proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Sfâr?itul de s?pt?mân? îl petrecu tot cu cei doi, la o caban? din apropierea ora?ului. Era un trio perfect: Mihnea un adolescent serios, inteligent, bine educat, cu gândirea mult mai matur? decât vârsta lui; Marta care îl cople?ea cu dr?g?l??eniile ei f?r? margini ?i el, un b?rbat trecut de a doua tinere?e, atent, politicos ?i afectuos.
Grigore îi l?sa ca din întâmplare, în fiecare zi câte o sum? de bani Martei, iar aceasta î?i completa garderoba cu lucruri rafinate, devenind din ce în ce mai elegant?.
Aflându-se odat? în ora?, împreun?, îi spuse lui Grig:
- Ar trebui s?-?i schimbi garderoba Gore.
- Dac? zici tu… crezi c? e necesar ?
- Bineînteles, r?spunse Marta, conving?tor.
Astfel, omul se l?s? purtat în cel mai luxos magazin, unde fu pus s? probeze mai multe rânduri de îmbr?c?minte, ce-i veneau bine de altfel, Marta avea gusturi ?i care-l întinereau. Îi d?deau o not? de dandy. Sigur, î?i cump?ra ?i pentru ea ?i pentru Mihnea. Ea venea cu pachete la cas? ?i Grig pl?tea.
Cu Tina vorbea din ce în ce mai rar, iar dupa vreo zece zile de la plecarea ei, seara când se întoarse acas?, o g?si pe so?ia lui a?teptându-l, în camera de zi.
- Grig, spuse aceasta s?rindu-i de gât ?i s?rutându-l, ce bine ar??i…
Grigore r?mase buimac, încercat de un sentiment de pl?cere, dar ?i de respingere în acela? timp. Parc? aceast? femeie îi era str?in? ?i dorea s?-i întineze sentimentele pe care le avea pentru Marta. Se retrase u?or de lâng? so?ia sa.
- Ce faci, Tina…? Cum îi este surorii tale?
- Veta e bine, acum e acas?. Opera?ia a decurs bine. Dar tu ce ai f?cut, ce ai mâncat?! V?d c? mâncarea e aproape neatins? în frigider.
- Am mâncat... mai mult prin ora?… spuse Grig, pu?in încurcat.
Au vorbit foarte pu?in, Tina punând totul pe seama stresului ce ?i-l dau banii ?i lipsa ei de acas?, destul de lung?. De?i observ? în ochii lui o lic?rire ciudat?, ce ascundea parc? un mister ?i parc? întinerise, femeia se duse la culcare. Diminea?a observ? c? era singur? în pat. La cafea îl întreb?:
- De ce-ai dormit în cealalt? camer??
- Ca s? nu te deranjez. S? te po?i odihni.
Iar pu?in mai t?rziu:
- Eu plec în ora?, am de rezolvat ceva.
L?s? bani pe mas? ?i plec? la Mihnea, care îl a?tepta.
- Gore ce bine c? ai venit, îmi este a?a de greu singur. Ce zici de un cinema?
- De acord, r?spunse acesta, vesel.
Hoin?rir? toat? ziua. La ie?irea din program a Martei se postar? cu ma?ina în fa?a b?ncii ?i plecar? la restaurant, s? ia masa.
Cam în acest fel se consumar? urm?toarele zile, zile bune, multe la num?r.
Tina îl a?tepta seara, cu cina dar aproape niciodat? nu mânca ?i nici explica?ii nu d?dea. De fapt, nici nu i se cereau. În?elese c? se petrecea ceva cu el, o schimbare enorm?, total?, în detrimentul ei, îns? refuza s? cread? c? se putea întâmpla ceva ?i mai r?u. Hot?rî s? nu-l cic?leasc?, deoarece, gândea ea, era destul de stresat. Se purta cu diploma?ie, ca ?i cum nu ar observa nimic, ba chiar uneori zicea:
- M? bucur c? ai g?sit o modalitate de a-?i petrece timpul în mod pl?cut ?i nu te la?i cuprins de stresul banilor. Nu sunt buni nici prea mul?i. ?i apoi dac? nu sunt munci?i de tine, ei sunt un blestem.
