proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

De?i toate aceste manifest?ri s-au derulat cu repeziciune, aproape de neobservat, Gogu a surprins pe fa?a prietenului s?u trecerile succesive de la o stare la alta. Obi?nuit cu ritmul extrem de rapid în care realiza tot felul de jocuri ?i figuri în computer, a zâmbit pentru moment, imaginându-?i figura lui Mi?u pe desktop, modificat? la fel de rapid cu interven?ia mausului ori a tastelor. Zâmbetul aproape imperceptibil ce-i ap?ruse a disp?rut odat? cu zgomotul provocat de lovirea mesei. L-a privit pe cel din fa?a lui, surprins ?i îngrijorat. A încercat gestul de a se ridica de pe scaun, dar a renun?at. A ridicat u?or un bra? care-i anun?a nedumerirea ?i l-a întrebat ?optit:
- Hei, omule! Ce-i cu tine? Se uit? lumea la noi… ce n?luc? ?i s-a ar?tat? Nu te sim?i bine, amice?
- …Cum? … Ce? … Nicio n?luc?, fr??ioare, ce ?i s-a n?z?rit?
- P?i, b?i, tu nu ?tii cum te-ai…
- Ţi se p?ru ?ie, îl întrerupse Mi?u gr?bit ?i nemul?umit. Pe aia mic? am uitat-o de foarte mult timp… Adineauri m-am for?at s?-mi amintesc ce nume a avut… Crezi c? eu le ?in minte pe toate, b?i jigodie? Câte s-au perindat prin patul meu… Ehe-he! Ce harem bogat a? avea…
- Las? c?-?i amintesc eu, dar s? mânc?m mai întâi. Hai c?-i fierbinte ciorba asta de burt?! Dac? se r?ce?te parc? nu mai e a?a grozav?… Alo, domnu’! Doresc ?i pu?in hrean… Tu vrei ceva, amice?
- Mmmm! Poate pu?in ardei iute, ?i-a exprimat Mi?u preferin?a între dou? înghi?ituri de ciorb? fierbinte. E bun?, m?i, ai avut dreptate!... La friptur? a? vrea numai cartofi pr?ji?i, dar s? ?tii c?, dac? nu m?nânc ?i trei mici cu mujdei, e ca ?i când pomana e f?r? coliv?!... Vorbim dup? ce mânc?m, a ad?ugat el, privindu-l vesel pe Gogu, dup? ce osp?tarul s-a înclinat ?i le-a urat „poft? bun?”!
A?eza?i la mas?, cei doi trecur? în revist? frânturi din perioada în care vie?ile lor se derulau oarecum al?turi ,fiecare încercând s? descopere la cel?lalt schimb?rile inerente vârstei, ascensiunii la nivel profesional. „De fapt, nu ?tiu ce te-ar interesa pe tine. E?ti cam ciudat. … Ţi-a priit venirea la Bucure?ti!! Hm! Eu vreau s? aflu câte ceva despre f?tuca aia, Violeta… Mam?, ce bun?-i ciorba asta!... Trebuie s? ?tii câte ceva, c? e?ti vecin de bloc cu ea, ce dracului! Despre mine n-am s?-?i mai vorbesc. Nici nu te-ar interesa ?i nici nu-mi face pl?cere. Nu te-ai schimbat prea mult, totu?i… Ai r?mas acela?i gur? spart?. Tu ai putea s?-mi transmi?i repede ce m-ar interesa pe mine. Da, da, da! Te voi folosi, jigodie, la momentul potrivit!”, exclam? Mi?u în sinea sa, în timp ce trase cu coada ochiului la comeseanul s?u care plesc?ia aproape dup? fiecare lingur? de ciorb? dus? la gur?, manifestându-?i pl?cerea molipsitoare.
