proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Dup? un an de c?s?torie, cei doi se vedeau din ce în ce mai rar, locuind în aceea?i cas?. Marta era ocupat? cu tot felul de comisii ale femeilor, acte de binefacere, întruniri, coafor, cosmetic?, angajarea ?i punerea pe liber a buc?t?reselor ?i a menajerelor. O asemenea cas? se între?inea greu, complicat.
- Grigore, eu plec cu o prieten? la Milano pentru cump?r?turi, aduse n?stru?nica veste Marta, într-o sear?.
Obi?nuit cu lipsurile ei de 2 – 3 zile, b?rbatul o întreb?:
- Cât lipse?ti?
- Nu prea mult, veni r?spunsul.
Plec?. Trecur? cinci zile ?i nu d?du nici un semn de via??, nici un telefon.
- Mihnea, ce o fi cu mama?
- Nu-mi dau seama Gore, parc? nu a lipsit niciodat? a?a de mult, r?spunse b?iatul. Ce m-a? face f?r? tine… s? nu m? p?r?se?ti niciodat? Gore…
- Niciodat? fiul meu, niciodat? n-am s? te p?r?sesc.
F?r? ea îns?, nu se descurcau, le era greu. Ea administra totul: bani, cump?r?turi, casa, tot.
Grigore nu era obi?nuit cu astfel de îndeletniciri, nu f?cuse niciodat? a?a ceva. Se terminaser? banii ?i mare i-a fost mirarea când s-a dus s? scoat? din banc? ?i observând c? mo?tenirea era aproape intact?, datorit? dobânzilor foarte mari, din acea vreme.
Grigore era din ce în ce mai ab?tut. Ce-i trebuia lui a?a cas? mare? Atâta b?taie de cap... atâta lux... atâta stress… Î?i aminti de Tina ?i de casa lor modest?, din Zorilor. Tânjea dup? lini?tea acelui c?min.
- Mihnea, vrei s? mergem s?-i facem o vizit? Tinei?
- Sigur Gore, bucuros, r?spunse b?iatul, mai mult pentru a-i face pl?cere.
Tina r?mase stupefiat? v?zându-i pe cei doi la poarta sa, dar foarte bucuroas?. Biata femeie îmb?trânise mult în acest an, sl?bise mult, spatele i se încovoiase de durere ?i de stat în genunchi, cu mâinile spre cer. Îns?, ochii începuser? s? str?luceasc? la vederea omului iubit, cel ce era totul pentru ea.
- C?rui fapt îi datorez cinstea de a m? vizita voi doi? întreb? b?trâna doamn?.
- Pur ?i simplu Tina, am venit s? te vedem.
Vorbir? mult ?i despre multe. Mihnea se sim?i foarte bine lâng? ace?ti doi oameni cumsecade, la fel ca lâng? doi p?rin?i sau lâng? doi bunici, pe care nu-i avusese niciodat?. De Marta nimeni nu aduse vorba.
Seara târziu, Grigore ?i fiul s?u plecar?, spre marea dezam?gire a Tinei, care mai spera în miracole ?i în rug?min?ile ei c?tre Dumnezeu, de a-i aduce omul înapoi, acas?.
Intr-una din zilele urm?toare, Mihnea primi un telefon de la mama sa:
- Mihnea… ce faci, îl întreba aceasta cu o voce cald?, din care radia bucurie.
- Mama, unde e?ti, când vii acas??
- Ce faci, întreba din nou femeia, v? descurca?i voi doi?
- Greu, r?spunse b?iatul.
In câteva cuvinte bine alese, Marta le aduse vestea c? ea nu se mai întorcea în România, ea-?i g?si iubirea vie?ii, un arab de 30 de ani, foarte bogat. Ei doi r?mâneau s? se descurce singuri, doar aveau bani ?i erau b?rba?i. Nu pomeni de nici un regret dup? fiu, de nici o mustrare de con?tiin?? pentru so?ul pe care tocmai îl p?r?sise. Nimic din toate acestea nu evocau spusele ei.
Vestea îi bulvers? pe cei doi, mai ales pe Grigore. S?-l p?r?seasc? chiar a?a f?r? nici un cuvânt, nu se a?tepta..
În diminea?a urm?toare, înainte s? plece la ?coal?, Mihnea intr? în camera lui Grigore, surprins c? acesta nu era în buc?t?rie, ca de obicei. Se sperie cumplit v?zându-l pe jos, pe covor, inert, f?r? s? ?tie de el, dar cu ochii deschi?i. B?iatul trecu lâng? el, îl strig?, încerc? s?-l ridice, dar în zadar. Cuprins de panic?, d?du repede telefon la salvare ?i strig? menajera, care tocmai intra pe u?a. Apoi î?i aminti de femeia aceia cumsecade, fosta so?ie lui Gore, Tina ?i o sun?. În câteva minute veni salvarea ?i Tina în urma ei.
