proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

?ASE PERSOANE PLUS UN INTERPRET

Scena I – Martie 2001, Sala de Consiliu a Prim?riei Dealunalt

De mai bine de dou? ore, dialogul era extrem de vioi. Se a?ezaser? la mas? dou? delega?ii oficiale, cu scopul de a lua un dejun de lucru, dar, dupa scurt timp, componenta „lucru” s-a dizolvat în vin dulce, iar delega?ii se transformar? în prieteni de când lumea. De la discu?iile legate de scopul delega?iei franceze din localitatea St. Jean-des-Collines, înfr??it? cu or??elul Dealunalt s-a trecut, pe nesim?ite, la convorbiri pe teme personale, la glume, la confiden?e ?i promisiuni. Cumnata primarului de Dealunant, care se oferise voluntar-alerg?tor, punea pe mas? farfurii cu feluri de mâncare cu denumiri greu de pronun?at ?i imposibil de memorat, iar so?ul ei, secretarul prim?riei, la fel de voluntar, debarasa masa de farfurii goale, ceea ce era mult mai u?or pentru c? nu trebuia rostit? nici o vorba de-aia de „?i se limb? plimba-n gur?”. Cele câteva (pu?ine) sticle cu vin „Premiat” se golir? ?i disp?rur?, f?când loc unei canistre de plastic cu vin de buturug?, produc?ie proprie a unui vecin de-al prim?riei, iar aprecierea francezilor disip? înglijorarea gazdei legat? de calitatea b?uturii.
Primarul, Nea Florin – [flòrê] pentru noii lui prieteni – era foarte mul?umit. Dejunul „ie?ea bine”, francezii erau mul?umi?i de primire (aoleo, ?i cât se temuse c? or fi ni?te de-?ia încrezu?i ?i preten?io?i, ?i când colo erau ni?te oameni ca ?i el, de treab? ?i cumsecade), rela?ia oficial? ?i personal? cu ei promitea s? se dezvolte frumos ?i folositor pentru ambele p?r?i. Doctorul ?sta, cum îl cheam?, ?arl? (ce, el era primar, nu era obligat s? se chinuie s? pronun?e corect fran?uzismele), nu mai f?cea pe ?eful de delega?ie, b?gase toate h?rtiile alea cu antet în map?, iar mapa z?cea pe fi?et, ca s? nu încurce locul; cucoana, Mirei? ceva, ?i b?iatul ?la, nu?cumdracumîlcheam?, nu mai aveau aerul ?la stingher, ?edeau cu tot fundul pe scaun ?i râdeau cu gura pân? la urechi la glumele care traversau masa în toate direc?iile. Da, ce idee bun? avusese s? dea telefon la liceul din ora?ul vecin ?i sa-l roage pe director s?-i trimit? un profesor de francez?. F?r? Romeo ar fi fost un om mort. Nimeni din prim?rie sau din neamul primarului nu vorbea vreo limb? str?in?, nu ar fi putut conversa cu musafirii decât cu pre?ul unei febre musculare. Dar ?sta, Patrocle, profesorul, tare de tot. Vorbea ca un automat, reu?ea s? traduc? tot – ?i ce spunea el, primarul, dar ?i ce r?spundea ?arl? sau ?ia ai lui. Mai era problema aia, cum dracu s? se descurce cu el, cu Patrocle ?sta, dup? aia, c? nu putea s?-l pl?teasc?, prim?ria nu avea bani de translatori, dar o vedea el, m?car benzina pentru Dacia aia s? i-o dea înapoi cumva.
- Domn’ profesor, da’ nu mânca?i nimic? se mir? cumnata voluntar?. Tocmai remarcase c? so?ul ei, cumnatul voluntar, ridica a treia farfurie plin? din fa?a lui Romeo.
- P?i ... nu am timp, doamn?, r?spunse profesorul. Vede?i c? vorbesc în continuu, nu am când s? m?nânc. L?sa?i-mi , totu?i, furculi?a, poate reu?esc s? ... Ah, oui, bien sür, Charles, ça oui ... Domn Primar, auzi?i la Charles, cic? s? ...

