proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Grig o sun? pe Marta dup? vreo trei zile, pentru a nu dori s? par? prea insistent.
- Domnule, am impresia c? nu te intereseaz? prea mult ace?ti bani, r?spunse imediat femeia de la cel?lalt cap?t al firului. Sigur, am ob?inut semn?turile. Pute?i veni.
?i tot ea:
- Când s? veni?i? Azi, la terminarea orelor de program.
Lui Grigore nu-i venea s? cread? c? femeia aceea frumoas? rezolv? a?a repede ceea ce lui i se p?rea de nerezolvat. Crezând c? râde de el, spunând s? mearg? la ora patru, ?tiind c? toate institu?iile î?i încheiau programul la trei, înainte cu o or? se înf??i?? în fa?a ghi?eului, cu un buchet mare de flori ?i cu o pung? de cafea, din cele mai scumpe.
- Eram sigur?, spuse femeia râzând, când îl v?zu. A?a sunte?i to?i b?rba?ii. Un buchet de flori, un pachet de cafea ?i gata: merci Marta.
- Frumoas? doamn?, rosti Grig cam încurcat, nu este decât un aconto.
- Era vorba de o invita?ie la cafea, nu la pachet, replic? femeia, întinzându-i actele.
- S? în?eleg, c? pot îndr?zni s? v? invit la o cafea, peste o or?, doamn? Marta încerc? Grigore cu sufletul în palm?.
- In sfâr?it a?i în?eles, r?spunse aceasta dându-?i ochii peste cap ?i trecându-?i mâna prin p?rul negru, lung pân? la umeri ?i buclat.
Apoi cu un gest feminin scutur? capul, iar buclele dup? ce se r?v??ir?, se aranjar? la loc pe umerii goi, dezveli?i de bluza decoltat?.
Grigore plec? la ma?in? ?i a?tept?, nici el nu ?tia ce. Era bulversat... prea multe întâmpl?ri inedite în timp scurt. Nici nu ?tia clar despre ce sum? este vorba, dar ?tia c? oricând poate s? mearg? la banc? s? ia bani. Dar acum nu-l interesa suma, îl interesa aceast? femeie, Marta. “De ce am spus ca o s-o a?tept? De ce am invitat-o la cafea? Mai bine mergea Tina... ele femeile se pot în?elege admirabil între ele. Dar acum ce s? mai fac...''
Nu putea da bir cu fugi?ii, a promis, ?i...
În timp ce pe el îl fr?mânta o mie de gânduri, la portiera din dreapta ma?inii, b?tea Marta. B?rbatul coborî politicos, trecu pe partea cealalt? a ma?inii, deschise portiera, iar femeia urc? foarte jovial. Închise cu grij? u?a ?i trecu la volan. Era emo?ionat, nu ?tia ce trebuia s? spun?.
Îl scoase din încurc?tur? Marta, care vorbea ?i pentru el, ea propusese locul unde se servea cafea bun?, mai în intimitate ?i la r?coare. În local, Grigore fusese la fel de protocolar ?i exagerat de politicos în gesturi ?i în convorbiri, încât Marta propuse:
- Hai s? ne spunem pe nume, pentru a exclude distan?a ce ne-o d? apelativul de polite?e.
- Bine doam…, bine Marta, încerc? Grig s?-i fac? femeii pe plac.
- Eu o s?-?i spun Gore, e bine?
- Cei apropia?i îmi spun Grig.
- Eu o s?-ti spun altfel decât cei apropia?i, poate devin ?i mai apropiat?, decât cei apropia?i, glumi Marta, ?i ca din întâmplare, î?i a?ez? mâna pe mâna b?rbatului.
Grigore nu ?tia ce trebuie s? fac?: s?-?i retrag? mâna, s-ar fi sup?rat aceast? faptur? minunat? din fa?a lui ?i apoi sim?i un fior pl?cut la atingerea acelei mâini calde, moi ?i catifelate. Nu mai sim?ise a?a ceva de vreme îndelungat?, nici nu credea c? mai este posibil.
