proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Cine merge cu tramvaiul, ?tie cum e în tramvai.
Cine merge cu ma?ina, nu trebuie s? ?tie cum e cu tramvaiul.

Dar cine merge cu tramvaiul pâna în Rahova, sau mai departe, pâna în ?oseaua Alexandriei, unde e un depou „interna?ional“, în care vatmani, c?l?tori ?i ?oferi din „lumea întreag?“ fumeaz? mândri pe cele câteva “terase” sau în “ber?ria la Nae” de câ?iva metri p?tra?i „jupui?i din trotuar“ – eh, acel c?l?tor de tramvai, chiar ?i dac? a mers o singur? dat?, nu va uita aceasta. Nu ?tiu dac? o s? mai vrea s? mearg? cu tramvaiul, dar va avea ce povesti acas? sau la mosafirii din Occident ?i sigur îsi va dori ma?in? mic? sau bani de taxiu unde îi va povesti ?oferului c? el e simplu „mosafir“ în Rahova, ca un om „de bine“ ce e ?i nu st? printreeee…“nici nu ?tii cum s? le zici…“

De ce nu merg cu taxiul

„ia, uita?i-v?, duduie cum se ciorov?iesc intre ei“, îmi zise mândru un taximetrist ?i el cu piele m?slinie… “bine c? nu mi-am luat la bloc, aici, au?leu, v-am jignit, c? dv. zice?i c? aici sta?i…“

„eu aici m-am n?scut, dar erau vile frumoase pe podul Calicilor, erau gr?dini pline de meri ?i vi?ini ?i ??rani care gândeau mult ?i încet, dar erau boga?i“…

“vai, doamn?, de ce nu vinde?i, ce mai sta?i printre ??tia?“

„?i unde s? m? duc?“

„p?i s? v? cump?ra?i lâng? noi, în pia?a Progresu ?i mai juc?m ?i noi o tabl? seara, între blocuri“.

„adic? ce iau pe mere s? dau pe pere?“

“ce pere doamn?? – veni?i la noi în Progresu ?i aveti totul la u?a ?i nu v? mai lupta?i printre ??tia care parc? vin din jungl?”

„?i cei din Progresu de unde vin?“

„p?i noi, majoritatea, am cam fost în Italia ?i în Spanie, ca sa ne lu?m la bloc ?i pre? la u?a…”

“aha…“

„dumneavoastr? a?i fost în Italia?”

“nu”

“p?i d-aia sta?i, doamn?, în Rahova, ia s? mai munci?i cu cârca ?i mai d?-o încolo de gr?din?, prisp?, gradin? de trandafir ?i ciripit de nu ?tiu ce p?s?rele…”

„drag? domnule taximetrist – uite banii ?i î?i spun eu, decât s? m? mut în Progresu, mai bine merg pe jos pe soseaua M?gurele ?i am lini?tea mea cu pisici ?i p?s?ri“

„au?leu, drag? doamn?, oi fi ?i mata d-asta colorat? ?i nu se vede, dar te ?ii bine pentru vârsta dumitale ?i sa nu m? ui?i: F?nic? din Progresu, ?tie toata lumea.“

„Evenimentele“ de pe traseu sunt în fiecare zi noi.

Am putea s? spunem noi-nou?e. Când merg cu ma?ina “mica“ pe lânga tramvaiul ce se clatin? nesigur dinspre Pia?a Unirii peste deal printre case ciungi, se zice renovate, cu scânduri late, cuie ruginite, ferestre inexistente, gauri pe care folia de plastic poart? titlul mare, zgâriat din vopsea de bidinea :”de vânzare” sau “pre? negociabil”... Urâte r?u, înguste, parc? aruncate dintr-o er? nemiloas? într-un viitor precis ne-negociabil! – eh, atunci îmi doresc sa fiu în tramvai, sa fiu aproape de „pulsul na?iunii“, s? în?eleg mai bine ?tirile de la televizor, comentate de concet??enii mei, adic? cei pentru care tvr–ul transmite ?tiri, pre?uri ?i emisiuni culturale, vecinii mei, care pl?tesc taxe, cump?r? la pia?? ?i se bucur? de toate transmisiunile în direct din lumea întreag?.

„Mama, tu ai leucemie?” întreab? o feti?? cu cearc?ne mari, pe care mama ei nu o prive?te deloc, dar o ?ine, cle?te, de încheietur? ?i o nume?te Puica.

„Nu.”

„De ce ?”

„Pentru c? n-am.”

„Da’ cine ?i-a zis c? am – precis ai vazut prostii la televizor. Dar tu ?tii, ce e aia leucemie?”

„Nu, întreb ?i eu.”

„Pai, de ce?”

„Pentru c? ar fi bine s? ai, ca s? mai stai ?i tu acas?, uite mama lu Vali are ?i Vali e acum fericit? c? se joac? pu?in cu mama ei ?i mai primesc ?i multe pachete frumoase din str?inatate.”

„Auzi, Puicu?o (?i o trage de ureche, întorcând-o ca pe tirbu?on) nu ?tiu ce vrei tu s?-mi spui, dar daca vrei pachete, du-te ?i a?eaz?-te la rînd, în Pia?a Rahova, la sfat, iar dac? vrei s? m? joc cu tine, nu-mi dori tu, mie, leucemie…”

„Mama m? doare!”

„S? te doar?, mam?, c? ?i pe mine m-a durut când a plecat tac’tu cu portofelu’…”

“Mama, nu tata a luat portofelu’, tanti Didina...”
„Aoleu, da multe belele îmi faci tu mie, Puico, întâi vrei sa fac leucemie, acu’ îmi zici c? tac’tu s-a legat de sor’mea Didina...”

„M? doare, mama, nu ma traage de mâna, c? mi-o rupi...”

?i a?a a coborât o mama cu o fiic?, din tramvai, la sta?ia Rahova.


Sta?ia nu e mic?. E într-o intersec?ie lat?, continuu în migra?ie, ca nisipurile mi?catoare – unde se duc pietonii se duce ?i sta?ia ?i trotuarul... Trotoarele sunt colonizate de cet??eni, care doresc s? ofere celor care coboar? diverse legume bio, ?osete, elastice, ace, bombonele în cutii, care provin din multe ??ri, precum se poate sim?i, dac? pui mâna pe ele....

Câinii nu au nevoie de lese, ?tiu drumul spre cas? ?i se joac?, bucurându-se de noua libertate. Cartierul face parte din sectorul cinci ?i este organizat ?i supravegheat de prim?ria edilului. Copiii, care au ajuns deja liberi în Piata Rahova, a?a vor r?mâne. Din când în când, ??ranii le dau câte o ro?ie, iar ma?ini uria?e, aduse de nu ?tiu unde, cu ferestre negre, î?i deschid portierele pentru o clip? ?i împart pungi. Am impresia uneori c?, dac? s-ar muta pia?a sau ar disp?rea, mult? lume ar regreta, pu?ini s-ar bucura ?i mul?i ar s?r?ci.

Eu nu locuiesc acolo, ci mai departe, pe ?oseaua M?gurele, unde nu se mai “ciorov?ie?te” nimeni, pentru c? nu au pe ce ?i pentru ce. A?a c?, e mare lini?te pe lânga noi. Evenimentele sunt în tramvai ?i în pia??, iar cei care le ocolesc, nu ?tiu ce pierd, iar cei care locuiesc o perioda, se vor adapta.

Dar asta e alta poveste......