Scena II – Martie 2001, O sal? de clas? de la ?coala cu clasele I – VIII Dealunalt

- Bonjour, petits! spuse Charles, intrând in clas? împreun? cu Mireille si Jean-Pierre, urma?i de Romeo Patrocle ?i Florin Chelaru.
- Bonjour, Madame! r?spunser?, în cor, elevii clasei a opta ?i profesoara lor.
Zâmbind degajat, f?r? s? bage în seam? mica dezorientare a copiilor, Charles începu un dialog cu elevii, ajutat de Romeo. Discutar? despre b?nci, despre matematic?, despre ce vor face când vor fi mari ... Pesemne plictist? de chestiunile abordate, Mireille p?r?si conversa?ia ?i arunc? o privire iscoditoare prin sal?. Florile de la ferestre îi aduser? zâmbetul pe buze, un zâmbet care se transform? într-un semn de mirare când observ?, pe pere?i, dou? tablouri identice, reproduceri ale „Carului cu boi” de Grigorescu.
- Ave?i mai mul?i boi în sala aceasta, traduse promt Romeo observa?ia musafirei, ?i fu imediat aprobat de primar ?i de tân?ra profesoar?.
Continuându-?i inspec?ia vizual?, Mireille avu o supriz?. Tabla era acoperit? de mai multe propozi?ii în limba francez?.
- Au ora de francez?, îi traduse Romeo spusele profesoarei, privind ?i el tabla. Brusc, înlemni. Primul rând de pe tabl? con?inea o gre?eal? de gramatic? ... ?i una de vocabular ... ?i ...
Jean-Pierre f?cuse ?i el aceea?i remarc? ?i, con?tiincios, corect? fraza. F?cu doi pa?i înapoi, apoi ridic? mâna dreapt? s? apuce din nou creta, dar renun??. În acela?i timp cu Romeo, observase gre?eli, mai mici sau mai mari, pe fiecare rând scris pe tabl?, iar buna lui cuviin?? îi dict? s? nu intervin? în bunul mers al orei. Romeo încerc?, din proprie ini?iativ?, s? explice:
- Doamna profesoar? înc? nu a apucat s? corecteze ce au scris elevii ...
- Eu am scris pe tabl?, interveni cadrul didactic. ?ti?i, nu avem manuale ?i copiez eu textul din carte pe tabl? pentru copii, nu vrem s? r?mânem în urm? cu materia.
Romeo evit? s? traduc? pentru musafiri spusele colegei sale mai tinere, primind în schimb o privire recunosc?toare din partea primarului.
- Domn’ Patrocle, chiar slabu?? fata asta, Titina, nu-i a?a? Ce dracu s? facem, ne-au b?gat-o pe gât ??tia de la inspectorat, e necalificat?, dar ... e nepoata lui ...
Numele unchiului nu se mai auzi, acoperit de g?l?gia copiilor care ie?eau în recrea?ie.

Scena III – Aprilie 2001, Biroul primarului de la Dealunalt

Sejurul lui Charles, Mireille ?i Jean-Pierre la Dealunalt se apropia de sfâr?it. Dup? o s?pt?mân? de discu?ii ?i vizite, urmate de alte discu?ii ?i de alte vizite, menite s? îi fac? pe musafirii francezi s? în?eleag? cât mai bine starea de lucruri din comun? ?i care sunt posibilit??ile de a-i ajuta, ace?tia plecau la Saint-Jean-des-Collines cu o idee foarte clar? despre România ?i oamenii ei. În plus, în bagaje, câteva obiecte de artizanat românesc luaser? locul celor câteva mici pachete cu produse cosmetice pe care le oferiser? gazdelor. Romeo Patrocle strângea, fericit, la piept câteva c?r?i primite de la Mireille, care le luase la ea ca s? aib? ce citi în avion ?i în momentele de lini?te din timpul vizitei, dar acum i le oferea cu drag profesorului, ca semn de apreciere. Din p?cate, nici unul dintre ei nu se gândise s? împacheteze un cadou ?i pentru interpret ... La rândul lor, cei trei delega?i francezi amestecaser? printre lucrurile dintre bagajele lor ?i câte o carte având pe copert? chiar numele lui Romeo Patrocle.
- [Flòrê], on a passé un bon moment chez vous, î?i începu Charles discursul de desp?r?ire, tradus, promt, de Romeo. V? mul?umim foarte mult ?i promitem s? ducem cu noi o amintire frumoas? ?i c? vom face tot ce vom putea s? v? sprijinim, moral ?i material, pentru dezvoltarea comunei voastre. De asemenea, sper?m c? foarte curând ve?i veni ?i voi s? ne vede?i la noi acas?. Vom face tot ce trebuie s? v? sim?i?i bine la noi, a?a cum ne-am sim?it ?i noi bine aici, la voi. Promit c? v? asigur?m noi tot ce va fi necesar, bani de avion, vize, cazare ... o vizit? de câteva zile la Paris, pentru c? prietenul nostru Roméo mi-a zis ca nu a fost niciodat? în Fran?a. Roméo, felicit?ri, recunosc c? vorbe?ti franceza mai bine decât noi, când o s? vii s? ne vizitezi o s? ai din nou ocazia s? profi?i de calit??ile tale. [Flòrê], î?i vom trimite o invita?ie oficial? pentru câte persoane vrei tu, desigur, plus interpretul.

