proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Povestirile lui Mo? Costache

Mo? Costache, a?a îi spuneam to?i de?i nu p?rea cine ?tie ce b?trân, era un pensionar care f?cea pe portarul la Institutul nostru. ?i zic bine c? f?cea pe portarul pentru c? de câte ori îl c?utai în mica lui gheret? nu era acolo. Ba era trimis de vreunul din colegi dup? bere, ba dup? vin. Cu mâncarea nu se încurca pentru c? de asta se ocupa femeia de serviciu.
Dup? ora cinci când se termina programul, dac? îi sponsorizam amintirile cu ceva bere sau ?i mai bine vin, ne povestea ni?te întâmpl?ri c? r?mâneam cu to?ii cr?c?na?i. Acu sincer s? fiu nu ?tiu cât din ceea ce poveste?te el e adev?rat sau nu dar cum avea un talent de povestitor înn?scut nu trecea zi s? nu ne mai povesteasc? ceva. Cum ar fi întâmplarea cu gemenele.


Gemenele


— Pe vremea când s-a întâmplat povestea cu gemenele, a început el sf?tos s? ne povesteasc?, acu vreo dou?zeci ?i ceva de ani nu se f?cea atâta caz de vârsta lor ca acum. Dac? d?deai cu basca îl ele ?i nu c?deau ?i mai aveau cumva ?i buletin erau numai bune de ?tang?…
Uneori Mo? Costache avea un limbaj mai deocheat dar îl iertam ba uneori, f?r? s? vrem, îl mai ?i copiam când voiam s? impresion?m pe cineva.
Mai lu? o gur? de bere ?i continu?:
— Eram tot portar ?i atunci ?i pentru c? m? aveam bine cu cei de la Informatic? mi-au pus ?i mie la poart? un hârb de calculator ?i o conexiune de internet ca s? îmi treac? vremea mai u?or. Pe atunci pu?in? lumea avea internet a?a c? printre pu?toaicele din jurul institutului eram a?a un fel de Mo? Cr?ciun venit ceva mai timpuriu. Mai ales dup? ce plecau to?i func?ionarii mai primeam câta una a?a mai dezghe?at? în ghereta mea ?i profitam de faptul c? în timp ce ea se juca cine ?tie ce joc eu m? jucam cu ?â?ele ei. Unele m? l?sau, ?i atunci le mai l?sam ?i eu la internet, altele s?reau de fund în sus ?i atunci, la desp?r?ire le spuneam s? nu mai vin?.
— P?i ?i cu internetul cum facem? C? am primit teme ?i…
Ridicam din umeri ?i le ziceam cu p?rere de r?u:
— S?-?i cumpere m?-ta ?i tac-tu, c? tu e?ti fat? cuminte ?i trebuie s? lucrezi legal nu prin vecini.
Ne privi în parte pe fiecare din noi, s? vad? dac? îl urm?rim atent, a?a cum f?cea de fiecare dat? când intra în miezul problemei. V?zând c? eram numai ochi ?i urechi continu?:
— Dintre toate care veneau pe la mine se deta?au cam la o mie de pa?i de celelalte, dou? gemene f?cute a?a în ciuda… penisului.
De obicei spunea cuvintelor pe nume dar chiar atunci se apropiase chelneri?a s? ne mai aduc? un rând de beri ?i Mo? Costache, pudic, a folosit varianta savant? a termenului nu cea popular?. De?i, sincer s? fiu, parc? nu avea aceea?i savoare.
Dup? ce a plecat chelneri?a Mo? Costache a continuat:
— Una din gemene, s?-i zicem Ana, ca s? le putem deosebi, venea mai des pe la mine ?i nu p?rea foarte interesat? de ceea ce fac eu cu ?â?ele ei în timp de ea naviga pe net. Sor?-sa în schimb, s?-i zicem Corina, dac? încercam s? o apuc de ?â?e sau s?-i pun mâna pe fund, s?rea în sus de parc? era ars? cu fierul ro?u. Nu c? ar fi fost asta o problem?: m? mul?umeam la o adic? ?i cu una, nu aveam eu cine ?tie ce fantezii s? f*t gemene dar avea mama ?i lor o fantezie. Era o v?duvioar? cochet? ?i plin? de via?? care din motive obscure ?i numai de ea ?tiute le îmbr?ca pe cele dou? gemene tot timpul identic. De aici a venit ?i toat? dandanaua.
Privi iar în jur apoi t?cu câteva momente ca ?i cum ar fi încercat s? î?i aduc? aminte.
Ridic? în cele din urm? din umeri a neputin?? ?i spuse ca ?i cum el n-ar fi avut nici o vin? în ceea ce s-a întâmplat mai departe.
