proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Violeta a plecat mult mai lini?tit?. Discu?ia cu doamna avocat Vl?descu i-a f?cut bine. Sim?ea c? s-a scuturat de o grea povar? ?i se încuraja mult amintindu-?i de promisiunea acesteia. Mergea destul de repede. Avea mult de lucru la sfâr?it de semestru. Nu privea în stânga sau în dreapta ?i nu auzea zgomotul str?zii. Se gândea la cele ce i s-au întâmplat ?i, aproape subit, s-a întristat mai mult . O ap?sau amintirile, umilin?a ?i suferin?a provocat? de acel b?iat ?i, ulterior, de fostul ei so?. Pe de alt? parte, se sim?ea împov?rat? de un anumit sentiment de vinov??ie. Se condamna c? nu a ?tiut cum ocoli ori fugi de acele momente nepl?cute ?i, în aceea?i m?sur?, se învinov??ea c? a fost de acord s? se m?rite ?i nu a l?sat mai mult timp s? treac? de la întâmplarea cu Mi?u ori s? plece în alt ora? pentru a-?i reface via?a.
Cu capul plecat, privea asfaltul fierbinte cum alearg? înapoia ei sub pa?ii mici, dar repezi. Nu l-a observat pe Mi?u c? se deplaseaz? pe trotuarul opus, în acela?i sens de mers, discret, cu circa 40-50 de pa?i înapoia ei. Acestuia i-a fost greu s-o urm?reasc? pân? au ajuns în zona central? a municipiului. Erau pu?ini pietoni ?i vegeta?ie s?rac?. Nu se putea ascunde. Mai apoi, i-a fost mult mai u?or. Era aglomera?ie. S-a apropiat mai mult ?i a filat-o pân? aproape de gar?. A v?zut unde a intrat ?i a re?inut adresa ?i înscrisurile de pe firm?.
Semnele de satisfac?ie de pe fa?a lui au disp?rut în momentul în care ?i-a adus aminte c? trebuia s? fie de ceva timp la birou. „ Pa?tele mamii lui de serviciu! Trebuie s? merg la datorie, c? nebuna aia m? ia din nou cu ale ei. Tocmai când mergea treaba a?a de bine ?i începuse s?-i plac? cum m? orientez! Ma?ina e la mama dracu’, departe, timpul trece repede, a?a c? o s? iau un taxi, altfel… Am v?zut o sta?ie la intersec?ia urm?toare. Da, da, acolo este!”, a exclamat el ?i gândurile au poposit pe alte meleaguri mai vesele. Se gândea pe care din cele dou? fete s? o cheme în seara respectiv?. „Cred c? Jana e mai bun? la treaba asta. De fapt… e bun? la toate, ?iganca dracului! M? satisface total, n-am ce zice. Î?i merit? banii cu vârf ?i-ndesat. În plus, am impresia c? s-a lipit bine de mine. Cred c? s-a îndr?gostit proasta asta. Hm! Nu-i zic nimic de Violeta, dar trebuie s?-mi spun? într-un fel sau altul tot ce vreau s? ?tiu. Îi dau de b?ut, c?-i place ?i vorbe?te mult când are ceva la bord. Da, a?a e mai bine. Angela e re?inut?, e mai mândr? ?i atent? r?u de tot. Dar, uite c? am ajuns! Atent trebuie s? fiu ?i eu la chestionarul pe care madam avocat cred c? mi l-a preg?tit…”.
A l?sat ?oferului un bac?i? la care acesta nu se a?tepta ?i a traversat strada cu pa?i mici, leg?nându-?i trupul, deosebit de calm. A intrat ca ?i când nimic deosebit nu s-a întâmplat, cu zâmbetul pe buze. Ramona Vl?descu era ocupat? cu o client?. Studia acte de mo?tenire ?i a r?spuns la salut doar cu o u?oar? înclinare a capului. La cealalt? mas?, Lucian Cenu?e dicta o declara?ie pe care un b?rbat între dou? vârste o scria cu încetineal? enervant?. Nu l-a v?zut pe cel care l-a salutat ori a refuzat s?-l vad?. Nu era prima oar? când proceda în acest fel. Pe Mi?u nu l-a deranjat cu nimic. A zâmbit enigmatic ?i s-a bucurat în sinea sa c? prezen?a clien?ilor îl scute?te de observa?iile moralizatoare ale Ramonei ?i de în?ep?turile directe ale lui Lucian. A tras sertarul ?i a ales Codul de Procedur? Penal? s?-l studieze ?i, mai ales, s? fac? o bun? impresie.