Scena IV – Iulie 2001, Biroul primarului de la Dealunalt

- M? Domn’ primar, a venit o scrisoare de la franceji, spuse secretarul prim?riei dând buzna peste ?eful s?u.
- Ce scrie? Ce scrie? întreb? Florin Chelaru.
- Dracu ?tie? Scrie pe limba lor, de unde dracu s? în?eleg eu ce zice. Cred c? e o scrisoare pentru tine, c? v?d aici scris „Florin”, iar hartia asta, cu atâtea semn?turi ?i antetul ?sta mare pare s? fie un act oficial.
- M?, ia sun?-l pe profesorul ?la, Patrocle. Ăla ne scoate din belea, ca ?i data trecut?, când venir? ?ia.
Patrocle veni imediat. De fapt, dup? câteva ore.
- Îmi cer scuze, n-am putut s? pornesc Dacia, cred c? i-am gripat motorul. Am luat un taxi, ca s? nu v? fac s? a?tepta?i pân? la ora autobuzului.
- Mul?umesc mult, domn’ profesor, ?i îmi cer scuze c? a trebuit s? v? deranjez. A venit un plic de la francejii no?tri ?i, cum dumneavoastr? a?i fost atât de cumsecade ?i de competent când au venit ei în vizit?, m-am gândit c? tot dumneavoastr? ne ajuta?i ?i acum.
Patrocle nu se l?s? rugat. Pân? s? vin? autobuzul pentru ora? traduse scrisoarea lui Charles ?i invita?ia oficial?.
- Scrie a?a: suntem inivita?i s? facem o vizit? la St. Jean-des-Collines oricând, dup? întâi septembrie, o delega?ie oficial? de ?ase persoane, cum a?i sugerat dumneavoastr?, plus un interpret, adic? eu. Charles spune c? ne pl?te?te tot, de la transport pân? la cazare la ei la St Jean ?i la Paris, pentru c? vrea s? ne plimbe cinci zile prin Paris. Ne ata?eaz? o invita?ie oficial?, cu men?iunea c? municipalitatea din St. Jean-des-Collines se va ocupa de tot. Invita?ia trebuie tradus? ?i trebuie legalizat?, domn’primar. Apoi trebuie dus? la ei la Consulat, pentru vize. Eu nu am nevoie de viz? în Fran?a, e o conven?ie potrivit c?reia profesorii de francez? din România nu au nevoie de viz? de intrare în Fran?a. Facem o economie.
- Nu conteaz? banii domn’profesor, le trimitem la sfâr?it nota de plat? s? ne deconteze ei tot. Dar cum legaliz?m invita?ia?!
- A, asta e simplu, eu am autoriza?ie de traduc?tor, m? duc eu la notariat ?i se rezolv?.
- Cost? mult?
- Vreo sut? de mii.
- Cum s-o pl?tim, c? nu am cum deconta în contabilitate o traducere legalizat??
- Nu-i problem?, domne, pl?tesc eu notariatul, m?car atâta s? fac ?i eu, nu? Doar n-o s? merg în Fran?a ca un parazit!
- Hai, m? domn profesor, c? ?i a?a sunt dator vândut la dumneavoastr? ... munca de traduc?tor, benzina, taxiul, toate astea ... poate g?se?te contabila o ?mecherie, ceva, ?i v? decont?m tot. Dar nu se poate în momentul ?sta.
- L?sa?i, c? nu ni?te bani m-au f?cut pe mine, eu sunt mul?umit c? m? duc în Fran?a. Toat? via?a am visat s? v?d Parisul, uite c? acum mi se adevere?te visul. Din contr?, v? mul?umesc c? mi-a?i dat ocazia s? vizitez Fran?a, c? eu, cu salariul meu, nu am alt? ?ans? s? ajung acolo.

