proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

A doua lor întâlnire avusese loc în ora?ul T. unde studia fata.
- Otilia sosesc vineri, iubita mea cu ochii de smarald. Abia a?tept s? te pot strânge în bra?e, s?-?i strivesc trupul de al meu, scria Dan, în mesaje pe internet.
- Te doresc atât de mult, încât a? vrea s? m? transform în paharul t?u de ap?, s? m? sim?i cu buzele, s?-?i adulmec parfumul tonic de b?rbat. Abia a?tept s? vin? acea zi, s? mi te aduc? o raz? ce poart? ispita dragului de tine, cu patim? ?i dorin??, r?spundea în aceea?i manier? Otilia.
Ziua de vineri sosi. Se întâlnir? în fa?a c?minului, Dan o lu? în ma?in? ?i zburar? spre un motel, în afara ora?ului, unde b?rbatul avea deja camer? re?inut?. Au schimbat pe drum doar câteva cuvinte, fiecare dorind s? se afle cât mai repede în bra?ele celuilalt.
Dup? ce u?a camerei se închise în urma lor, Otilia se n?pusti asupra b?rbatului ?i începu s?-l dezbrace cu o iu?eal? fierbinte. Buzele lor se unir? într-un s?rut lung, p?rând c? nu mai exist? posibilitatea de a se desprinde. Dan, luat prin surprindere, zvârlea câte o hain? pe jos, în urma lui, iar Otilia cu o abilitate de femeie dezl?n?uit?, se dezbr?ca din mers, în timp ce desf?cea fermoarul de la pantalonii iubitului. Cu vitez? ?i pasiune s-au purtat unul pe cel?lalt pân? în pat, printre lucruri r?v??ite, iar intensitatea sentimentelor au cuprins momente sublime în contopirea trupurilor, dornice s? scape de povara platoniei, ce dura de ceva timp.
Dup? câteva ore de amor, r?sf??, tr?iri la intensitatea maxim?, cei doi se relaxau în local, servind cina.
- Dane, o s?-mi fie tare greu far? tine.
- Iubita mea dar te port în sufletul meu, cu mine, peste tot. Locul t?u este asigurat ?i va d?inui ve?nic.
- ?tii bine la ce m? refer. Nu te face c? nu pricepi... Te vreau numai pentru mine. Nu pot suporta de acum încolo s? strângi în bra?e alt? femeie.
- Otilia, dar sunt însurat ?i am doi copii.
- Exist? divor? pe lumea asta, Dane.
- Sper c? nu-mi ceri acest lucru.
- De ce nu?...
Dan ro?i, dar nu mai scoase un cuvânt. Nu se gândise nici o clip? s? se despart? vreodat? de Angela. El, f?r? o femeie lâng? el nu era împlinit ?i ea era tot ce-i trebuia. Nu-i d?dea comenzi, nu-l cic?lea, era supus?, îl iubea ?i-i satisf?cea toate dorin?ele. Apoi î?i iubea copiii foarte tare, în special pe Raluca. În acel moment trecu peste aceast? discu?ie.
Petrecur? trei zile fierbin?i, cu distrac?ii, plimb?ri ?i iubire. Mai ales iubire.
- Nu mai este mult ?i o s? vii acas? de Cr?ciun, Otilia ?i ne vom întâlni, o consol? b?rbatul la desp?r?ire.
- Ce m? fac f?r? tine, iubitule... Era a?a de bine la tine în bra?e. Vreau s? te mai gânde?ti, te doresc doar pentru mine.
- Otilia, nu-mi cere asta...
- De ce nu?...
Vacan?a de iarn? sosi cu fulgi, cu s?rb?tori, cu bucurii pentru toat? lumea. Întâi Mo? Nicolae care d?ruie?te copiilor, apoi Mo? Cr?ciun.
În familia Ciurea era în?elegere, bun? dipozi?ie ?i c?ldur? familial?, deoarece Angela ?tia s? le împace pe toate. Cum starea material? era asigurat?, ea fiind bun? administratoare, toate erau respectate: pomul de Cr?ciun, preparatele pentru mas?, cadouri pentru fiecare. Pe ea se l?sa ultima, dar în fiecare an avea grij? Dan s?-i ofere câte un cadou de valoare. În acest an uitase. În diminea?a Cr?ciunului pachetul pentru ea lipsea.
- Scuz?-m? Angela, am avut mult? treab? în ultimul timp ?i am uitat. Uite ia ace?ti bani s?-?i cumperi ce dore?ti, încerc? acesta s? se scuze, sco?ând din buzunar câteva hârtii.
- Vezi-?i de treab? Dane! Las?, între noi nu se pun astfel de probleme, r?spunse Angela cu un nod în gât, refuzând banii. Mai este Mo? Anul Nou, ai prilej s?-mi faci cadou. ?i apoi imediat: Dane, suntem invita?i de revelion la familia Toma.
- Cine sunt ??tia, întreb? b?rbatul cu oarecare mirare.
- P?rin?ii Otiliei.
- Aha...dar ce le-a venit s? ne invite? ?i ai acceptat f?r? s? m? întrebi?