La local aflase despre Marta, c? avea 36 ani, c? fusese c?s?torit? de dou? ori. Din prima c?s?torie avea un baiat de 15 ani, pe Mihnea. Tat?l acestuia o p?r?sise pe când avea copilul ?ase ani, pentru alt? femeie. Dup? doi ani se rec?s?torise, iar dup? al?i doi divor?ase, pe motiv c? fostul so? avea multe vicii. Era hot?rât? s? nu se mai c?s?toreasc?.
- P?cat... a?a o fiin?? frumoas? ca tine s? se iroseasc?. Nu-?i este greu cu Mihnea, în cre?terea lui, în educa?ie, financiar? întreb? Grig, foarte afectat.
- Imi este. Nu e prea u?or, dar Mihnea este foarte cuminte ?i foarte inteligent, nu-mi face probleme. S-a obi?nuit, st? mai mult singur, înva?? singur, m?nânca singur. Nu prea se descurc? cu fizica. I se pare grea.
Grigore îi f?cu unele confesiuni la cerera ei, p?rea foarte interesat?, de via?a lui, despre cariera lui de aviator, despre Tina, despre obâr?ia lui de dincolo de Prut.
- Nu am nici o rud? aici. Dac? am, ei sunt în partea cealalt? a Prutului ?i nu-i cunosc. Tina, so?ia mea, are o sor? în Ardeal, locul ei de ba?tin?.
Dup? pu?in timp, Marta spuse c? dore?te s? plece, deoarece avea s? soseac? Mihnea de la ?coal?.
- ?tii ce pu?in ne vedem? Eu lucrez diminea?a ?i el înva?? dup? amiaz?. Ne întâlnim doar seara, în timp ce el st? mult la computer ?i la sfâr?it de s?pt?mân?.
Grigore conduse femeia acas?, într-un bloc a unui cartier din marginea ora?ului. La desp?r?ire, Marta spuse:
- Sper s? m? invi?i la cafea, din banii ?ia mul?i, Gore…
F?cur? schimb de numere de telefon ?i se desp?r?ir?.
Dup? primul col?, Grigore opri ma?ina s? se lini?teasc?, s?-?i dea seama dac? viseaz? sau e adev?rat, ceea ce i se întâmplase. Era confuz ?i bulversat. Nu ?tia ce trebuie s? fac? mai departe. S?-i spun? Tinei sau nu... A nu... nu putea s?-i spun? c? a fost la cafea cu o femeie de 36 de ani ?i c? a condus-o acas? cu ma?ina.
- Ai stat cam mult Grig, spuse so?ia. Ai reu?it s? rezolvi?
- Da Tina. Da, am rezolvat, r?spunse gr?bit, u?or emo?ionat. Putem merge s? lu?m bani oricând. N-am avut curaj s? v?d câ?i sunt. Hai s? ne uit?m împreun?.
Se uitar? amândoi ?i imediat se a?ezar? pe canapea. Era vorba de 20 milioane de dolari. Erau multimilionari în dolari, acum la b?trâne?e. R?maser? stupefia?i.
- Acum putem merge în excursii unde dore?ti tu, Tina. S?-?i alegi unde vrei s? mergem, chiar de mâine.
- Nu putem chiar de mâine, Grig. Mai întâi s? ne treac? emo?iile, s? nu facem infarct.
Vorbir? pân? noaptea târziu, f?cur? o mie de planuri ?i tot nu ajunser? la nici unul clar.
- Hai s? ne culcam milionarule, spuse Tina, într-un târziu.
- Eu citesc ceva Tina. Nu m? va lua somnul, zise Grig, îns? el mai avea un gând asupra c?ruia s? reflecteze: dac? se va mai întâlni sau nu, cu Marta.
Sim?ea înc?, atingerea palmei ei mici, iar buzele îl ardeau de s?rutul ce-l pusese pe degetele fine cu unghii lungi ale femeii. Nu dormi toat? noaptea, iar diminea?a era ?i mai confuz. Hot?rî s? nu o caute.

va urma