Scena V – Iulie 2001, Biroul primarului de la Dealunalt

- M?rine, stai jos ?i scrie!
- Da, domn’ primar, zi ...
- Deci, unu, eu, Chelaru Florin.
- Am zis. Doi?
- Doi, tu, Nea?? Marin.
- Merci, ?efu, doi ... a?a. Trei?
- A?a ... trei ... Chelaru Georgeta. Pai nu e ea om de baz??!
- P?i cum nu! ... eta. Mai departe?
- Patru: Nea?? Ionela. Nu putem desp?r?i surorile.
- Da, domne, ai dreptate. Cinci?
- Cinci zi ?i tu Andru Ion, vicele. Ne ia dracu dac? nu-l punem. ?i ?ase Andru Daniela, contabila, ?i gata. Îl mai adaugi ?i pe Patrocle Romeo, c? e obligatoriu, cum au zis ?i aldeo ?arl?, c? nu ne descurc?m f?r? el ?i ba?i lista la ma?in?. Maine aduni actele de la to?i ?i m? duc la Bucure?ti s? fac cererile de viz?. Apoi trimitem lista ?i vizele lui ?arl?, s? comande biletele de avion.


Scena VI – Iulie 2001, Biroul primarului de la Dealunalt

Telefonul sparse lini?tea dup?-amiezii.
- Domn’ primar, se auzi in casc? vocea telefonistei, v? caut? de la prefectur?. Cic? e urgent.
- Hai s? vedem ce e a?a urgent de nu mai poate omu’ s? stea lini?tit, morm?i Chelaru. Da! S? tr?i?i, domnu ... Cine? A, domnu ... am în?eles! Nu, nu e târziu, doar mâine plec la vize. S? tr?i?i, eee, cum s? m? sup?r? E normal, sigur, domn’... S? tr?i?i! S? Tr?i?i!

Scena VI – Septembrie 2001, Inspectoratul ?colar Jude?ean

Ca în fiecare an, înainte de începutul anului ?colar, Inspectoratul ?colar a organizat Consf?tuirile cadrelor didactice, pe discipline. Romeo Patrocle, profesorul de limba francez? de la liceul teoretic din micul ora? nu lipse?te niciodat?. Ce exemplu ar da el colegilor mai tineri dac? ?i-ar permite s? chiuleasc? de la o ac?iune organizat? de Inspectorat?
În ?edin?ele de acest gen, inspectorul de specialitate face un bilan? al activit??ii profelsorilor din subordinea sa, subliniind, a?a cum se cuvine, rezultatele pozitive ob?inute de ace?tia: premii la olimpiadele na?ionale, la concursurile ?colare, c?r?i ?i articole publicate, alte contribu?ii aduse la bunul mers al procesului educativ. Sigur, nu sunt uitate nici e?ecurile unora dintre colegi, nu pentru a fi pedepsite, nu acesta e rolul consf?tuirilor, ci pentru a g?si împreun? cea mai buna solu?ie pentru evitarea unor noi gre?eli în viitor.
- Dragi colegi, s? nu uit?m s?-l felicit?m pe colegul nostru Romeo Patrocle, a?a cum ne-a obi?nuit ?i în acest an a publicat o carte de beletristic?, se pare c? a avut cronici favorabile în câteva reviste literare. Tot Romeo a avut dou? colabor?ri cu edituri prestigioase, unde a publicat traducerile a dou? c?r?i din literatura francez? contemporan?. Dragii mei, nu în?eleg de ce Romeo Patrocle e singurul din jude?ul nostru care are o astfel de activitate?
?i, pentru c? nici ceilal?i colegi nu în?elegeau, inspectorul a continuat cu punctele tari:
- De fapt, dragii mei, Hai s? spunem c? nu numai Romeo e un bun traduc?tor. Am aflat de la biroul prefectului c? în aceste zile o delega?ie din Dealunalt se afl? în Fran?a, unde are convorbiri cu oficialit??ile din localitatea St. Jean-des-Collines. Se pare c? se vor încheia noi în?elegeri între cele dou? localit??i.
- Domnule inspector, domnule inspector! Nu ?tiu ce are Romeo, cred c? i s-a f?cut r?u! S? chem?m salvarea?
Dup? ce paramedicii î?i f?cur? datoria, urcându-l pe profesorul Patrocle în ambulan??, cu destina?ia Spitalul Jude?ean de Urgen??, Inspectorul se sim?i obligat s? aprecieze:
- Precis n-a dormit azi-noapte, cine ?tie ce dracu mai traduce ?sta sau ce mai scrie. A?a, ce ziceam?! A, ?ia de la Dealunalt ... da, da. Da, domnilor, delega?ia de la Dealunalt ... înso?it? de colega noastr? Titina, în calitate de interpret se afl? în aceste zile în Fran?a, unde ...