- Da, am acceptat, gândind c? nu ai nimic împotriv?. Mai schimbi câte o impresie literar? cu Otilia.
Dan înghi?i ?i nu mai spuse nimic. El ?tia c? Otilia dore?te s? plece cu colegii s?i la munte de revelion ?i c? totul era aranjat. Gelozia îl m?cina, desigur cumplit, dar mândria de b?rbat ?i situa?ia de fapt, îi spuneau c? este mai bine a?a. Va sc?pa de co?marul s?rb?torilor, pref?cându-se c? totul e bine, purtând calvariul cu o masc? stoic?.
Cei doi, Dan si Otilia, se v?zur? pu?in între patru ochi, între Cr?ciun ?i revelion. El suporta cel mai greu. Fata fiind dezinvolt?, se purta aproape natural, nu se ferea de nimic. Îi spunea mamei sale:
- Mama, eu merg pân? la familie Ciurea, s? m? consult într-o problem? cu Dan.
- Otilia, las? omul! Nu mai ai cu cine te consulta?. ?i apoi, ?tiu eu cât îi convine Angelei, s? te tot duci pe la ei?
- N-ai decât s-o invi?i ?i tu pe Angela pe la noi ?i suntem chit.
- I-am invitat de revelion, tu stai acas??
- Nu, nu cred. Merg cu ai mei colegi la munte, dar înc? nu sunt foarte sigur?.
În 31 decembrie Otilia îl sun? pe Dan pe telefonul mobil:
- Iubitule, am aranjat tot, mergem la munte s? petrecem revelionul.
- Otilia, pe mine nu m-ai întrebat.
- Am vrut s?-?i fac o surpriz?. Ce, nu te bucuri?
- Nu ?tiu ce s? spun acum...
- Spune da, doar atât trebuie s? spui.
Consternat, omul închise telefonul, dar tenta?ia era mare. S? petreac? noaptea de revelion cu persoana iubit?... Otilia, dup? vreo or? îi aminti cât de mult îl iube?te, c? nu poate tr?i f?r? el ?i c? dac? o iube?te vine s? petrec? revelionul cu ea, la munte.
Prins în mrejele dragostei, în dorin?a nebun? de a fi cu fiin?a iubit? care-l diviniza, Dan gândi: ’’sunt pe cale de a face cea mai mare nebunie din via?a mea’’.
Seara, înainte de plecare la familia Toma, a?a cum pl?nuiser?, copiii lui Dan Ciurea se adunaser? pe lâng? el.
- Familia Ciurea pleac? la revelion, spuse Andrei sarcastic. Ce faci tat? nu te pui la ?ol festiv?
- Nu prea m? îmbrac eu protocolar, nu ?tii tu, Andrei?
- Sper c? nu mergi în blugi, tati, ad?ug? Raluca.
- ?i de ce nu, frumoasa mea, spuse Dan apropiindu-se de feti?? ?i s?rutând-o u?or pe frunte.
- Hai Dane, îmbrac?-te !
- Angela, eu v? duc pân? acolo cu ma?ina, m? întorc, m? schimb ?i iau un taxi.
- Bine Dane, cum spui tu.
Astfel î?i duse familia la revelion în casa p?rin?ilor iubitei sale, se întoarse acas?, se îmbr?c? de munte, lu? bani la el, mul?i bani ?i plec? s? petreac? revelionul cu Otilia, spre încântarea acesteia.
Surpriza îi fu ?i mai mare, când la caban? constat? c? era plin de studen?i, cei mai mul?i colegi de-ai Otiliei ?i c? fata îl recomand? ''viitorul meu so?’’. Nu-i era chiar la îndemân? s? se zbenguie printre ace?ti tineri, fa?? de care era cu înc? atât mai în vârst?.
- Otilia, nu mi-ai spus c?...
- Am vrut ca surpriza s? fie total?.
- ?i de ce m? recomanzi ''viitorul t?u so?’’?!
- P?i crezi c? mai ai familie de azi încolo? Eu am l?sat un bilet acas? ?i i-am spus mamei s?-l citeasc? la 12 noaptea. Acolo am spus totul despre noi.
Dan scrâ?nii din m?sele. Aceast? fat? care pretindea c?-l iube?te, de fapt ?i-a satisf?cut un capriciu ?i l-a dus de nas.
- Nu crezi, c? era cazul s? m? întrebi ?i pe mine?
- Eu cred c? am procedat bine ?i te-am sc?pat de ni?te explica?ii, fa?? de Angela.
Dan nu mai spuse nimic. Era confuz. Pe de o parte se sim?ea bine lâng? aceast? fat?, cea mai frumoas? dintre cele de fa??, care-i acorda aten?ie exagerat? ?i pe care o iubea, dar se gândea la Angela ?i la cei doi copii ai s?i, cât i-a f?cut s? sufere.
Inchise telefonul ?i-?i spuse ''dac? e bal, bal s? fie’’. La început a stat mai retras, apoi s-a prins în iure?ul tinerilor ?i s-a distrat grozav în mijlocul lor, al acestor fete ?i b?ie?i dezinvol?i, amintindu-?i de perioada studen?iei.

va urma