. „?i de ce nu-?i cumperi o pereche de boi buni?” „Vai de mine, cu ce bani? Am copii, am greut??i!”: „Uite, ia”, spune Iancula, „prime?te aici cincispezece mii de drahme ?i cump?r?-?i ni?te boi buni. Tu ?tii cine sunt eu?” „Nu ?tiu”, r?spunde ??ranul. „Eu sunt Iancula, ai auzit de mine?” „Am auzit, cum s? nu?” „Ei, atunci s? le pui numele la boi Iancula.” „Foarte bine, a?a am s? fac!”
Pleac? Iancula ?i cump?r? ??ranul o pereche de boi de ara cântând cu ei, dar pe când ara cu boii: „H?is, Iancula, încoace, h?is, încolo!”, trec ni?te jandarmi ?i îl aud c? strig? „Iancula!”. Stau ei ?i pândesc toat? ziua s? vad? ce leg?tur? are ??ranul cu Iancula S-a f?cut sear?. Opre?te ??ranul boii de la jug, pune plugul în c?ru?? ?i pleac? spre cas?.
Atunci jandarmii îi ies în cale ?i îl întreab?: „Ce leg?tur? ai tu cu Iancula?” „Ba nu am nici o leg?tur?. A trecut într-o zi pe aici când eram cu vacile ?i m-a întrebat: «Τrag vacile?», iar eu i-am spus c? m? chinuiesc r?u cu ele. ?i mi-a dat cincisprezece mii de drahme de am cump?rat boii ??tia. ?i mi-a spus s? le pun numele Iancula.” ?i nu i-au f?cut nimic ??ranului. Jandarmii ?tiau c? Iancula a mai f?cut bun?t??i din astea.
Pe ace?ti trei ho?i de care vorbeam, tot c?l?uza lor i-a vândut. Locuin?a lor era o pe?ter?, într-o p?dure. S-au dus deci jandarmii, au înconjurat pe?tera ?i au omorât doi dintre ei: pe Iancula ?i pe Babani. Al treilea s-a predat. L-au legat bine, dar pe când îl duceau, pe un drum pr?p?stios, ho?ul a tras de frânghia cu care era legat ?i s-a vârât în pr?pastie. Era s?-l trag? ?i pe jandarm, îns? jandarmul i-a dat drumul, neputând s?-l ?in?.
Cam la vreo o sut? cincizeci de metri a c?zut ho?ul, dar nu a p??it nimic. ?i n-au putut s?-l prind?. Jandarmii trebuiau s? ocoleasc? mul?i kilometri ca s?-l prind?. Ho?ul a plecat în p?dure, unde a g?sit un cioban care l-a dezlegat. Dup? doi ani, a fost prins din nou ?i a fost condamnat la moarte. Dar nu ?tiu câte milioane a luat c?l?uza, drept r?splat? c? i-a vândut!
Iancula se îmbr?ca în haine de preot sau femeie, se ducea la restaurant, mânca, bea ?i l?sa un bilet c? Iancula a mâncat, a pl?tit ?i a plecat.