În mai pu?in de o or?, în birou au r?mas doar el ?i Ramona. Avocatul Cenu?e plecase împreun? cu clientul s?u. Mi?u frunz?rea con?tiincios Codul f?r? s? citeasc? nimic. Încerca s? ghiceasc? reac?ia acesteia ?i lucra febril la variantele de ap?rare. Timpul se scurgea într-o lini?te enervant? pentru el ?i o privea pe ascuns la intervale tot mai scurte. Femeia scria ceva ?i, din când în când, r?sfoia mai multe acte normative pe care le în?irase pe birou pentru a se informa din diferite titluri ?i articole. Aparent deosebit de preocupat?, Ramona se amuza teribil intuind nelini?tea ce-l domina pe Mi?u. „S? vedem cât te ?ine indiferen?a ce-o afi?ezi. Cred c? te a?tep?i s? te întreb unde ai fost ?i de ce ai avut ie?irea aceea nejustificat? din birou. Ei bine, n-am s-o fac! O s? vorbe?ti tu primul. Te cunosc, b?iete, ?i am aflat ceva care te dezonoreaz?, domnule avocat. Ce ru?ine! S? profi?i de inocen?a unei feti?e lipsit? de discern?mânt e strig?tor la cer, nesim?itule! Nimic nu-?i poate justifica comportamentul. Cred c? mori de curiozitate s? ?tii ce a c?utat femeia aceea aici, dar sunt hot?rât? s? a?tept. Eu nu-?i dau ap? la moar?”.
Nu a avut mult de a?teptat. Dup? vreun sfert de ceas, Mi?u s-a ridicat de la birou ?i a început s? se plimbe în jurul lui cu pa?i rari, m?sura?i, privind chiorâ? spre Ramona. O vedea c? nu-i acord? nicio aten?ie ?i aspectul acesta îl irita din ce în ce mai mult. Se enerva c? presupunerile sale nu se adeveresc ?i nu ?tia cum s? procedeze. Avea senza?ia c? înc?perea este prea mic? ?i aerul nu este suficient ca s? poat? respira în voie. ?i-a înfundat mâinile în buzunarele pantalonilor ?i s-a oprit în fa?a biroului Ramonei, la numai doi pa?i.
- Doamna avocat, lucra?i cu o aten?ie de invidiat. A?i dat peste un client „gras” ori cazul în sine este…
- Nici una, nici alta… Toate cazurile sunt importante pentru noi, domnule Diaconescu. Trebuie s? ne implic?m total pentru a ne ap?ra clien?ii. Aici… e vorba de obi?nuitele încurc?turi ale familiei în situa?ia mo?tenirii. Nimeni nu ?tie când îi vine sfâr?itul ?i neglijeaz? s? fac? ordine din timp asupra viitorului bunurilor ce-i apar?in cât este în via??…. Ave?i nevoie de ceva? Cu ce v? pot fi de folos? Mai am pu?in de lucru.
- A, nu! Nu, doamna avocat… Doar o curiozitate, în afara problemelor de serviciu…
- P?i, e cazul s? iau o mic? pauz?. Am lucrat intens ast?zi. V? ascult cu pl?cere, domnule!
- Sper c? v? aminti?i… e vorba chiar de ziua aceasta… A?i avut o client? ori prieten?, poate, c? nu cred s? fi fost…
- A?i uitat, presupun, c? eu nu m? întâlnesc cu prietenele decât în afara programului de lucru ?i numai în afara biroului. Îmi pare r?u. Au fost trei ori patru cliente azi. Despre care este vorba?
-A fost una… nu o cunosc, nu ?tiu cine este… Era mai brunet?, a?a ca o ?iganc?, dac? v? aminti?i…
- Da, da, da! Ce anume vre?i s? ?ti?i despre ea?
- Practic, nu ?tiu! Cred c? nimic… Îmi p?rea r?u de ea, a?a… c? p?rea a fi frumoas?, dar are probleme.
- To?i oamenii au probleme de vreun fel ori altul. Asta-i via?a. Altceva?
