proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Dup? ce s-au sp?lat, au trecut în buc?t?rie s? m?nânce. Înf??i?area acestei înc?peri i-a umplut de groaz? pân? ?i pe ei, cei care începuser? dezm??ul aici, printre farfurii ?i pahare, ulcele ?i resturi de mâncare. Angelica s-a trezit prima la realitate.
- Ce dracu’ este aici, fra?ilor? Parc? au trecut vandalii f…i mama m?-sii de treab?! Hai, fat?, s? facem pu?in? ordine! a îndemnat-o pe Jana. Tu ce stai ?i te ui?i cruci?? Cum dracu’ vrei s? mânc?m aici? l-a repezit pe Mi?u, care r?m?sese pironit în prag. Pune o zdrean?? pe tine ?i nu mai sta în p…a goal?, c? nu te filmeaz? nimeni, râsu’ p?mântului! Nu mai am chef de prostii la ora asta.
Jana a izbucnit în râs când l-a privit. P?rea a?a de caraghios, încât nu s-a ab?inut. Ele erau aproape goale, dar cu bikini ar?tau cu mult mai bine ?i nu erau dizgra?ioase ca el. A râs ?i cealalt?, dar Mi?u a r?mas impasibil, privindu-le încruntat pân? au încetat s? râd?.
- Face?i ceva pe aici ?i pune?i masa. O s? vin? femeia aia s? fac? pe urm? curat. Vreau s? plec?m. Trebuie s? mergem la ora?. Am treburi de rezolvat…
- Ha, ha, ha! S? crezi tu asta, am?râtule! Dup? ce mi-ai stricat aranjamentele pentru duminica asta, vrei s? m? la?i cu buza umflat??
- Chiar a?a! a intervenit Jana. Ce, nu putem s? ne mai distr?m ?i azi? Plec?m seara, ca de obicei, e p?rerea mea ?i cred c?…
- Gura! a ?ipat Mi?u mânios. Am zis c? plec?m ?i asta vom face. E clar, toantelor?
- B?i! S-o faci toant? pe m?-ta, nu pe mine! Auzi? s-a repezit Angelica la el, amenin?ându-l cu o furculi?? murdar? în mân?. Te-ai f…t de te-ai rupt ?i acu’ gata, caramba, nu? Nu-?i mai place de mutrele noastre sau te-ai s?turat de p…?, am?râtule?
- Foarte bine! Nu mai facem nimic, dac?-i vorba pe-a?a, a pus Jana paie pe foc. Mânc?m ceva ca oamenii, ne distr?m un pic… Da’ tu nu mai po?i, pr?p?denia p?mântului ce e?ti! Mie s?-mi dai banii ?i pe ziua asta, c? oricum mi-ai stricat-o…
- B?i! F…? muma-n cur de ?ig?nci! Eu dau ordine pe aici, nu voi. Gata cu…
- Ba s-o f…i pe m?-ta, b?! Om fi noi din neam de ?igani, dar suntem mai curate ca tine, ordinarule! a izbucnit Angelica, aruncând cu furculi?a în direc?ia lui, f?r? s?-l loveasc?. Uit?-te în ce hal ar??i, be?ivanule ?i pleac? dracu d’aci c?-?i bag aia-n gur? s? ?i-o astup! N-oi mai vorbi tâmpenii pe urm?…
V?zând-o ?i pe Jana c? ia în mân? un cu?it ?i-l prive?te amenin??tor, Mi?u a ie?it imediat din înc?pere înjurând printre din?i. A revenit, gata îmbr?cat, dup? o jum?tate de or?, timp în care fetele au mâncat, au b?ut ?i acum discutau cele întâmplate. Au t?cut subit la apari?ia lui ?i-l cercetau curioase. El a aruncat pe mas? câteva bancnote mari, s-a a?ezat pe un scaun cu ochii dup? ceva de mâncare ?i le-a vorbit calm, cu voce joas?, împ?ciuitoare:
- Pân? iau ?i eu ceva în gur?, merge?i ?i v? îmbr?ca?i. Lua?i banii. Sunt mai mul?i, ca s? v? treac? sup?rarea. Imediat plec?m…
Pe întregul parcurs, pân? la coborâre, fetele au t?cut. Nu au r?spuns nici la dou?-trei întreb?ri puse de el. Înainte de a pune piciorul pe caldarâm, între portierele deschise, Angelica a vorbit pentru amândou?:
- A fost ultima distrac?ie, am?râtule. S? nu îndr?zne?ti s? ne mai cau?i pe vreuna. Ori te cotonogim noi, ori pun ?iganii pe tine. Cum preferi, f…i gura m?-tii de prost. Porcule!
