proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Mai apoi, când judec?toarea a început un fel de carusel al întreb?rilor cu cei doi avoca?i, încercând s? în?eleag? ?i s? îmbrace în haina legii sus?inerile lor ori s? le risipeasc? cu u?urin??, dat fiind faptul c? dep??eau m?sura acelei haine, ambii clien?i au intrat în panic?, fiecare din motivele lui. Chiar ?i cele 12-14 persoane prezente în sal?, str?ine de cauza aflat? în discu?ie, auzind vocea ferm? a judec?toarei cum se în?spre?te la un moment dat adresându-i-se avocatului, au tres?rit ?i au r?mas stupefiate.
- Domnule avocat, v-am ascultat pledoaria cu mult? aten?ie ?i îng?duin??. Resping cu hot?râre argumentele dumneavoastr?! În mare parte, ele nu se înscriu în prevederile legale ?i nici chiar în principiile de drept invocate. ?i, în consecin??, resping solicitarea f?cut?! V? reamintesc, fo?tii so?i au drepturi egale asupra bunurilor ?i valorilor acumulate în timpul c?s?toriei... De aici pornind, vom verifica în am?nunt aportul fiec?ruia dintre ei ?i celelalte elemente ori criterii menite a ne conduce la pronun?area unei hot?râri drepte, corecte, sub aspect legal ?i uman...
- Dar, v? rog, doamna judec?tor, permite?i s? aduc...
- Domnule avocat, a?i avut cuvântul ?i nu v-am întrerupt. Ve?i avea posibilitatea de a vorbi dup? audierea martorului propus de partea advers? ?i pe care l-am admis, l-a întrerupt la rândul s?u judec?toarea pe avocat, privindu-l calm?, dar sever? în atitudine ?i voce.
Sala întreag? a fost înv?luit? de o lini?te total?, nefireasc?. Orice gest, cât de mic, era f?cut cu încetinitorul. Avocata privea cu mul?umire ?i simpatie la judec?toare, în timp ce pe ea o privea avocatul, încruntat, mânios ?i ranchiunos...

... Involuntar, satisf?cut? de felul în care se derulau dezbaterile, Violeta a întors capul înapoi, c?tre sal?, sim?ind cum o p?trunde privirea sfredelitoare a lui Cartu?. S-a cutremurat de ura ce a citit-o în ochii ce-o fixau pe sub sprâncenele încruntate, gata s? o sfâ?ie. O privea piezi? ?i î?i rodea unghiile cu din?ii, st?pânindu-?i cu greutate furia. Sim?ea c? pierde teren. Dar ea nu s-a manifestat în vreun fel. Doar un zâmbet imperceptibil i-a ap?rut în col?ul gurii în timp ce-?i întorcea încet capul spre u?a prin care tocmai intrase martorul propus de femeie.
- Sunte?i rud? cu aceast? femeie care v-a chemat ca martor? l-a întrebat judec?toarea pe omul ce tremura înc? de la strigarea din u??, f?cut? pe numele lui.
- Eu... eu nu, doamn?... n-avem rudenie. Eu o cunosc, da’ mai mult cunosc pe ?ia de-au f?cut-o…, a încercat el s? explice în timp ce-?i privea mâinile pe care le r?sucea ?i le freca una de alta în încercarea disperat? de a se lini?ti.
Era un b?rbat trecut de cinzeci de ani, s?r?c?cios îmbr?cat, dar curat, mai pu?in oache? decât Violeta, scund ?i voinic, de?i, destul de vizibil, adus de spate. Arunca priviri furi?e spre cele dou? femei de la masa din fa?a sa, îmbr?cate în rob?, de parc? erau din alt? lume.
- Pune?i mâna dreapt? pe biblie ?i repeta?i dup? mine, v? rog...
- Ba io nu, mânca-v-a? ochii! C? n-am io treab? cu...
- Bine, s? în?eleg c? nu sunte?i cre?tin ortodox… În ce credin?? a?i fost crescut? Merge?i la biseric? vreodat?? a întrebat judec?toarea pentru a fi sigur? c? în?elege corect refuzul martorului de a jura pe Biblie.