?i continua s?-l a?tepte cu mult? r?bdare, dar ?i cu nesiguran?a pe care o d?dea aceste absen?e ale lui de acas?.
Pân? într-o sear? când Grig nu mai veni deloc. O cuprinse disperarea ?i începuse s?-l caute cu telefonul pe unde credea c? va da de urma lui. În acest fel, a dat de o factur? a unui televizor ?i de ni?te chitan?e pentru îmbr?c?minte de dam?. Atunci întelesese c? era adev?rat ceea ce gândea în sinea ei. Încet? s?-l mai caute. So?ul ei, cel pe care-l iubea de când se ?tia, cel ce-i era aproape de vreo 30 de ani, g?sise alt? femeie. Acum ea ce trebuia s? fac?? Da, sigur, s? a?tepte s?-i treac?. Precis era vorba de vreo fat?, vreo balerin?... Avea afinitate pentru acestea, vreo tân?r? lacom? de bani ?i-l va p?r?si dup? ce-?i va face plinul. A?tept? vreo trei zile în aceasta incertitudine, timp în care nu ?tia nimic de el. Se puse din nou pe dat telefoane, la toate numerele notate, printre care ?i num?rul Martei. Spre surprinderea ei, la acest num?r r?spunse chiar Grigore.
- Grig ce-i cu tine, unde e?ti, de ce n-ai venit acas??
- Vin acum Marta, vin acum… r?spunse acesta cam încurcat.
În foarte pu?in timp sosi. Tina îl privi cu dragoste ?i cu îngrijorare.
- Ce s-a întamplat Grigore? ?i d?du s?-l s?rute.
B?rbatul se retrase u?or, se asez? pe banca din curte ?i începu a se confesa, cu vorb? joas? ?i cu privirea în p?mânt:
- Tina, draga mea, am s?-?i m?rturisesc ceva: m-am îndr?gostit de alt? femeie. Tu trebuie s? m? în?elegi.
- Vai, vai, începu Tina s? glumeasc?… ce s?-?i spun… ne-am îndr?gostit…
- Nu-i glum?, de loc. E o femeie divor?at?, are un adolescent adorabil de care m-am ata?at foarte mult. Îmi este foarte greu s? m? despart de ei.
- De mine... nu-?i este greu s? te despar?i Grigore? întreb? Tina, cu am?r?ciune.
- O s? mai vin ?i pe la tine.
Femeia r?mase stupefiat? de non?alan?a cu care so?ul ei d?dea aceste explica?ii, de schimbarea ce avusese loc în mintea ?i în comportamentul lui. Era cu totul altul, îmbr?ca alte haine pe care ea nu le ?tia, alura lui era alta, exprimarea ?i mai ales parfumul care l?sa dâr? în urma-i. ?i parc? întinerise. Tina în?elese c?-l pierdu, dar mai încerc?:
- Grigore, te rog nu m? p?r?si, via?a mea f?r? tine nu are sens. La mine te-ai gândit? Ce-o s? se întâmple cu mine?...
- Da, m-am gândit Tina, dar nu pot renun?a la clipele fericite ce le tr?iesc lâng? cei doi, cel pu?in deocamdat?.
- ?i o s? divor?ezi? încerc? s? mai afle, Tina.
- Acum nu, r?spunse acesta cu mâna pe clan?a por?ii de la ie?ire.
- Eu te a?tept Grig! Eu voi fi aici mereu pentru tine, spunse femeia plângând cu inima zdrobit?.
Dar Grig nu auzi, se urc? în ma?in? ?i demar?.
Leontina r?mase s?-?i duc? disperarea. Nu avea pe nimeni în afar? de o prieten?, c?reia nu îndr?znea s?-i m?rturiseasc? a?a ceva ?i pe sora ei Veta, cu problemele ei multiple. Apoi î?i aminti c? ea nu avea nici m?car pensie. El, Grigore le avea pe toate: pensia era a lui, casa tot a lui, mo?tenirea a?i?derea. Deci, ea tr?ia doar prin el. Niciodat? nu se pusese problema s?-?i treac? ?i ea ceva pe nume. Deci, nu-i r?mânea decât s? se roage pentru s?n?tatea lui ?i s? spere c? nu divor?eaz?.

va urma