Încremenit la volan, Mi?u a ascultat privindu-i ochii plini de ur? ?i dispre?. Fetele f?cuser? câ?iva pa?i pe trotuar ?i el înc? se mai uita buim?cit dup? picioarele lor goale…

*

Începutul de s?pt?mân? a surprins pl?cut cu prima ploaie de dup? aproape dou? luni de secet?. C?zuse diminea?a, la r?s?ritul soarelui. Aerul s-a împrosp?tat ?i toat? vegeta?ia s-a înviorat de parc? se trezea la o nou? via??. Ora?ul p?rea mai curat ca de obicei ?i oamenii mai vioi. Numai Mi?u mergea posomorât, îngândurat, f?r? s? se bucure de prospe?imea florilor ?i ciripitul p?s?relelor, ce se auzea de prin to?i copacii parcului pe care-l traversa el, imediat dup? ce ploaia s-a oprit ?i primele raze de soare ap?reau timide printre norii risipi?i.
La serviciu a vorbit pu?in, doar atât cât era necesar, f?când sfor??ri pentru a-i intra în voie Ramonei ?i a nu-l stârni pe Lucian la observa?iile lui sâcâitoare. Nu avea poft? nici de munc?, dar nici de conversa?ie. A mers în sil? la judec?torie. Ramona Vl?descu avea de ap?rat drepturile a doi minori r?ma?i cu tat?l lor în urma divor?ului cauzat de mam?, care plecase s? munceasc? în Italia ?i uitase c? are o familie în ?ar?. Descoperise „iubirea vie?ii ei” în persoana patronului care o angajase. Nu era mare lucru de demonstrat ?i sus?inut, totu?i avocata s-a remarcat prin vehemen?? ?i cunoa?terea chichi?elor procedurale. Mi?u asculta pledoaria ei cu gândul plecat departe. Nu se putea concentra asupra dezbaterilor de acolo. A?tepta ner?bd?tor s? treac? ziua.
A revenit la birou la fel de îngândurat ?i t?cut. Avocatul Cenu?e era prea ocupat ca s?-l bage în seam? cu ironiile sale, iar Ramona r?m?sese de vorb? cu clientul s?u în fa?a cl?dirii judec?toriei. A r?sfoit ?i el câteva hârtii ce a?teptau pe masa de lucru, doar pentru a avea o preocupare. Nu-l interesa nimic legat de serviciu. Plictisit, a ie?it afar? s? fumeze, ceea ce se întâmpla foarte rar. Privea anima?ia str?zii f?r? s? vad? nimic. C?uta r?spunsuri la întreb?ri ce nu-i d?deau pace.
„Oare chiar nu m-a recunoscut acum patru zile în birou? A?a a afirmat „?efa”, dar cine dracului s-o mai cread? ?i pe asta? Cum de m-a recunoscut pe trotuar dup? atâ?ia ani de zile? Nu m-am schimbat cu nimic? Poate m-a mai v?zut prin ora? ori fufele alea, Jana ?i Angelica, i-au vorbit despre mine? La conac, alalt?ieri, au jurat c? nu au discutat nimic cu ea, dar, dac? sunt rude, chiar mai îndep?rtate, s? le cred pe astea? Dorindu-le compania, m-am dep?rtat de prietenii mei… Oare cum a interpretat Doru sau Gogu dispari?ia mea din decor? Le-a? cere sprijinul în chestiunea aia, dar n-am încredere în ei. Ă?tia ?i-au luat munca în serios. Nu mai ?tiu s? se distreze. Ori s-au însurat?! Nu ?in minte s?-i fi întrebat…”
- Hei! Ţi s-au înecat vapoarele, domnule Diaconescu?
Întrebarea Ramonei l-a surprins ?i a tres?rit vizibil. Ea a început s? râd?. Era vesel? ?i-l privea curioas?, oarecum nedumerit? de atitudinea lui din acea zi.
- Vapoarele? Nu, doamna avocat, nu s-a întâmplat nimic deosebit… Nu m? simt bine deloc, a bâiguit el, încercând s?-?i imprime pe fa?? cea mai grea suferin?? posibil?. Cred c? am mâncat ceva alterat ori mai ?tiu eu ce naiba îmi provoac? ni?te crampe groaznice…!?