- Nimic! Ce s? fie altceva? Mi s-a p?rut c? am mai v?zut-o pe aici… Tot pentru mo?tenire ?i ea?
- Hm! ?ti?i prea bine c? asigur?m to?i clien?ii cu privire la…
- M? scuza?i, doamna avocat! Credeam c? dac? lucr?m împreun?…
- Ei, nu m? face?i s? râd, domnule, c? nu am dispozi?ia necesar?! Nu „lucr?m” împreun? la toate cazurile. Sunte?i doar stagiar… Clienta mea a dorit confiden?ialitate total?. Nici domnul avocat Cenu?e nu cunoa?te despre ce este vorba ?i nici nu a întrebat. Are încredere doar în mine ?i a dorit s? men?ioneze asta.
- Da, în?eleg. V? rog s? m? ierta?i! Promit c? nu se va mai întâmpla, s-a retras Mi?u umilit ?i nervos, mimând excelent supunere ?i respect. „R?mân s? v?d dac? nu-i ui?i hârtiile pe aici. Sper s? nu le pui sub cheie cum ?i-e obiceiul. A dracului femeie e?ti!”.
Ramona jubila în sinea ei ?i a trecut la finalizarea lucrului început. Mi?u fierbea ?i a fost nevoit s? reia „studiul” Codului pentru a nu se manifesta altfel. Spera ca ea s? plece ?i el s? scotoceasc? în c?utarea hârtiilor la care se gândea. Spre ghinionul lui, doamna Vl?descu a lucrat pân? la sfâr?itul programului, a adunat toate materialele ?i le-a introdus în sertarele pe care le-a încuiat ?i sigilat. Intuindu-i gândurile ?i inten?iile, a f?cut toate aceste lucruri cu v?dit? aten?ie, metodic, cu gesturi rare ?i sigure, dup? care i-a urat sear? frumoas?. Ea a ie?it ultima ?i a conectat sistemul de alarm?.
Mi?u i-a mul?umit respectuos ?i a plecat pe direc?ia opus? celei obi?nuite pentru a evita s-o înso?easc? pân? la prima intersec?ie unde, oricum, drumurile lor se desp?r?eau. A mers la un restaurant din apropiere pentru a mânca. Acolo a avut lini?te ?i timpul necesar punerii la punct a planurilor pe care le ini?iase anterior, pe segmente.
Mai târziu, dup? ce s-a înserat de-a binelea, a invitat-o pe Jana, de?i, potrivit în?elegerii cu fetele, cealalt? era cea care trebuia s?-?i ofere serviciile. Aproape de miezul nop?ii, dup? ce s-au t?v?lit ?i au f?cut sex în toate felurile, a tras-o de limb?. A aflat unde lucreaz?, concret, ea ?i Angelica. B?uturile spirtoase de calitate, din care i-a oferit toat? seara, au dat rezultate bune. ?tia acum în ce birou munce?te fiecare, ce program de lucru au ?i unde anume poate fi g?sit? Violeta. ?i-a notat adresele într-un carne?el, s? nu le uite, dup? care a expediat-o pe fat?, dorind s? aib? suficient timp de odihn?.

*
Trei zile, la aceea?i or?, era în autoturism aproape de firma la care a v?zut-o pe fat? intrând. S-a întâmplat ca, dat fiind volumul de munc? specific la acea dat? a anului, Violeta s? lucreze la sediul firmei, pentru c?, de regul? lua documentele acas?, atât de aici cât ?i de la cealalt? firm?, la care avea mai pu?ine eviden?e de ?inut. A urm?rit-o atent. Pleca în jur de ora opt seara. Se ducea acas? de fiecare dat?. Intra într-un magazin de pâine, în aceea?i cl?dire cu brut?ria, unde era program non stop, apoi nu se mai oprea pân? la domiciliul cunoscut atât de bine ?i de el. Mi?u r?mânea apoi în zona blocului, atent la intrarea pe scara Violetei. B?nuia c?, dup? ce las? pâinea ori dup? ce m?nânc?, pleac? de acas?. „Nu se poate ca la vârsta ei ?i la felul în care arat?, femeia asta s? n-aib? o leg?tur?! Trebuie s? ?tiu cu cine ?i unde se întâlne?te”, presupunea el încântat de felul în care gânde?te, f?r? a observa umbra c?zut? pe spatele ma?inii sale ?i f?r? s? fi sim?it privirea plin? de ur? ale fiin?ei ce trecuse ca o n?luc? ?i disp?ruse în semiîntunericului serii.