Mi?u mânca pu?in mai îngrijit, chiar atent, în ciuda faptului c? era adâncit în gânduri pe multe direc?ii. Gogu era extrem de degajat. P?rea a fi un client vechi al restaurantului. Era cunoscut ?i salutat cu respect de personalul acestuia ?i de o parte din clien?ii ce treceau prin apropierea mesei. Prezen?a fostului s?u coleg îl amuza. Observase c? nu-i convine un anume ceva legat de perioada studen?iei ?i nici despre ?ig?ncu?a amintit?. Îl examina subtil ?i, aproape la fiecare dou?-trei fraze formulate printre câteva înghi?ituri din vinul rubiniu b?ut cu mult? pl?cere la friptur?, încerca s? lanseze câte-o nad?. Se amuza copios când sim?ea c? cel?lalt se poticne?te ?i nu reu?e?te s? se eschiveze, ocolind r?spunsurile directe.
„Nu te-ai schimbat prea mult, prietene…E?ti tot cu obiceiul de a sta la pând? ?i a lovi omul descoperit. Atâta doar c? mintea-?i merge mai greu ca bra?ul. În plus, se pare c? ai multe de ascuns. Ai tu ceva la activ care te apas?… Dar, nu în?eleg de ce naiba ai l?sat capitala ?i ai venit aici? Cred c? ceva afaceri, mo?teniri de la bunici, de la p?rin?i… Probleme de politic? nu cred c? ai de descurcat, c? nu te duce capu’. Diaconescu senior a fost bun aici, doar pe plan local. La Bucure?ti a dat-o în bar?. Deh! A vrut prea multe. ?i Parlament ?i func?ii la partid ?i afaceri dubioase… Se poate ca tocmai afacerile astea s? te fi adus acas?, amice. Acolo sunte?i lua?i în colimator, nu mai merge treaba… Dar, de ce naiba ?i-a c?zut fa?a când am amintit de piranda aia mic?? Cum a fost atunci treaba? Uf! Trebuie s? vorbesc cu Doru. Nu mai ?tiu care a fost finalul distrac?iei de atunci”, a concluzionat Gogu apucându-l pe Mi?u de mân? pentru a-l opri s? achite consuma?ia.
- Nu mai ?tiu cine a f?cut invita?ia, dar eu sunt mai localnic decât tine, deci gazd?…, te rog!
Au ie?it veseli din restaurant ?i au mai z?bovit lâng? ma?in? pentru a epuiza subiectele neterminate. Nu au ob?inut tot ce au dorit, fiecare de la cel?lalt, dar s-au declarat satisf?cu?i ?i bucuria revederii i-a îndemnat s? se invite reciproc, f?r? re?ineri, pentru zilele urm?toare. În acest fel a aflat Gogu c?, deocamdat?, domiciliul stabil al lui Mi?u este într-o comun? apropiat?, în casa bunicilor s?i de dup? mam?…

*
La „conac”, dup? denumirea veche, pe timpul în care bunicii erau tineri, era spa?iu suficient pentru toate activit??ile unui om gospodar. Cl?direa principal? ?i anexele au fost foarte bine între?inute ?i modernizate de inginerul Cristian Diaconescu, iar doamna sa, Liliana, reu?ise s? mobileze casa astfel, încât to?i membrii familiei s? se simt? bine la „casa de vacan??” în orice anotimp. Aveau tot ce trebuie, iar pivni?a era foarte bine aprovizionat?. Când au plecat la Bucure?ti, au angajat o femeie de prin partea locului, cinstit? ?i bun? gospodin?, s? aib? grij? de cas?.
Mi?u, b?iatul lor, era mul?umit de întreaga a?ezare ?i de tot ce-i oferea strânsura de o via?? a bunicilor ?i, de câ?iva ani de zile, a p?rin?ilor s?i. Singura nemul?umire era cântatul coco?ilor de diminea??. Nu-i suporta. El dormea dus la ora aceea. A dat dispozi?ie s? fie prin?i ?i t?ia?i.