- Doamne fere?te! Se poate întâmpla oricui. Credeam c? e?ti sup?rat de ceva. ?tii, azi nu avem nimic important de rezolvat… Nu ar fi bine s? mergi la medicul de familie? Nu mai e mult ?i termin?m ziua de lucru. Ce zici?
- Ce s? zic? Dac? m? învoi?i, s?rut mâinile! Cred c? a?a o s? fac…. Dumneavoastr? ave?i întotdeauna dreptate, ?efa…
- Iar cu apelativul acesta? Te rog frumos s? sco?i cuvântul din vocabularul t?u. Hai, închide-?i sertarele ?i mergi la medic! l-a îndemnat Ramona, mult mai blând? ca de obicei, în timp ce trecea pragul u?ii deschis? larg de Mi?u.
Odat? ajuns în strad?, acesta s-a debarasat de schimonoseala ce-o d?duse chipului s?u ?i aproape c?-i venea s? izbucneasc? în râs amintindu-?i de grija ce-o manifestase „?efa”, privindu-i suferin?a afi?at? cu succes. „Proasta dracului! Asta chiar m-a crezut, b?i frate! Nu te ?tiam a?a miloas?… Ori ai început s? m? prive?ti altfel. Da, da, da! Toat? s?pt?mâna trecut? am v?zut c? te-ai purtat frumos cu mine. Deci, s? cred c? se poate ceva pân? la urm?. În fond, e?ti ?i tu doar o femeie… Cine ?tie de unde sare iepurele! E bine c? am terminat bâlciul cu ?ig?ncile”…
Dup? ce s-a odihnit bine, a f?cut du?, s-a îmbr?cat ?i a ie?it în ora?. A mers s? m?nânce la un restaurant din zona central?. Acolo, între dou? feluri de mâncare ?i cu paharul de vin ro?u în mân?, a luat hot?rârea pe care o tot amânase în timpul zilei. „Dup? cum se pare, Violeta nu a lucrat sâmb?t? ?i duminic?, dar azi va munci pân? spre sear?, în mod sigur. N-o mai a?tept acolo… E mai bine aproape de cas?. Sunt vreo dou? locuri corespunz?toare, luminate foarte slab ?i… poate sparg un bec ?i rezolv total chestiunea! Am unde parca ma?ina, mai la întuneric. De fapt, nu trebuie s? m? gr?besc. N-am voie s-o dau în bar? de data asta.. Azi ?i mâine calculez timpii ?i examinez locurile. Deci, azi e luni… miercuri trec la ac?iune. Pe urm?, se va obi?nui ?ig?ncu?a cu mine ?i-o s?-i plac?. Am luat destule lec?ii de la fufele alea. Le pun în practic? ?i cu ea… S? merg pe jos? Hm! E mai greu la întoarcere. D?-i în m?-sa de caralii, c? nu m? opresc ei tocmai pe mine! De fapt, la orele serii nu i-am v?zut niciodat? pe strad?.”
A plecat din restaurant mul?umit de planul pe care-l f?cuse, a mers agale s?-?i ia ma?ina ?i a ajuns în cartierul Violetei înainte de opt seara. A condus încet, cu motorul la ralanti, pe aleile dintre blocuri, pân? a g?sit locul ce i s-a p?rut potrivit. A parcat ?i a coborât lini?tit, ca ?i când locuia în acea zon?, grijuliu s? nu atrag? aten?ia cu nimic. A mers vreo dou? sute de metri, în pas lini?tit, ca la plimbare, tr?gând din când în când câte un fum din ?igar?, foarte atent la toate detaliile locurilor. Î?i privea ceasul, ner?bd?tor, mimând folosirea telefonului pentru a da impresia unui om preocupat.
N-a avut mult de a?teptat. Dup? vreo jum?tate de or? a v?zut-o pe Violeta ?i s-a retras abil dup? tomberoanele de gunoi ad?postite de dou? s?lcii pletoase. Noaptea se instaura timid ?i era deja pu?in întuneric acolo, astfel c? se putea ascunde, la nevoie. A urm?rit-o de departe pân? a intrat în scara blocului, apoi a mai a?teptat aproape o jum?tate de or?, în ma?in?. Asculta muzic?, satisf?cut. Nici de data asta nu a observat umbra ce a dat târcoale ma?inii în întunericul ce începuse s? înv?luie cartierul. A plecat, cu vitez? redus?, dup? ce a început s? plou?...