Sta?iona mai mult de o jum?tate de or? în fiecare sear? ?i se retr?gea nemul?umit c? a pierdut timpul aiurea. Pe de alt? parte, se bucura c? femeia urm?rit? nu pleac?, semn c? nu are obliga?ii de genul la care gândea el ?i n-o întâmpin? nimeni. Se întorcea pe acela?i traseu ?i examina atent toate detaliile din teren. Cuno?tea unde sunt zone aglomerate, unde nu sunt strada ori aleile dintre blocuri bine luminate ?i a re?inut toate locurile în care nimic nu schimba înf??i?area de la o zi la alta.
S-a hot?rât s?-?i pun? planul în aplicare a patra zi, care urma s? fie vineri. „E numai bine, c? nu cred s? munceasc? ?i sâmb?ta sau duminica. Dac? accept? cu vorb? bun?, o duc la conac. St?m acolo pân? luni sau…cât o putea ea. R?mâne de v?zut. Am s-o iau cu vorbe frumoase, c?-mi amintesc cum se pierde de repede… O s?-mi vin? mai u?or acum. Am experien??, iar ea este femeie bine, deci îi plac expresiile galante. E frumoas? r?u, f…i mama ei de ?iganc?! La a?a femeie î?i vin cuvintele repede, c?-i faci complimente pe bune, nu în mod gratuit…”.
În seara zilei de vineri, ner?bd?tor ?i pu?in nervos din cauza unei emo?ii pe care nu ?i-o putea explica, a ajuns în zona firmei în cauz? mai devreme. ?i-a luat covrigi ?i o sticl? de „Prigat” cu pulp? de mandarine ?i s-a a?ezat comod în ma?in?, pe bancheta din spate. Asculta muzic? ?i ron??ia covrigi în timp ce supraveghea u?ile de la intrare în corpul principal al cl?dirii. La câteva minute dup? ora opt seara a v?zut-o pe Violeta ie?ind. Avea o po?et? în mâna dreapt? ?i o pung? de plastic în cealalt?. Ca de obicei, a mers pe trotuar f?r? a privi înapoi ?i s-a oprit la magazinul de pâine. Dup? dou? intersec?ii, Mi?u a accelerat ?i s-a deplasat pân? dincolo de scuarul pe care urma s?-l traverseze fata. A oprit ma?ina, a coborât ?i s-a îndreptat în sens opus, pe acela?i trotuar pe care urma s? apar? ea. Era o zon? aproape pustie la acea or?…

O fixa pe sub sprâncene pe m?sur? ce se apropia de ea pentru a-i examina reac?ia când îl va recunoa?te. Ea l-a observat când între ei mai erau doar vreo zece pa?i. A tres?rit vizibil ?i a privit imediat în jur cu inten?ia de a se opri ori de a traversa strada. Pân? s? se hot?rasc?, Mi?u a ajuns foarte aproape, s-a oprit ?i a exclamat ca ?i când doar în acel moment o v?zuse, desf?cându-?i bra?ele larg, în semn de mare ?i pl?cut? surpriz?.:
- Oho, ce minune! Cred c? nu m? în?el, stimat? doamn?… e?ti chiar Violeta, nu?
Ca ?i când nu l-ar fi auzit, privind în p?mânt, ea a m?rit pasul ?i a încercat s?-l ocoleasc?, ferindu-se s?-i ating? bra?ul. El a fandat scurt ?i a prins-o de antebra?, re?inând-o cu for?a.
- Frumoasa mea, sunt eu, Mi?u! Nu m? recuno?ti? a întrebat-o, apropiindu-se strâns de ea. Hai, ridic?-?i ochii ?i prive?te-m?! Sunt prietenul t?u…
- Domnule, nu v? cunosc ?i lua?i mâna de pe mine, i-a r?spuns Violeta, încercând s? scape din strânsoare. Vre?i s? ?ip s? vin? Poli?ia? a amenin?at ea, nereu?ind s? scape ?i sim?ind înver?unarea lui în a o ?ine pe loc.