- Nu am nevoie de ei ?i nici de alte p?s?ri. Prinde-i pe to?i. S? nu-i mai v?d ?i s? nu-i mai aud pe aici, e clar? a ridicat el vocea-i poruncitoare în timp ce o privea încruntat pe biata femeie ce st?tea cu capul plecat în fa?a sa.
- Ei nu fac r?u ?i dumneavoastr? a?i…
- S? nu aud o vorb?, ai în?eles? Faci a?a cum dispun eu, nu cum vrei dumneata. Iei toate p?s?rile. Faci ce vrei cu ele, nu m? intereseaz?. În curte s? faci curat…
Au fost multe ordine ?i dispozi?ii în ziua aceea ?i biata femeie a trebuit s? le execute. Adev?rat e c? a f?cut cum a crezut ea de cuviin?? c?-i mai bine. A dus toate p?s?rile la ea în curte. „Când o s? vrea domnul o ciorb? de pas?re proasp?t?, o s? tai câte o g?in? sau coco?... O s? fie ?i zile de s?rb?toare, mai vin ?i domnii de la capital?. El e tân?r ?i a fost crescut la ora?. Ce ?tie el? Parc? acolo nu a mâncat tot d-astea crescute la ?ar?!”
În diminea?a urm?toare a fost trezit cu noaptea-n cap tot de cântatul coco?ilor. Nu de cei din curta sa, ci de al?ii, ai vecinilor. Sunetele p?trundeau prin aerul sub?ire ?i proasp?t al dimine?ii ?i Mi?u, cu pernele pe cap, ap?sate pe urechi, înjura ?i se zvârcolea de pe o parte pe alta. Atunci s-a hot?rât s?-nchirieze ori s? cumpere un apartament cu dou? camere în ora?.
„Ce p…a m?-sii! Trebuie s? scap din s?lb?ticia asta c? doar n-o s? m? scol în fiecare diminea?? cu noaptea-n cap! A?ezarea e bun? pentru ni?te întâlniri mai ca lumea, pentru bairamuri… Nu te vede toat? lumea. Acesta-i avantajul. Am spa?iu aici. Am gr?tar amenajat ca lumea… Da’, ce? Nu pot s? m? folosesc de ambele loca?ii? Ba bine c? nu! Am ma?in? ?i cu ea se rezolv? toate problemele. ?apte kilometri este o nimica toat?. E ca ?i când traversezi un cartier în Bucure?ti, ce mama dracului!”
A g?sit repede un apartament cu dou? camere. ?i-a frecat mâinile ca un înving?tor, rostind cu satisfac?ie:
- Dac? ai bani, se rezolv? toate de la sine! „ S? vezi ce gât o s? fac? babacu’ la telefon! N-o s?-i convin?. Iar o s?-mi strige c?-i m?nânc banii. Ai dracului bani, parc? nu-s f?cu?i ca s? fie cheltui?i ...! La între?inere o s-o aduc pe ?iganca aia. Tot trebuie s?-mi scot pârleala. Face treab? aici, face ?i sex cu mine ?i, oricum, trebuie s? ?tiu dac? atunci am satisf?cut-o sau ba. O s?-i dovedesc acum ce n-am putut atunci… Ptiu! Ce idee! Azi trebuie s? aflu mai multe despre ea. De?teptu’ ?la de Gogu n-a mai dat niciun semn de via??… Dar, stai s? v?d în agend?… Cum îl cheam? pe banditul ?la?... Aha! Doru. Doru Manolache, uite-l aici notat. Hai s?-i fac o surpriz?!”
- Alo! Domnu’ Doru? Salut! Ca s? nu lungim discu?ia, sunt Mi?u, prietenul t?u, potaie!... Mi?u Diaconescu, b?i, figur?… Da, da, da! … Hai, te rog! … La „Gr?di?te”, la ber?ria noastr?, ce ai uitat? … Da, b?i, nu glumesc…. O.K! Te salut, pa!