- Ba io, nu! Noi credem în legea noastr?, doamn?… pupa-v-a? ochii!
- Bine, nu-i nimic. Uita?i-v? la mine ?i repeta?i ceea ce spun eu, cu voce tare: „Jur s? spun adev?rul ?i s? nu ascund nimic din ceea ce ?tiu”. F?r? s? pune?i mâna pe biblie. Pute?i jura în acest fel dup? credin?a dumneavoastr?, da?
- Da, a?a da... c? n-am ce s? mint, mânca-v-a?…
- Bine, bine, nu-mi mai mânca?i nimic ?i zice?i tare dup? mine, s-a manifestat pu?in nervoas? ori cu r?bdarea prea încercat?, pentru prima oar?, judec?toarea, dup? care a rostit acea fraz?, aproape silabisind, pentru ca martorul s-o în?eleag? ?i s? repete corect.
Dup? aproape zece minute de întreb?ri, urmate de r?spunsuri destul de clare în con?inut, dar ob?inute cu greu, dat fiind vocabularul s?r?c?cios al martorului ?i teama acestuia generat? din simplul fapt c? se g?sea pentru prima oar? în via?a lui în fa?a unei instan?e de judecat?, pre?edinta completului a în?eles ceea ce a dorit. Era clar c? mama Violetei a apelat la serviciile martorului pentru a transporta cu c?ru?a frigiderul ?i computerul, cu toate anexele sale audio-video, de la magazin la domiciliu. La magazin a v?zut cu ochii lui c? mama fetei a dat suma de zece milioane lei pentru a întregi suma necesar? pl??ii ?i a achitat ?i transportul, în valoare de 150 de mii de lei.
- Dar despre o sob? de teracot?, f?cut? pe vremea în care cei doi erau so? ?i so?ie, ?ti?i dumneavoastr? ceva? a mai întrebat judec?toarea, privind martorul cu mult? aten?ie. Unde a fost f?cut? ?i în ce împrejur?ri, am dori s? m?rturisi?i cinstit, a ad?ugat ea imediat. V? aduce?i aminte?
- ... P?i, de ce s? nu ?in minte, doamn?, mânca-v-a? ochii matale, c? eu am c?rat c?r?mida! Eu, cu calu’ meu… A cump?rat-o din comuna Gr?dinari ?i am adus-o la ora?, acas?...
- Cine a cump?rat-o, numitul Potcovaru Cartu?, fostul so? al...?...
- Ha, ha! Ce vorbi?i acolo matale, mânca-v-a?… ?la era dincolo, prin ??ri str?ine, în toamna aia… Acu doi ani, doamna prezident, s?ru’ mâna matale! a întrerupt-o martorul pe judec?toare, scuturându-se parc? de toat? teama manifestat? pân? în acel moment. A cump?rat-o Zoreaua cu Gic?… ei doi, adic?telea p?rin?ii ei, fata aia de acolo, a precizat el imediat, întorcându-se ?i ar?tând cu mâna spre Violeta.

Avoca?ii nu au avut de pus întreb?ri martorului. Doamna zâmbea re?inut, mul?umit? de declara?ia f?cut? de b?rbat, în timp ce partea advers? privea peretele din fa?a sa, peste umerii judec?toarei, mimând nep?sarea ?i superioritatea. „Nu m? las pân? nu ob?in o parte. O s? vede?i voi cine râde la urm?!”, exclama el în gând, cu n?duf, a?teptând r?bd?tor ?i iritat s? aib? din nou cuvântul dup? audierea martorului...
- V? rog s? semna?i declara?ia. Pute?i r?mâne în sal? dac? vre?i, l-a invitat judec?toarea pe martor. Domnul avocat nu se opune, a ad?ugat ea imediat, privindu-l pe acesta cu evident? tent? de umor.
- ... Io? Io nu r?mân, de ce s? r?mân? Io am treab?, doamna prezident, mânca-v-a? sufle?elu’, c? am guri multe acas?... Da’ cum s? semnez io... c? n-am carte! Aha... da! Unde pui degetu’, coni??, mânca-?i-a? ochi?orii, ici?