În seara zilei urm?toare a procedat identic ?i s-a convins c? locul ales este cel mai bun pentru punerea în ac?iune a planului. Fata a ap?rut la o diferen?? de doar patru minute. „E foarte bine!”, a exclamat el în gând, frecându-?i mâinile satisf?cut. „Înseamn? c? ?i mâine va fi aici tot la ora asta. Din locul ?sta te voi lua f?r? s? ai timp s? te dezmetice?ti”, a zâmbit el sigur de reu?it?, în timp ce umbra se l?sase pe capota din spate ?i doi ochi sfredeleau semiîntunericul, f?r? a fi v?zu?i de cineva. A?a de mul?umit era, c?-i venise poft? s? petreac?. A luat telefonul ?i s-a oprit cu degetul deasupra tastei cu o clip? înainte de a realiza contactul. Numele Angelic?i, ap?rut pe ecran, i-a amintit de avertismentul acesteia.
A renun?at total la ideea ce-i venise. „Nu! De data asta, în niciun caz. Trebuie s? fiu odihnit pentru mâine. Trebuie s-o satisfac pe ea… Iar cu cele dou? fufe am terminat definitiv. Pot fi periculoase, d?-le în p…a m?-sii de nebune! G?sesc eu altele. Am v?zut destule pe strad?. Abia a?teapt? o invita?ie. În plus, mi-a zis Doru c? sunt pline barurile de burice ?i ?â?e goale”. A pornit motorul ?i a ie?it din cartier cu luminile stinse. S-a convins c?, cel pu?in la acea or?, se poate circula în condi?ii de siguran??, doar cu l?mpile de pozi?ie. S-a intersectat doar cu dou? taximetre pe tot parcursul, iar pietonii se puteau num?ra pe degetele unei singure mâini. Satisf?cut de constat?rile f?cute, a demarat în for?? ?i a ajuns la apartamentul s?u în timp record.
În diminea?a urm?toare era unul din cei mai mul?umi?i oameni de pe strad?. A plecat la serviciu pe „scurt?tur?”, adic? prin parcul în care muzica simfonic? se întrecea cu trilurile p?s?relelor ascunse prin frunzi?. L?sase ma?ina în parcare, socotind c?-i prinde bine mersul pe jos. Nu regreta. Întregul traseu i s-a p?rut mult mai atr?g?tor. Avea impresia c? nu a v?zut niciodat? ceea ce observa acum: case, copaci, flori, oameni, anima?ie, zâmbete…
Ziua s-a consumat destul de greu pentru Mi?u. Nu au fost probleme în afara cadrului obi?nuit, dar ner?bdarea sa cre?tea în intensitate cu fiecare or? în parte. Privea ceasul tot mai des ?i evita s? converseze cu avoca?ii Cenu?e ?i Vl?descu ori cu acei clien?i ce intrau în biroul lor pentru diferite probleme. Se limita la strictul necesar, atent s? se comporte astfel încât s? nu atrag? aten?ia asupra sa ?i a reu?it destul de bine de?i, la sfâr?itul programului de lucru, era un pachet de nervi.
Ajuns acas?, s-a dezbr?cat ?i a intrat sub du?, dar nici dup? asta nu s-a sim?it mai bine. Tensiunea nervoas? îl obosea ?i-l îngrijora în aceea?i m?sur?. Dorea un calmant, dar nu ?tia ce s? ia. ?i-a amintit c? exist? o farmacie foarte aproape, în blocul vecin. A luat la întâmplare un tricou pe el ?i a ie?it. A mers pân? în fa?a farmaciei ?i s-a r?zgândit. „Ce s? cer? S?-i explic toantei de-acolo c? nu ?tiu de ce sunt nervos? Nu! Mai bine merg s? beau ceva la… Ba nu! În seara asta trebuie s? fiu cu mintea limpede. Beau mai târziu, împreun? cu ea”.
S-a întors în apartament, a pornit casetofonul ?i s-a lungit pe pat a?a cum era îmbr?cat, în pantaloni ?i tricou, cu ochii închi?i. Într-un târziu a adormit. S-a trezit speriat din visul în care a alergat mult, h?ituit de ni?te câini f?r? p?r pe cap, care scoteau pe gur? fl?c?ri ce se transformau în bâte care-l loveau peste mâini ?i picioare. Era transpirat puternic ?i respira sacadat, de parc? ar fi fugit cu adev?rat. A oftat u?urat când s-a v?zut pe pat, în camera sa luminat? u?or de o lumin? ro?iatic?. ?i-a dat seama c? soarele a coborât spre asfin?it ?i, amintindu-?i de ce pl?nuise pentru acea sear?, a s?rit din pat. Ceasul indica ora ?apte ?i jum?tate.