Frecându-?i mâinile a satisfac?ie, s-a învârtit cu scaunul ?i a privit-o ??galnic pe doamna Ramona Vl?descu. Putea s? jure c? a fost atent? ?i a în?eles totul din convorbirea telefonic?. „ Cum reu?e?te s? par? atât de concentrat?? Ia uit?-te la ea, b?i frate, cât? aten?ie acord? hârtiilor ?lora! Fac prinsoare c? habar nu are ce este scris pe ele!”
- Doamna avocat, azi nu avem nimic pe afar?… munc? de teren? Dac? sunte?i ocupat?, eu pot merge s? rezolv, a încercat Mi?u s? smulg? în acest fel o învoire.
- Da, domnule avocat, avem ceva azi… Dar avem treab? la judec?torie, sec?ia civil?, din p?cate… Sper c? a?i fixat întâlnirea seara, nu în timpul programului de lucru, a r?spuns Ramona, privindu-l ironic pe deasupra hârtiilor ce le ?inea în mân?.
- Da, da! ?tiam de cauza aceea… Mergem, doamna avocat, dar pân? atunci mai sunt dou? ore. ?ti?i, amenajez ?i eu apartamentul… Când îl termin ve?i fi invitata mea de onoare. „Ce spuneam eu, domnule? Uite c? ?tie despre ce am vorbit. Ascult? ?i vede tot. Nimic nu-i scap?”.
- Da, ?tiu ce presupune…. Merge?i! Ne întâlnim la judec?torie. Doar nu avem program ca la stat, nu? i-a r?spuns ea, zâmbindu-i de data asta, f?r? s? insinueze ceva anume. Cât prive?te invita?ia, mul?umesc! Termina?i mai întâi ?i apoi s? v? gândi?i la distrac?ie.
- Mul?umesc, mul?umesc, ?efa! a exclamat Mi?u ?i s-a ridicat vioi de pe scaun. Merg s? v?d dac? au terminat meseria?ii cu faian?a…
- Am zis s? merge?i, domnule avocat ?i, v? rog, revizui?i-v? vocabularul! l-a întrerupt doamna Ramona privindu-l cu seriozitate ?i trântind hârtiile pe masa de lucru, nemul?umit?. Când va fi totul gata, sper s? nu înmul?i?i prea mult zilele în care oboseala v? elimin? din activit??i! a ad?ugat cu voce ridicat?, s? fie sigur? c? este auzit? de Mi?u, care deschidea u?a ?i se preg?tea s? p?r?seasc? sediul biroului de avocatur?.
El s-a oprit, cu mâna întins? spre u??, pentru o frac?iune de secund?, a morm?it ceva auzit ?i în?eles numai de el ?i a ie?it îmbufnat, f?r? s? priveasc? înapoi. A scuipat îndârjit pe caldarâm ?i a tras câteva înjur?turi în gând pentru a se lini?ti. „Ce pa?tele m?-sii î?i d? atâta importan??, frate? M? tratezi pe mine ca pe un student, f…i gura m?-tii de muiere nesim?it?! Pun eu mâna pe tine odat? ?i-odat?: Ţi-ar?t eu ?ie respect. Ţi-o trag eu ?ie, toanta dracu’!”
Era a?a de pornit, încât nici nu a v?zut c? a trecut pe lâng? propria-i ma?in?, f?r? s-o observe. Mergea cu privirile ?intind îmbr?c?mintea trotuarului din care deja se ridica un aer cald, cu miros nepl?cut de asfalt încins. S-a calmat abia când a intrat sub umbra deas? a aleii principale din parcul în care fântâna muzical? mângâia urechile pu?inilor oameni ce se odihneau pe b?nci. S-a a?ezat ?i el, dar nu a avut parte de prea mult? odihn?. Î?i scosese telefonul mobil din buzunar înainte de a se a?eza pe banc? ?i verifica lista apelurilor. Mul?umit de rezultat, a oftat u?urat ?i a ridicat privirea. Dup? o examinare general?, f?r? a c?uta ceva anume, a tres?rit ?i a r?mas neclintit, cu ochii ?int?.