Dup? ce a „semnat” declara?ia pe care o scosese grefiera din imprimant?, martorul a ie?it din sal?, urm?rit de privirea amenin??toare a lui Cartu?. „Ne întâlnim noi, f...i mor?ii m?-tii de bo?orog! Ţi-ar?t eu ?ie!” Nu s-a a?teptat s? aib? cineva curaj s? vorbeasc? public în defavoarea lui. ?tia c? tot ce spusese îi diminua ?ansele de a câ?tiga precum vorbise cu avocatul. Atâta lucru a în?eles ?i el.
- Domnule avocat, a reluat pre?edinta completului de judecat? dezbaterile, a?i cerut ulterior a se dispune ?i cu privire la situa?ia autoturismului. Martorul nu a avut cuno?tin?? de felul în care a fost cump?rat. Ave?i ceva nou de ad?ugat?
- Onorat? instan??, cererea ?i documentele depuse sunt suficient de concludente. Mul?umindu-v? pentru aten?ia acordat?, revin asupra propunerii f?cute ?i sus?inute argumentat, anterior. Referitor la autoturism, nu am nimic de ad?ugat, fiind convins c? a?i studiat situa?ia cu binecunoscuta dumneavoastr? competen?? profesional? pentru care v-am apreciat ?i v? admir...
- Da, da... doamna avocat, v? rog, ave?i cuvântul!
- Onorat? instan??, doamna pre?edint?, având în vedere ?i luând în considera?ie prevederile legale, cât ?i declara?iile aflate în dosarul cauzei ?i ale martorului audiat, resping din nou solicitarea stimatului meu coleg ?i ridic preten?ii, în numele clientei mele, la autoturismul...
- Doamna avocat, m? v?d obligat? s? v? întrerup pentru a v? reaminti c? acel autoturism a fost cump?rat de numitul Potcovaru Cartu? înainte de c?s?torie. Sunte?i de acord? a întrerupt-o judec?toarea, privind-o destul de surprins? ?i u?or iritat?.
- Da, doamna pre?edint?, dar am adus dovezi care arat?, f?r? dubii, c? în acel timp clienta mea se afla în rela?ia de concubinaj cu numitul Cartu? Potcovaru. Locuia împreun? cu familia acestuia, iar veniturile ei, atât cât erau la acea vreme, se v?rsau în bugetul acestei familii, a replicat avocata cu siguran?a pe care a alimentat-o pozi?ia tran?ant? a judec?toarei pân? la acel moment.
- Mda, atâta doar c? eu insist ?i a?a se va men?iona în scris, c? autoturismul a fost procurat înainte de c?s?torie. Ca atare, nu face parte din masa bunurilor comune supuse partajului, a precizat judec?toarea cu fermitate, privind-o contrariat? pe avocat?.
- ... V? rog, doamna pre?edint?! Sunt norme europene pe care nu le putem ignora... Concubinii au participat în comun la ob?inerea bunurilor, a?a cum procedeaz? doi so?i. Nu este nicio diferen??...
- M? surprinde?i, doamna avocat! Dac? insista?i atât de mult, poftim! Men?ion?m c? autoturismul a fost achizi?ionat în timpul concubinajului. Ceea ce, în legisla?ia noastr? actual?, repet: actual?, se socote?te ca fiind în afara c?s?toriei... Sunte?i de acord cu suma propus? de domnul avocat în cazul celorlalte bunuri?
- … Nu, nu sunt de acord… Dou?zeci de milioane înseamn? aproape tot costul acestora. V? rog s?-mi permite?i a reaminti c? o mare sum? de bani a fost asigurat? de p?rin?ii clientei mele. V? rog s? aprecia?i acest aspect, doamna pre?edint?, astfel ca decizia dumneavoastr? s? nu dep??easc? suma de maxim zece milioane...
- Domnule avocat, care este pozi?ia dumneavoastr?? Accepta?i suma oferit??
