proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Dup? ce am fost admis? la facultate, m-am gândit c? sunt destul de mare pentru a merge singur? la Eforie. Am ales luna septembrie. Nu v?zusem niciodat? cum e marea în timpul toamnei. B?nuiam c? e foarte frumos. În plus, mama trebuia s? fie la ?coal? de la începutul lunii, iar Nina ?i Doru mergeau, din 15, la ?coal?.

În compara?ie cu al?i ani, aveam avantajul libert??ii depline. Cel pu?in, a?a credeam. Bunicii aveau acela?i program de ani de zile. Bunica, o femeie pedant?, preg?tea camerele pentru turi?ti, bunicul f?cea aprovizionarea, iar seara ie?eau la plimbare. Cump?raser? un aparat de radio cu clape pentru schimbarea canalului ?i cu ochi magic. Ascultau în special „Radio vacan?a”. Bunicul citea ziarele ?i, ceea ce m? distra, la ora 16 î?i bea obi?nuita cafelu?? pe care i-o servea bunica. Nu era cafea natural?, ci Unica. Bunica era responsabil? ?i cu organizarea activit??ii bunicului. El fusese operat în urma unui ulcer gastric ?i ?inea regim.

Eram liber? s? fac ce vreau, dar la plaj? mergeam cu chiria?ii bunicilor. A?a era mai sigur. Nu riscam s? mi se întâmple ceva neprev?zut.

Unchiul Sever lucra la Eforie-Nord. Era gestionar la un mic magazin. Înso?it? de bunica, am f?cut prima vizit? la „magazinul unchiului”. Autobuzul a oprit vizavi, lâng? parc. Am f?cut un tur al parcului dup? câteva zile, când bunica m-a trimis s?-i duc ceva unchiului, dar nu m-am îndep?rtat de locurile cunoscute.

Într-o sear?, unchiul Sever mi-a propus s? merg la un film la cinematograful în aer liber din Eforie-Nord. Am mers cu autobuzul de la ora 7 seara. Am observat cât de mândru era unchiul când mergea cu mine prin sta?iune.

- Cine-i domni?oara? întreba câte unul dintre prietenii unchiului.
- E nepoata a mea.
- Nu ?tiam c? ai o nepoat? atât de mare...
- E student?.

Eu m? ar?tam preocupat? de câte o nimica toat?, doar ca s? nu intru în vorb? cu ei. Ne-am oprit de câteva ori, c?utând gum? de mestecat str?in?. Unchiul Sever m-a condus la cinematograf. Dup? ce mi-am ocupat locul, el a plecat. Urma s? vin? dup? mine la terminarea filmului.

Am v?zut un filmul SF: C?l?torie fantastic?. Pe scurt, o echip? de oameni de ?tiin??, într-un submarin, sunt mic?ora?i la dimensiunile unui microb ?i, cu ajutorul unei seringi, sunt introdu?i în carotida savantului care se alesese cu un cheag de sânge în creier în urma unei tentative de r?pire. Savantul era men?inut în stare de hipotermie, pentru ca sângele s? circule mai încet. Comunicarea cu echipa real? se f?cea prin sistem Morse (Wi-Fi, spun cei din film). Din echipaj face parte ?i un personaj care dore?te ca secretele omului de ?tiin?? s? nu fie cunoscute. De aceea, sabota ac?iunile echipajului. Planul opera?iunii sufer? modific?ri ?i numai preg?tirea excep?ional? a doctorilor ?i a ofi?erului de transmisiuni care asigura comunicarea cu echipa care coordona din laborator ac?iunea au f?cut posibil? distrugerea cheagului din creierul savantului. Dup? o or?, oamenii reveneau la dimensiunile ini?iale. Sabotorul moare digerat de o leucocit?, iar ceilal?i membri ai echipajului sunt recupera?i dintr-o lacrim? a savantului c?ruia i-au distrus cu un laser cheagul de sânge.

La acea vârst? citeam toate povestirile ?i romanele ?tiin?ifico-fantastice pe care le g?seam. De?i b?nuiam c? misiunea va fi îndeplinit?, am urm?rit filmul cu sufletul la gur?. Am studiat efectele speciale ?i imaginile pe care le vedeam. În plus, din distribu?ia filmului f?ceau parte Stephen Boyd, Raquel Welch ?i Edmond O'Brien.

În urm?toarea sâmb?t?, unchiul mi-a promis c? m? duce s? v?d cel mai bun restaurant din sta?iune. ?i am mers la „Europa”. La intrare era un „general” pe care unchiul îl cuno?tea. I-a spus c? sunt nepoata lui ?i c? sunt student?.