— Într-una din zile vine Ana la mine într-un trening atât de sub?ire ?i de transparent încât a trebuit s? fac eforturi s? nu i-l dau jos când s-a strecurat în gheret? pe lâng? mine. Dup? ce a mai trecut ceva timp ?i toat? lumea din institut a plecat acas? am încuiat u?a ?i am trecut în spatele ei. Parc? a sim?it ce vreau pentru c? s-a ridicat de pe scaun, eu l-am împins la o parte ?i m-am lipit de ea. Mai departe s-a întâmplat ceea ce trebuia s? se întâmple dar n-o s? dau am?nunte c? nu sunte?i copii s? fi?i interesa?i de a?a ceva. Tot ce vreau s? v? spun este c? a fost minunat ?i pentru mine cât ?i mai ales pentru ea pentru c? în zilele urm?toare a tot venit. Totul a intrat într-un fel de rutin? ?i Ana venea aproape zilnic pe la mine spre nemul?umirea celorlalte pretendente la navigarea pe apele tulburi ale internetului. Intra ?i dup? ce pleca lumea se apleca peste ghi?eu, eu îi tr?geam pantalonii de trening ?i chilo?eii, de obicei alba?trii, în jos apoi treceam la treab?. De vre-o dou? ori am încercat s?-i spun? s? vin? ?i sora ei pe la mine dar mi-a explicat sec c? nu numai c? e foarte pudic? dar este ?i virgin?. Pe sor?-sa, Corina n-am mai v?zut-o deloc în aceast? prelungit? lun? de miere.
Se sc?rpin? încurcat în cap ca ?i cum nu ar fost încântat de ceea ce avea s? urmeze. Se mai încuraj? cu o bere ?i dup? ce oft? adânc spuse:
— Într-una din zile dup? o absen?? ceva mai îndelungat? o v?d pe Ana, sau cel pu?in a?a am crezut eu, c? vine ca de obicei ?i dup? ce m? salut? se a?eaz? la calculator exact a?a cum trebuia. Am închis u?ile de la intrare apoi m-am a?ezat în spatele ei, i-am tras mai întâi pantalonii apoi am r?mas uimit: fundule?ul era tot fundule?ul apetisant pe care îl ?tiam atât doar c? de data asta chilo?eii erau roz. Am trecut peste am?nuntul acesta mai ales c? scula mea cerea dreptul s? vad? ?i ea despre ce anume este vorba acolo. Am scos-o, a p?rut încântat? de ceea ce era în fa?a ei a?a c? am proptit-o în locul potrivit ?i am dat s?-mi v?d de treab?. Mai întâi am v?zut c? Ana tremura toat?, lucru care nu i se mai întâmplase apoi am observat c? acolo unde lucrurile se petreceau de obicei lin ?i f?r? pic de împotrivire de data asta ceva se opunea cu t?rie. Neobi?nuit s? întâmpin rezisten?? am împins cu for?? ?i am ob?inut un ?ip?t din partea Anei ?i o smucitur? din elementul meu penetrator. ?i-a ridicat dintr-o mi?care chilo?ei ?i pantalonii ?i a zbughit-o pe u?? pe care a descuiat-o dintr-o mi?care. Am r?mas prost privind la pu?ulica mea flea?c? ?i plin? de sânge…
Cum a r?mas gânditor unul din noi a îndr?znit s?-l întrebe:
— Atât? Mai departe nu s-a întâmplat nimic? C? parc? începuse interesant…
— Eh, ce e mai interesant de-abia acum urmeaz?.
Oft? ?i continu?:
— Nu trec zece minute de când a plecat cea care am crezut eu c? e Ana, când o v?d pe mama fetelor, v?duvioara cea zurlie c? vine cu una din fete de mân?, mai mult tr?gând-o ?i îmbrâncind-o pân? la mine în gheret?. A belit ni?te ochi mari la mine ?i a ?ipat la mine:
— Vreau s?-mi spui chiar în momentul ?sta ce i-ai f?cut Corinei?
Am privit uimit la fata care st?tea cu ochii în jos ?i nu zicea nimic: deci mai înainte fusese la mine totu?i Corina cea pudic? ?i virgin?.
— Ce era s?-i r?spund la o asemenea întrebare? Dup? cum ar?ta de înfuriat? cred c? mi-ar fi fost mai u?or s?-i ar?t decât s?-i spun dar am l?sat s?-?i consume energia ?i în cele din urm? i-am spus ?i eu:
— V? rog s? m? scuza?i doamn?! Am crezut c? e Ana.
Se f?cu ?i mai ro?ie la fa?? cu o nuan?? ?i ridic? ?i vocea cu o octav? când m? întreb?:
— P?i ?i ce dac? ar fi fost Ana?
Am ridica neajutorat din umeri ?i am m?rturisit:
— P?i Ana vine zilnic pe aici ca s? facem sex…
A r?mas blocat? un minut întreg apoi m-a întrebat rar:
— Ana vine zilnic pe aici s? face?i sex?
— Mda, am recunoscut eu cu o jum?tate de gur?.
A mai respirat o dat? adânc ?i s-a întors spre Corina:
— Tu ?tiai c? sor?-ta vine aici ca s? ?i-o trag?.