- În niciun caz, doamna pre?edint?! Eu am adus ?i am...
- Da, cunosc, domnule avocat, nu este necesar s? repet toate cele expuse deja, l-a întrerupt judec?toarea, destul de calm?, dar cu mult? hot?râre în voce ?i privire. Din moment ce nu a?i reu?it s? v? pune?i de acord ?i nu accepta?i s? ajunge?i la în?elegere nici aici, ne vom întâlni la urm?torul termen… în ziua de trei noiembrie, anul curent. Ave?i posibilitatea de a aduce orice fel de probe, pentru a v? sus?ine cauza, în termenele legale. V? mul?umesc! Avoca?ii au mai încercat s? intervin?. Aveau unele obiec?ii ori nedumeriri. Nu li s-a mai permis. Ultimul cuvânt l-a avut pre?edinta instan?ei ?i nu a revenit asupra celor exprimate cu suficient? claritate...

Mai pu?in clar? era decizia exprimat? ?i ceea ce presupunea ea în viitor pentru cei doi în cauz?, ca p?r?i în procesul de partaj. Violeta era plin? de speran??. Era mul?umit? ?i, în acela?i timp, alarmat?. Nu ?tia ?i nu putea intui ce eforturi ?i rezultate presupune acel „urm?tor termen” fixat de judec?toare.
Când se îndrepta spre u??, neinten?ionat, sub for?a unui impuls necunoscut ori sub privirea insistent? ?i plin? de ur? a lui Cartu?, s-a oprit la un pas în fa?a lui ?i l-a privit. Fa?a i-a r?mas imobil?. Ochii au vorbit, m?rindu-se în prima clip? ?i îngustând privirea în urm?toarea. I s-a p?rut c? este mult mai scund, oricum, fa?? de ea, c? e neîngrijit, murdar, s?r?c?cios îmbr?cat ?i mai du?m?nos decât în acele momente urâte pe care ea încerca cu disperare s? le dea uit?rii. A citit ura din privirea lui ?i i-a rezistat f?r? s? clipeasc?.
„Nu m? po?i atinge, urâ?enia p?mântului! Fl?c?rile iadului s? te m?nânce pentru cât? b?taie mi-ai dat, pocitania dracu’ ce e?ti! Mergi la baia comunal? ?i te cur??e?te. Î?i pute gura de mizerie ?i ur?, animalule!
Prins? u?or de cot de mâna avocatei, care o împingea cu blânde?e spre u?a deschis?, Violeta a întors încet capul, dreapt?, mândr? ?i dispre?uitoare, dep?rtându-se cu pa?i egali, p?rând a fi calm? ?i indiferent?.

Cartu? clocotea de ur?, a?a cum l-a sim?it fosta nevast?, neputându-se manifesta prin cuvinte ori gesturi. Era sigur c? va pierde acele lucruri ?i avea team? c? vor fi probleme ?i cu autoturismul. Dar, mai mult, o ura pentru ceea ce auzise despre ea. „Cu câ?i te-ai întins înaintea mea, f...i neamu’ m?-tii de târf??! M-ai în?elat tot timpu’. M-ai îmbrobodit... Aflu eu de la ?la, dau eu peste el odat? ?i odat?, f...i mor?ii m?-sii ?i p-ai m?-tii! O s?-i dau bani boului de avocat ?i nu-?i las nimic, curva dracu’, s? te-nv?? minte! S? nu te ui?i tu a?a la mine...” se înfuria ?i mai r?u Cartu?, privind-o cum se dep?rteaz?.
A ie?it ultimul din sal?, adus de spate, scotocindu-se prin buzunare dup? ?ig?ri. Coborând cele dou?-trei trepte din cap?tul holului, a ajuns direct în strad? ?i l-a c?utat cu privirea pe avocatul s?u. L-a v?zut la col?ul cl?dirii din fa??. Dezbr?case roba ?i o purta pe bra?. A observat semnul discret f?cut de el ?i l-a urmat, la mic? distan??, spre ulicioara pe care st?tuser? de vorb? mai devreme. Era nel?murit ?i furios. Tr?gea cu sete din ?igar? ?i scuipa pe caldarâm, num?rându-?i pa?ii pentru a se calma. Încerca s? hot?rasc? ce s?-i promit? avocatului ca s?-i câ?tige procesul. Ajungând la locul în care acesta se oprise s?-l a?tepte, evitând s?-l priveasc? în ochi, a încercat s?-l intimideze:
- Domne advocat, eu nu mai dau nimic dac? la...