Unchiul a comandat câte un gr?tar cu garnitur? ?i vin ro?u. Mie mi-a comandat pepsi. Restaurantul avea orchestr? ?i ring de dans. Dup? ce am mâncat, am dansat.

- Dansezi bine. Unde ai înv??at?
- Parc? nu ?tii... Vals m-a înv??at bunica, în parc, unde dansau ru?ii. Tango m-a înv??at tata. Am mers o dat? la familia Râhlea, nu ?tiu ce s?rb?toreau. Ploua ?i nu ne-au dat voie în curte. Un timp, ne-am uitat pe fereastr?. Eram la etajul întâi. Dar ne-am plictisit. Ceilal?i invita?i dansau pe muzica unul gramofon. Gazdele aveau pl?ci. Cred c? erau moldoveni. ?tiu c? au predat limba rus?. Tata m-a invitat la vals ?i, fiindc? a urmat un tango, mi-a explicat cum se danseaz?.
- Când erai mic? spuneai c? vei fi cânt?rea?? de operet?. Când ?i-ai schimbat preferin?a?
- În clasa a doua, mergeam de dou? ori pe s?pt?mân? la doamna Moldovan. Acolo înv??am, câte o jum?tate de or?, s? cânt la pian. Dup? un an, nu ?tiam nici un cântec. M? enerva cum num?ra: „una, doua, treia patra”. Mergeam la pianul ?colii ?i, dup? câteva încerc?ri, îmi reu?ea o meodie. Cântam dup? ureche, ca l?utarii. În clasa a treia n-am mai vrut s? merg la pian. Am fost de dou? ori la un cerc de balet. Nu mi-a pl?cut. Am înv??at prea pu?in ?i nu am dansat deloc. La num?r?toarea instructoarei, f?ceam un fel de gimnastic?.
- Ţie nu-?i place nimic...
- Cum nimic? Eu trebuie s? v?d un rezultat!
- Ai rerenun?at definitiv la muzic?, la dans...
- Nu chiar. În fiecare an am cântat în cor, în grupul vocal, chiar ?i solo. Am dansat în grupurile de dans ale ?colii, balet sau dansuri populare. Nu mai vreau s? fiu artist?.
- Ţie nu ?i-a prea pl?cut ?coala!
- S? ?tii c? m? sup?r! Am înv??at la toate materiile. Au fost unele materii pe care nu le aveam la suflet, dar înv??am, pentru c? îmi pl?cea s? rezolv probleme. De exemplu, chimia. Nu îmi pl?cea s? „tocesc” propriet??i, dar îmi pl?ceau problemele. Pe scurt, dup? ce scriai formula, restul era regula de trei simpl?.
- Faci ce faci ?i tot la matematic? ajungi.
- Cu siguran??, matematica e cea mai frumoas?, cea mai grea ?i cea mai util? materie. Nu oricine o poate înv??a. Mie mi-a pl?cut întotdeauna. La început, era doar un instrument de calcul. Apoi a devenit preferata mea.
- La câ?i ani ai descoperit c? e frumoas??
- La sfâr?itul clasei a cincea, profesoara de matematic? ne-a propus s? rezolv?m zece probleme recapitulative de la sfâr?itul manualului. Mi-am amintit cu o sear? înainte de data limit? de prezentare a problemelor. Am luat cartea f?r? prea mult? tragere de inim?. Rezolvam mecanic. Apoi, s-a întâmplat ceva: am dat de oproblem? interesant?. Trebuia s? aflu câ?i ani a tr?it Arhimede. Se d?deau câteva rela?ii. Am rezolvat problema prin metoda figurativ?. A fost o problem? frumoas?, interesant?. Am verificat r?spunsul cu cel de la sfâr?itul c?r?ii. Era bun. Atunci cred c? a fost momentul în care am decis s? acord mai mult timp înv???rii matematicii. În fond, puteau s? cânte al?ii, cei pentru care matematica era o teroare.
- Cum r?mâne cu „trebuie s? v?d un rezultat”?
- La matematic? po?i s? ajungi la rezultatul unei probleme pe mai multe c?i, prin mai multe metode. ?i po?i s? verifici dac? ceea ce ai ob?inut e corect. De multe ori, po?i ?? intuie?ti rezultatul. Totul depinde de cât de mult munce?ti. ?i de pl?cerea cu care munce?ti.
- Mai dans?m valsul ?sta ?i mergem acas?. Ce spui?

Era prima dat? când am întârziat pân? spre miezul nop?ii. Bine c? pe litoral circulau autobuze destul de des!