Intrat în panic? la gândul c? va ajunge prea târziu, s-a îmbr?cat cât a putut de rapid cu pantalonii ?i bluza de culoare închis?, aproape neagr?, pe care-i a?ezase pe un scaun în urm? cu dou? zile. A ag??at în fug? borseta cu documente ?i bani ?i a coborât scara, s?rind câte trei trepte. A pornit ma?ina înfrigurat, a plecat în tromb? ?i tot a?a a condus pân? în apropierea locului ales. A trecut la mersul în ralanti, a întors ma?ina ?i a oprit-o lâng? bordur?. Mai erau cinci minute pân? la ora opt seara.
A coborât, a întredeschis portierele fa?? de pe ambele p?r?i, dând impresia c? aerise?te habitaclul, a aprins ?igara ?i a început s? se plimbe încet, de o parte ?i alta a ma?inii, cu o mân? în buzunar ?i cu privirea ?int? pe direc?ia din care trebuia s? se apropie Violeta. Nu ajunsese la zece pa?i de ma?in? când a sim?it primele pic?turi pe cap. Surprins, s-a uitat spre cer. Se înnorase pe nea?teptate ?i, brusc, a început s? plou? aproape toren?ial. Pân? s? ajung? la ma?in?, era ud destul de bine. A scotocit prin portbagaj ?i a g?sit un prosop. ?i-a ?ters fa?a ?i s-a frecat bine pe cap apoi, cu prosopul în mân?, a alergat câ?iva pa?i ca s? se ad?posteasc? lâng? trunchiul unui copac de pe trotuar.
„Dac? stau în ma?in?, n-o v?d când se apropie. M? observ? când cobor ?i fuge. Mai bine stau în ploaie… De fapt, fle?c?iala asta este-n favoarea mea. S-a f?cut ?i întuneric mai devreme ca de obicei… Ea va merge privind în jos. Se va feri de ploaie. În mod sigur. Nu cred c? va opri un taxi. Ei vin numai la comand? prin dispecerat. Asta-i ora când trebuie s? vin?, s? fie aproape, aici…”, gândea Mi?u, în timp ce-?i mai ?tergea capul cu prosopul, f?r? s? înceteze a cerceta atent strada cu privirea.
Vântul iscat din nimic aducea ploaia în rafale. Era ca un început de furtun?. Nu se vedea la mai mult de 20-30 de pa?i, poate nici atât. Înc?p??ânat ?i nervos, Mi?u se f?cuse una cu scoar?a copacului ce-i oferea un minim de protec?ie. Mai mult îl ferea de vânt. Apa curgea de pe frunze ?i crengi. A început s? tremure, apoi a tres?rit puternic, observând o siluet? ce p?rea c? alearg? prin ploaie pe mijlocul trotuarului. Bluza ?i pantalonii se lipiser? de trupul femeii. Cu o mân? ?inea deasupra capului o pung? ori un carton muiat de ap?, iar în cealalt? avea o alt? pung? de plastic ce-i împiedica fuga. Mi?u nu putea distinge, dar era sigur, dup? liniile corpului, c? era Violeta. Ajuns? la câ?iva pa?i de ma?in?, a recunoscut-o. Împingându-se cu un bra? în copac, s-a avântat ?i, din dou? salturi, a fost în fa?a ei.
- Hai în ma?in? repede! te ad?postesc eu, i-a strigat el, desf?cându-?i bra?ele lateral.
Femeia s-a oprit speriat?, f?r? glas. Nu v?zuse de unde a ap?rut b?rbatul acela ?i nu a în?eles ce i-a strigat. L-a recunoscut în momentul în care a ridicat capul ?i l-a privit. În aceea?i clip? el a împins-o brutal spre ma?in?. A deschis portiera cu o mân?, dar cealalt? nu a fost suficient de puternic? s-o re?in? pe Violeta. Ea a aruncat cartonul ce-i protejase capul ?i a ridicat mâna cu punga pentru a-l lovi. Mi?u a parat cu antebra?ul, a prins-o de mân? ?i i-a for?at-o prin r?sucire pân? i-a dus-o la spatele trupului încovoiat de durere. Cuprinzând-o cu ambele bra?e, a târât-o ?i a împins-o din nou spre ma?in?.