proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Am pornit spre Insula Sandoy din arhipelagul Feroe, dup? ce câteva organiza?ii neguvernamentale m-au solicitat s? mediez un conflict mai mult decât bizar între delfini ?i popula?ia b??tina??. ?tiam de s?rb?toarea local? la care sunt m?cel?ri?i, an de an, câteva sute de delfini Calderon. F?cusem ?i un raport acum doi ani cu privire la aceast? practic? barbar?, dar lucrurile nu s-au schimbat...Tradi?ie veche de mii de ani a unei popula?ii str?vechi din Insulele Feroe...

Acum s-a întâmplat ceva cu totul nemaipomenit: m-au chemat s? ”traduc” mesajele sonore ale prietenilor mei: delfinii. De mai bine de 20 de ani îmi petrec via?a în preajma acestor mamifere inteligente din bazinul mediteranean ?i pot spune c? în?eleg aproape o mie de sunete emise de aceste fiin?e. Petrec zilnic ore în ?ir ”conversând” cu aceste mamifere. Îi cunosc ?i m? cunosc foarte bine...Au o memorie extraordinar?. M-am reîntâlnit cu ei dup? ani de zile la distan?e mari fa?? de prima experien?? comun? ?i m-au recunoscut imediat...Mi-am confec?ionat ?i un fluier special cu care pot transmite, la rândul meu, mesaje delfinilor.

De data asta este ceva ciudat. Prin telefon, dl Delmarr, reprezentantul WWF, mi-a spus c? o semisfer? ciudat? a ie?it din adâncul Oceanului Atlantic, la mai pu?in de 200 de metri de ??rmul Insulei Sandoy, lâng? localitatea Dalur, în momentul în care mai mul?i tineri de pe insul? au intrat în apa rece a oceanului s? omoare delfinii din apropiere. Acea semisfer? se pare c? a luat sub „aripa” ei întrega colonie de delfini Calderon. Mai mult, din semisfera aceea transparent? se aud sunete melodioase ”cântate” de bolt? sau de delfini. Nimeni nu în?elege. Cert este c? delfinii sunt ferici?i sub acea cupol? cu dimensiuni variabile, c? fac ni?te salturi spectaculoase spre deliciul spectatorilor din apropiere.

Când am aterizat eu pe insul?, semisfera era tot acolo, mare ?i transparent?. Afar? se însera dar sub cupola ei era lumin? ca ziua. De?i era la vreo 150-200 metri dep?rtare de ??rm, puteam distinge clar grupul ”captiv” al delfinilor ferici?i.
- Cum ?i se pare, doctore?
- Domnule Delmarr, din câte auzi?i ?i dv, este o muzic? de relaxare total?. N-am auzit în via?a mea ceva mai relaxand ca melodia asta.
- Sunt de acord cu dv, dar de unde provine, doctore?
- Cu siguran?? nu de la delfini. Disting ?i din partea lor câteva mesaje de mul?umire adresate cuiva... ceva de recuno?tin??. Va trebui s? m? apropii, altfel n-am cum s? comunic cu ei. Am la mine tot echipamentul.
- Ave?i grij?, dle Maxwell. Au mai încercat doi colegi de-ai mei s? se apropie ?i au fost curenta?i când s-au apropiat de semisfer?!
- Am eu grij?. L-am auzit pe Fanny, conduc?torul acestui grup de delfini. M? ?tie de mai bine
de 8 ani...Nu cred c? voi avea necazuri...Suntem prieteni vechi!

M? apropiam cu grij? de peretele transparent al acelei semisfere lansând câteva sunete din fluierul meu. Speram ca Fanny s? m? aud? ?i eventual, s? intre în dialog cu mine. M-a v?zut ?i m-a recunoscut, c? altfel nu-?i putea nimeni explica p?trunderea mea în semisfer? atât de lesnicios printr-o perdea de ap?.
Urarele celor de pe mal abia le-am mai auzit...Apoi în jurul meu s-a auzit clar acea melodie odihnitoare care venea din toate p?r?ile. Comunicarea cu delfinii se producea aici, sub acea cupol?, pur ?i simplu telepatic.
- Fanny, sunt fericit c? te rev?d atât de exuberant!
- Bine ai venit, doctore!
- Ce se petrece aici?
- Avem musafiri, doctore. Civiliza?ia Zetta este în trecere pe planeta noastr? ?i au ?inut s? discute cu cea mai inteligent? specie de pe Terra!
- Interesant! ?i unde sunt acum?
- Au discutat deja cu noi ?i ne-au l?sat aceast? semisfer?! O parte din ei a r?mas aici!
- Au discutat deja cu voi???
-”O fiin?? inteligent? nu omoar? alte fiin?e inteligente”. A?a mi-au spus, doctore...

Semisferele au ap?rut la scurt timp în diverse locuri de pe Terra: peste un grup de balene din m?rile Japoniei, peste un grup numeros de foci in Newfoundland ?i Labrador, chiar ?i în rezerva?ia marin? Malpelo din apele pacifice ale Columbiei, unde peste 2000 de rechini-ciocan erau în mare pericol. Ap?reau, se deplasau odat? cu animalele de sub cupol?, apoi disp?reau când pericolul devena inexistent...

Într-o frumoas? zi de var?, în largul coastelor Insulei Malta, m-am reîntâlnit cu delfinul Fanny. Înota cu un grup mic de pui de delfini. Era în form? maxim?. F?cea ni?te salturi spectaculoase urmate de ni?te sunete cu un contur ?i o frecven?? pe care nu le mai auzisem. Când m-a v?zut s-a ridicat cu fa?a la mine ?i tot grupul a f?cut la fel. S-a apropiat de mine ?i deasupra noastr? a ap?rut o mic? semisfer? melodioas?. Alt? melodie stelar? dar la fel de odihnitoare ne-a înv?luit pe amândoi. L-am îmbra?i?at ?i l-am întrebat:
- Ce-i cu semisfera asta muzical??
- O lacrim?.
- Lacrim??
- Da, a?a le numesc ei. Sunt lacrimile civiliza?iei Zetta. Ni le-au l?sat pe P?mânt ca s? fie siguri c? vor mai g?si ceva aici când se vor întoarce.

Am revenit la mal cu sunetul acela cosmic proasp?t în urechi. Era nep?mântean, sunt sigur, dar atât de blând ?i calm încât l-ar fi în?eles orice civiliza?ie.


Rene Tinescu,
28 decembrie 2011.