La un chio?c de pres? g?sisem reviste tip?rite în Moldova. Am cump?rat câteva numere din Крокодил (Crocodil), o revist? de umor. Nu mai v?zusem astfel de reviste. Acas? citeam publica?ii în francez?, dar revista Uniunea Sovietic? era în limba român?.

Împreun? cu chiria?ii bunicilor, am mers într-o zi la Costine?ti. Auzisem c? acolo e o atmosfer? frumoas?. Aflasem de la Radio vacan?a c? la Costine?ti se întâlnesc în special studen?ii. Am v?zut un s?tuc, o plaj? întins?, multe chio?curi, dar nu am fost impresionat?. Poate ?i pentru c? eram într-un grup de persoane cu mult mai mul?i ani ca mine. Nu îndr?zneam s? m? îndep?rtez de cei care î?i luaser? angajamentul s? m? aduc? în condi?ii bune înapoi.

Singurul lucru neobi?nuit care mi s-a întâmplat a fost o nea?teptat? amigdalit?. Dac? eram acas? sau chiar în Cluj, cump?ram penicilin? ?i în trei zile eram ca nou?, dar în Eforie nu se vindeau antibioticele f?r? re?et?. Cu greu a g?sit bunica un medic care s? îmi scrie o re?et?. F?cusem febr? ?i nu aveam chef de nimic, nici de citit, nici de ascultat radioul. Îmi luam medicamentele ?i în scurt timp adormeam din nou.

Bunica m-a anun?at c? am primit o scrisoare. Am luat-o ?i am pus-o sub pern?. Am adormit. Dup? o vreme, bunica m-a întrebat: „De la cine e scrisoarea?”. Uitasem de scrisoare. Am deschis-o. Era de la Vasile. Îmi spunea c? a fost în permisie ?i c? Nina i-a dat adresa bunicilor. Deci, chiar cu întârziere, ?i-a ?inut promisiunea de a-mi scrie. ?tia c? reu?isem la facultate. Era în Arad.

Sejurul meu la Eforie a fost de aproape trei s?pt?mâni. Am plecat la Cluj cu un tren direct. Aveam avantajul c? nu trebuia s? schimb în Bucure?ti. De fiecare dat? c?l?toream cu trenuri directe Baia Mare-Mangalia, Cluj-Mangalia…

Nu cuno?team nici o persoan? din compartiment. Cât timp era lumin?, am citit. Apoi, când unul dintre c?l?tori a stins lumina pe motiv c? fiica lui trebuie s? doarm?, am începuit s? m? plictisesc. Am ie?it pe culoar. Lâng? mine, o doamn? în vârst? fuma. Era plictisit? ?i ea. Am intrat în vorb?.
- Domni?oar?, unde mergi?
- La Cluj.
- Cu cine c?l?tore?ti?
- Singur?.
- ?i nu te temi?
- Trenul e plin de c?l?tori.
- Da, ai dreptate. Eu am urcat la Bucure?ti, dar cred c? erai deja în tren...
- Vin de la Eforie-Sud. Am ales trenul direct. Mi s-a p?rut mai avantajos. Dimine?? merg s? fac microfotografia ?i dup?-amiaz? am un tren direct spre Vi?eu.
- E?ti sudent?? În ce an?
- În primul an, dar sunt sigur? c? m? descurc. Cunosc ora?ul.
- Am ajuns în Teiu?. M? preg?tesc s? cobor. Merg la Aiud.
V?zând c? nu reac?ionez cum se a?tepta, doamna a considerat c? trebuie s?-mi explice.
- Am un neam la Aiud, spuse doamna coborând vocea. A fost închis pe motivul c? a a?ionat împotriva regimului.

V?zând c? sunt pe lâng? subiect, doamna î?i stinse ?igara ?i intr? în compartiment dup? bagaje. Deja se auzea zgomotul pe care îl face trenul la schimbarea liniilor.

Doamna a coborât în sta?ie, nu înainte de a ne lua r?mas bun. Eu am r?mas cu ni?te întreb?ri f?r? r?spuns. ?tiam c? tata îmi va r?spunde la toate.

Am ajuns în Cluj diminea?a devreme. Am f?cut microfotografia ?i am luat primul tren spre Vi?eu. Rezultatul îl luam la întâi octombrie, la începutul cursurilor, când m? cazam la c?minul studen?esc.

Cum e toamna la mare? Frumos, e lini?te, frunzele copacilor sunt înc? verzi, gr?dinile sunt înc? proaspete, sunt fructe ?i legume de tot soiul, dar nu mai e aglomera?ia din august.