Pe aleea principal?, în sus de vechiul oficiu po?tal, la circa 30 de metri ap?ruse o femeie în pantaloni albi, dar nu acest aspect l-a surprins. P?rul negru, bogat ?i lucios se putea vedea bine de la distan??. Femeia mergea u?or gr?bit?, cu pa?i micu?i, privind atent? treptele pe care înc?l??mintea sa u?oar?, tip pantof decupat, nu f?cea zgomot. Cu cât se apropia mai mult, cu atât mai mult în?elegea ?i Mi?u c? nu s-a în?elat. Era Violeta. I-a recunoscut p?rul ondulat, c?zut în falduri pe umeri, acoperind mare parte din gulerul bluzei de culoare liliachie ?i fa?a oache??, aproape tuciurie, a?a cum o v?zuse, nu de mult, din ma?in?. A r?mas ca încremenit. Destul de greu ?i-a dezlipit privirea de pe sânii care s?ltau juc?u?i la fiecare treapt? dep??it? cu picioarele acelea lungi ce p?reau c? pleac? din talie. A dus repede mâna cu telefonul la ureche ?i s-a r?sucit mult pe banc? pentru a nu fi recunoscut.
„Waw, waw! Ce buc??ic? a ajuns piranda! E tr?snet, pe bune! Dac? nu ar avea culoarea asta de ?iganc?, ar fi printre cele mai frumoase femei ale urbei, frate. Cea mai frumoas? ar fi! Mam?, Doamne, ce picioare am v?zut! E to-ta-l?!... Bine c? m-am întors la timp. Nu m-a v?zut, dar o s? v?d eu unde merge ea la ora asta. Dac? ar avea serviciu, ar fi acolo… Hm! Dar ce, eu sunt? Gata! Este numai bun? distan?a asta. Nu m? poate vedea”.
Mi?u reu?i ca, dup? numai câ?iva pa?i, s? intre în ritmul ei, f?când ?i el pa?ii mai mici. În felul acesta p?str? o distan?? constant?. Era preg?tit s? se opreasc? rapid, s? se lege la ?ireturi ori s? bat? în vreo u?? la întâmplare, dac? ea s-ar fi oprit brusc ori s-ar fi întors din drum. Curiozitatea lui atinse cele mai înalte cote, observând-o cât de degajat merge pe str?du?a plin? cu birouri notariale ?i, mai ales, de avocatur?. A r?mas stupefiat când femeia s-a oprit la u?a biroului în care lucra el ?i a intrat de parc? ajunsese la ea acas?.
Mi?u nu ?tia ce s? fac?. Dup? câ?iva pa?i ?ov?itori s-a oprit ?i el în fa?a unei vitrine în interiorul c?reia nu vedea nimic. Avea nevoie de un r?gaz ca s?-?i revin? din uluiala ce-l st?pânea. Nu putea în?elege ce leg?tur? ar fi avut Violeta cu un birou de avocatur?.
„Ce caut? fiin?a asta aici, b?i frate? A intrat atât de sigur? pe ea… Da, da,da! A mai fost aici. Nu ?tia ea, din prima, care-i u?a cu pricina… Probleme cu justi?ia ori probleme de serviciu, asta e! Va trebui s? întreb… Nu! Cu madam avocat a mea nu ?ine treaba. Va merge cu imagina?ia ?i curiozitatea prea departe. Voi r?sfoi dosarele…. Caut numele ei ?i… Dar, toanta asta le ?ine sub cheie cât pleac? din birou. Mai bine intru acum peste ele ?i v?d care-i treaba sau… Nu, nu! Am g?sit solu?ia: îl întreb pe avocatul Lucian, colaboratorul. El trebuie s? ?tie, iar un dialog oarecare se poart? mai u?or. Vorba aia, ca între b?rba?i, la o adic?, chiar dac? m? trateaz? el cu indiferen?? ?i r?uvoitor. Dac? intru acum, m? recunoa?te piranda ?i cine ?tie ce dracului zice… Nu! Deocamdat?, cu „?efa” trebuie s? m? port cu m?nu?i. S?-mi v?d de celelalte treburi.”, a hot?rât Mi?u ?i s-a îndep?rtat cu pa?i rari, f?r? s? mai priveasc? înapoi.