Tot cu o jum?tate de gur? a recunoscut ?i Corina:
— ?tiam…
Biata mam? p?rea dep??it? de situa?ie dar dup? ce ?i-a revenit a întrebat-o:
— P?i dac? ?tiai ce face nebuna de sor?-ta aici tu la ce ai mai venit?
R?spunsul a întârziat mult dar în cele din urm? a venit:
— Eram curioas? s? v?d cum este…
— Vrei s? vezi cum este? a întrebat mama ei furioas?.
— Uite a?a este! ?i i-a tras cea mai r?sun?toare palm? pe care bietei mele gherete de portar i-a fost dat s? o pomeneasc?.
A tras-o de mân? ?i dus? a fost.
To?i cei care l-am ascultat am oftat adânc parc? credeam ?i parc? nu prea.
— Nu te cred m?i Mo? Costache, prea le înflore?ti frumos.
Mo?ul zâmbi sf?tos ?i spuse:
— Dac? mai da?i un rând v? demonstrez c? totul e adev?rat.
Unul dintre noi a mai comandat un rând ?i pân? s? vin? berea Mo? Costache a continuat:
— Scandalul s-a aplanat în fa?? ?i dup? ce totul s-a lini?tit într-o zi m? trezesc cu Corina la u??. M? uit b?nuitor în stânga ?i în dreapta apoi o primesc în mica gheret? de nebunii.
— Ce-i fat?? Ce vrei?
Privind sfios în p?mânt m? întreb?:
— A? vrea s? pun o întrebare mai intim??
— M? rog, ?inând seama c? am fost destul de intimi la un moment dat cred c? ?i se permite lucrul acesta. Zi ?i întreab?.
A mai ezitat pu?in pe urm? privindu-?i tot vârfurile la pantofi întreb?:
— Oare acum eu mai sunt virgin??
Am strâns din din?i ca s? nu dau drumul la cel mai mare hohot de râs al zile ?i am r?spuns cât se poate de serios:
— Drag? fat?, cum eu nu sunt medic ginecolog, exist? o singur? metod? s? verific?m. De?i din câte ?tiu eu Mi?u al meu nu prea d? gre? a?a c? probabil c? nu mai e?ti.
— Mi?u? se mir? ea. Cine-i Mi?u.
Mi?u p?rea ?i el interesat de discu?ie pentru c? chiar a?a strâns în pantaloni cum era deja î?i dublase dimensiunile.
L-am scos ?i i l-am ar?tat iar ea a r?mas cu ochii a?intit? asupra lui. Pentru c? p?rea foarte interesat? de subiect l-am decalotat de câteva ori f?când-o s? beleasc? ochii mari. A început s? respire greu ?i a întrebat curioas?:
— ?i cum o s? proced?m?
L-am scuturat pe Mi?u care c?p?tase dimensiunile normale ?i i-am r?spuns.
— Ca de obicei… tu te întorci cu spatele ?i îl l?s?m pe Mi?u s? exploreze. Dac? te doare un pic atunci înc? mai e?ti virgin?… dac? nu, nu…
Nu a mai a?teptat alte îndemnuri s-a întors cu spatele, i-a tras în jos pantalonii de trening ?i chilo?eii roz ?i l-am l?sat pe Mi?u s?-?i fac? de cap. Nu a scos nici un ?ip?t ci doar gemetele obi?nuite ale femeilor când se întâlnesc cu Mi?u.
Privind spre chelneri?a care ne preg?tea la tejghea halbele cu bere ad?ug?:
— Pe urm? cele dou? surori s-au alternat când una, când alta pe la mine pân? când s-au m?ritat ?i ele ?i nu au mai fost nevoite s? vin? pe la mine. Au f?cut copii, s-au îngr??at, nici nu le-ai mai recunoa?te acum.
— Bine, bine, a spus unul dintre noi, dar ai spus c? dac? mai lu?m un rând de bere ne demonstrezi c? totul a fost pe bune.
Mo? Costache ridic? serios un deget:
— S? vin? berea mai întâi, rosti el senten?ios.
— Hai domnule, chiar nu ne crezi pe cuvânt?
— V? cred, v? cred, spuse Mo? Costache împ?ciuitor. Numai c? dovada mea vine odat? cu berea.
Am r?mas to?i în a?teptare ?i în cele din urma chelneri?a, o femeie dolofan?, între dou? vârste ne-a pus tava cu halbe pe mas?.
Dup? ce le-a pus pe mas? a dat s? plece dar Mo? Costache a prins-o de mân?:
— ?i ia zi Corino care mai este via?a ta?
Chelneri?a l-a privit b?nuitoare:
— Via?a mea e bun? dar eu sper c? nu te apuci s? le poveste?ti la oamenii ??tia de Mi?u ?i de prostiile pe care le-a f?cut.
— Prostii par acum Corina c? a îmb?trânit ?i el dar când era tân?r ?i zglobiu nu ziceai a?a ceva.
Chelneri?a plecat spre al?i clien?i iar noi mul?umi?i c? pove?tile lui Mo? Costache nu erau chiar numai pove?ti am mai comandat un rând.