- Stai cuminte, m?i fat?, c? nu-?i fac nimic r?u. Vreau s? vorbesc cu tine, atâta doar, i-a r?spuns el privind în jur. Uite, mergem împreun? ?i vorbim pu?in. Te rog frumos, Violeta, a continuat el s?-i vorbeasc?, suficient de tare ca s? aud? cei doi b?rba?i ce se apropiau, privindu-i curio?i, c?-i spune pe nume, eliberându-i bra?ul chiar în acel moment.
Ea nu a r?spuns. ?i-a tras mâna, în care ?inea punga de plastic cu cele dou? pâini cump?rate ?i câteva dosare, p?rând c? inten?ioneaz? s? loveasc? pentru a se ap?ra. Nu a f?cut asta. L-a fulgerat cu privirea plin? de ur? ?i a plecat, speriat? ?i nervoas?, cu pa?i repezi. Mi?u s-a ?inut aproape, rugând-o s?-l asculte. În dou?-trei minute i-a vorbit de întâlnire, plimbare ?i dragoste la conac. Fata nu s-a oprit din mers, nu a întors capul ?i nu a vorbit nimic.
Observând c? strada e aproape pustie, s-a repezit ?i a prins-o iar de bra?. Ea s-a întors furioas? ?i l-a îmbrâncit.
- Ce vrei, b?i, nenorocitule, fir-ar m?-ta a dracului de împu?it? Ce vrei b?i, c? mor cu tine de gât! Ptiu, dispari din fa?a mea, fir-ai al dracului cu neamu’ t?u cu tot!! a ripostat Violeta strigând tare ?i s-a aplecat imediat s? ridice o piatr? pe care a v?zut-o la marginea bordurii.
Mi?u a r?mas încremenit, surprins ?i dezarmat de atitudinea ?i cuvintele ei. La orice se a?tepta, dar la o a?a reac?ie violent? nu s-ar fi putut gândi. Nu ?tia ce s? spun?.
- Un pas de mai faci ?i m-atingi, î?i cr?p capu-n dou?, turbatu’ dracului ce e?ti! Ai auzit, nenorocitule? l-a amenin?at ea, încurajat? de momentul lui de ezitare ?i de apropierea unui grup de tineri.
Observând ?i el c? nu mai sunt singuri, nu a r?spuns ?i nu a f?cut nici un gest ce putea fi interpretat oricum în acel moment. A plecat strângând din maxilare ?i înjurând în gând. A traversat strada dup? câ?iva pa?i ?i a mers la ma?in?, pe trotuarul cel?lalt, urm?rind-o pe Violeta cu privirea cum mergea gr?bit? ?i se uita des înapoi. Nu a inten?ionat s? o urm?reasc?. Avea nevoie de timp s? fac? alte planuri, înc?p??ânându-se s-o aduc? în patul lui.
S-a urcat în ma?in? ?i a fumat o ?igar? pentru a se lini?ti. „F…i gura m?-tii de ?iganc?! S? m? amenin?i tu pe mine, nu? Ei bine, dac? nu te fac eu s? mu?ti p?mântul, s? nu-mi zici tu pe nume. O s? vezi tu, ?iganc? împu?it? ce e?ti!... Ia uite, b?i frate, s?-mi fac? ea mie una ca asta! M-a scos din s?rite r?u de tot. Trebuie s? beau ceva în noaptea asta. Singur? O, nu! Ia s? plec eu la conac cu alt? ?iganc?, s? m? r?zbun… O iau pe Angelica. Ba nu! Le iau pe amândou?, f…e muma-n cur de japi?e, s? m? satur!”
A dat telefon ?i, dup? o jum?tate de or?, la locul obi?nuit, fetele s-au urcat în ma?in? vesele, elegante ?i înv?luite în mirosul pl?cut al unui parfum scump. Pân? la conac s-a risipit complet sup?rarea lui Mi?u ?i a dat libertatea înso?itoarelor s? aleag? ce vor din frigider, c?mar? ?i pivni??. Au început bairamul aproape de miezul nop?ii ?i n-au încetat pân? sâmb?t? noaptea, când el a c?zut primul din cauza oboselii ?i a consumului de alcool. S-au trezit duminic? dup? orele nou?, mahmuri, înnegri?i de cearc?ne ?i mu?c?turi, goi ?i înfometa?i.