În ma?in? a aprins ?igara, a deschis aparatul de radio ?i s-a lini?tit. De altfel, nu era el omul care s? se consume prea mult în situa?ii dificile. Se înfierbânta repede, se mânia, suferea intens câteva minute, cel mult o jum?tate de or?, dup? care se lini?tea înjurând, scuipând ?i amenin?ând.
Seara, s-a întâlnit cu Doru Manolache. Ber?ria „Gr?di?te” era aglomerat?. În înghesuiala de acolo, în care o lume pestri?? vorbea de-a valma ?i fumul de ?igar? amestecat cu cel de la gr?tar ?i aburii alcoolului te-nv?luiau în orice col?i?or din interior ?i de pe teras?, nu se putea discuta în lini?te. În plus, la preten?iile lui Mi?u, nici c? se f?cea s? consume el ceva în a?a ambian??…
- Hai s? mergem la hanul lui P… Au mâncare excelent? ?i vin de cram?, superior, la alegere, a propus Doru, destul de binevoitor ?i bucuros de revedere. ?i a?a, în seara asta nu am treab?. Sunt liber, a precizat el pentru a se în?elege cât este de disponibil.
- Da, nu ar fi rea ideea, dar eu sunt cu ma?ina… cum m? întorc acas?? C? doar n-o s? m?nânc f?r? s? ud ?i eu fripturica aia, indiferent de ce va fi! „De parc? n-am mai condus eu ma?ina dup? chef! Totu?i… am v?zut ceva poli?i?ti noi pe care nu-i cunosc. Mai bine s? m? ab?in”.
- Atunci… undeva în ora?, aproape de… Unde locuie?ti tu acum? Parc? a?i vândut apartamentul…
- Da, de atunci … ?tii ce? Hai s? mergem la mine, la „conac” … Câ?iva kilometri doar. Te aduc eu mâine. Venim împreun?…
- Mda, e o idee ca lumea, a exclamat Doru, dar s? nu-i deranj?m pe ai t?i din…
- Care ai mei, omule? Sunt singurul st?pân acolo!
- Ei, ehei! O duci bine, omule… Î?i surâde o noapte ca pe vremuri? Am mai fost noi doi… Am dou? fete amabile… Ei, ce zici?
- Hm! Îmi surâde ideea, amice… Verificate? S? nu fac? nazuri la momentele intime neprev?zute. Ce zici? întreb? Mi?u, privindu-?i cu îndoial? prietenul în ochi.
- B?i, omule, dac? am zis c? sunt amabile, afl? c? este suficient, a subliniat Doru, st?pân pe sine, zâmbind superior. Marf? a-ntâia, omule, sub toate aspectele, a ad?ugat el imediat. Mâncare ca lumea trebuie s? avem ?i ceva licori s? ung? bine gâturile sensibile ale lor…
- Gata, am de toate! Pe cai, hai, anun??-le!
Dou? întreb?ri din partea lor ?i o precizare din partea b?iatului au fost suficiente. Doru introduse telefonul mobil într-un fel de buzunar cusut pe cracul blugilor, mai jos de genunchi. Îl privi pe Mi?u triumf?tor.
- Ce, credeai c? glumesc? Peste 20 de minute s? fim în fa?a noului teatru. Le lu?m de acolo…