- B?i gagiule, nu vorbi prostii! l-a întrerupt Eugen Cruceru, privindu-l autoritar. N-am timp acum, dar tu chiar nu ai v?zut c? am câ?tigat turismul pentru tine? Ce vrei mai mult?
- P?i, s? iau bani pe ?lea, barosane... 20 milioane, cum am vorbit, c? io nu...
- Aha, ce de?tept e?ti tu, b?i! Ui?i câte milioane face turismul pe care eu ?i-l garantez gratis? Vrei s?-i dai ei jumate din sum? ca desp?gubire?
- Nu, b?ga-mi-a?... aia s?-mi bag! Io nu...
- B?i! Mâine vii s? discut?m. Te gânde?ti la cinci sute de euro ?i batem palma. Î?i asigur turismul ?i vreo zece milioane în plus. Dac? nu vrei, caut?-?i alt avocat ?i-o s? vezi tu c? dai de zece ori mai mult, a ?uierat avocatul printre din?i, privindu-l amenin??tor în ochi câteva secunde, dup? care s-a întors pe loc ?i a plecat gr?bit.
Cartu? a r?mas încremenit câteva clipe. A scos nervos alt? ?igar? ?i s-a înecat cu primul fum tras adânc în piept. A frecat caldarâmul cu pantofu-i scofâlcit pân? a terminat ?igara ?i a plecat în direc?ie opus?, înjurând ?i blestemând…

În acest timp Violeta ?i avocata discutau lini?tite în biroul acesteia. Dup? multe mul?umiri ce-au curs ?ir de la Judec?torie pân? aici, biata femeie promitea s? aduc? câ?iva galbeni din salba bunicii. Nu avea bani s?-i ofere.
- Doamna avocat?, m? jur pe p?rin?ii mei c? n-am de unde s? fac rost de bani! Pân? în noiembrie trebuie s? strâng s? dau nenorocitului, c? v?d c? nu se poate altfel…
- Pân? atunci mai este timp s? vorbim. Poate reu?esc s? ob?in o sum? mai mic?, la proces. Turismul nu. Ai v?zut c? doamna judec?tor mi-a…
- Da, am v?zut! Se cunoa?te c? i-a?i promis ceva… Aduc mâine diminea?? trei galbeni. Da’ mai r?mân numai doi pentru sufle?elu’ dumneavoastr?. N-am mai mul?i…
- ?tii ce? Du-te matale acas? lini?tit?. V?d eu cum m? descurc cu doamna… Hai, du-te! Aduci doar doi când po?i ?i gata tot, a hot?rât doamna avocat, împingând-o pe Violeta spre u?? cu blânde?e, zâmbindu-i larg, complice.
Ajuns? pe pragul u?ii, Violeta i-a prins mâna ?i a s?rutat-o de câteva ori pân? s? se dezmeticeasc? avocata ?i s-o retrag?. Apoi a plecat fericit? pe ulicioara unde ?tia c? este o biseric? mare. A intrat ?i a aprins trei lumân?ri, rugându-se pentru iertarea ei ?i pentru s?n?tatea avocatei. A z?bovit cu privirea pe icoanele vechi de pe pere?i ?i a hot?rât s? se roage la fiecare. Nu ?tia cum se procedeaz? A îngenuncheat, stingherit? de privirile femeii de la care cump?rase lumân?rile, s-a închinat ?i a început s? în?ire faptele de care se sim?ea vinovat?, rugându-se pentru luminarea gândurilor ?i sufletului. La o alt? icoan? s-a rugat pentru a?ezarea viitorului ei, pentru salariu bun ?i via?? lini?tit?…