Medicul constat?: accident vascular. Îl luar? repede pe o targ? ?i-l duser? la spital. Cei doi, Tina ?i Mihnea îl înso?ir?. A?teptar? câteva ore bune pe holul spitalului, în fa?a s?lii de opera?ie, unde fusese dus Grig, pân? ie?i medicul.
- Sunt ?anse de supravie?uire ?i de recuperare, datorit? faptului c? a fost adus la timp. Cine l-a g?sit?
- Eu, r?spunse Mihnea, r?v??it de durere.
- Dac? mai întârzia o jum?tate de or?, acum era mort.
Apoi Mihnea, la rug?min?ile Tinei, plec? acas?.
- Stau eu cu el Mihnea. Tu trebuie s? mergi acas?, s? te odihne?ti, s? po?i merge la ?coal?.
- O s? v? vizitez des, r?spunse b?iatul foarte afectat.
Bineînteles, îi vizita în fiecare zi, oricum mai era pu?in ?i venea Cr?ciunul ?i vacan?a.
Pân? în anul nou Grigore fuse externat. Tina îl duse acas?, la casa lor din Zorilor. Mihnea veni dup? ei.
- Nu pot sta singur, declar? b?iatul cu lacrimi în ochi.
- Mihnea, ce ar fi dac? tu te-ai muta la noi, aici… Î?i aranjez o camer?, din cele trei pe care le avem. Uite, pe care vrei tu…
- Tina, cum s?-?i multumesc, spunea tân?rul, s?rutând mâinile zbârcite ale b?trânei doamne.
Grigore se recupera destul de repede. Fizic nu prea fusese afectat, îns? pierduse par?ial memoria, r?mase cu o amnezie par?ial?. Dup? anul nou era pe picioare. Nu-?i amintea nimic din ce s-a întamplat cu el, ?tia doar c? Tina este so?ia lui ?i Mihnea fiul s?u. De Marta nu ?tia cine era. Când fuse întrebat de c?tre fiul s?u, îi r?spunse:
- Nu ?tiu cine este ?i nici nu m? intereseaz?. De ce întrebi?
- De nimic Gore, a?a, vorbeam ?i eu…
- De ce-mi zici Gore ?i nu tata?
Impresionat Mihnea, r?spunse:
- A?a te r?sf??am eu... las? o s?-?i zic tata, dac? vrei tu…
- E bine ?i Gore, dar v?d c? numai a?a-mi zici ?i tata deloc.
?i cum nu erau destule probleme, se mai ivi una: cea a banilor. Banii lichizi din cas? se terminar? cu boala lui Grigore. Cine s? scoat? de la banc?… Mai erau 2 ani pân? putea Mihnea s? scoat?, Tina nu avea nici un drept, iar Grig înc? nu era destul de ref?cut s? fie purtat pe la banc?.
- Ce ne facem Tina, se consulta Mihnea cu aceasta.
- Mai am eu ni?te economii... pân? se vor ispr?vi ?i alea. Dup? aceia, nu ?tiu.
- Tina, hai s? mergem la mine ?i s? lu?m ce ne poate fi de folos.
- O s-o facem ?i pe asta Mihnea. Trebuie mâncare bun? pentru Grigore ?i pentru tine.
Astfel, cel mai bogat om din ora?, cu cel mai mare cont în banc?, nu avea din ce tr?i.
Casa familei Mironovici sta închis?. Nu mai locuia nimeni acolo. Cei doi, Tina ?i Mihnea luar? ce credeau ei c? putea fi de folos. Prea pu?ine lucruri erau acolo în acest scop. Nu aveau ce face cu sc?rile ?i pilonii din marmur? ale Martei, nici cu candelabrele maiestoase, sau cu statuietele ei. Prea mult lux, bani îngropa?i.
- Hai Mihnea, ne vom descurca noi, cumva. Casa asta o s? fie a ta, pentru mai târziu.
- Ce s? fac cu o cas? a?a mare? Eu m? simt foarte bine la tine, buna mea prieten?.
Peste mai bine de o jum?tate de an, Grigore se mai înzdr?veni ?i împreuna cu fiul s?u, putea umbla la cont pentru a lua banii necesari traiului modest din strada Zorilor. El nu-?i amintea de vila somtuoas? din centru, nici chiar de mo?tenire. Nu ?tia de ce lua bani din banc?, dar era fericit ca o putea bucura pe Tina ?i pe fiul s?u Mihnea.

sfâr?it