Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Speran?a... dinozaurilor!

de Cornelia Georgescu

capitolul 6


***

„Hope” trecu de la Pluto ?i Charon, a noua planet? a sistemului solar, la Neptun cu suita sa de sateli?i naturali: Triton, Nereida, plus ceilal?i, înc? identifica?i cu denumirile lor mai mult simbolice, stabilite în secolul XX: 1989N1, 1989N2, 1989N3, 1989N4, 1989N5, 1989N6.
„Hope” nu sta?ion? prea mult pe orbita lui Neptun, se îndrept? spre Uranus ?i sateli?ii acestuia: Ariel, Belinda, Bianca, Cordelia, Cressida, Desdemona, Julieta, Miranda, Oberon, Ophelia, Portia, Puck, Rosalinda, Titania, Umbriel; în total 15.
Rena se gr?bea spre Terra, mai ales c? nu primea nici un r?spuns, nu recep?iona nici un semnal, nimic. Nu dup? mult timp, „Hope” se afla în preajma inelatului Saturn, al?turi de cei 18 sateli?i naturali ai acestuia: Atlas, Enceladus, Janus, 1990S18, Tethys, Calypso, Epimetheus, Mimas, Phoebe, Titan, Dione, Hyperion, 1980S26, Rhea, Dione B, Iapetus, 1980S27, Telesto. Impresionant sistem în miniatur?, demn de admirat. Dar Rena n-avea chef s? admire frumuse?ea inelatului sistemului solar; altceva o preocupa pe ea în acele momente, mult mai important decât frumuse?ea gigantului gazos cu inele, anume recep?ionarea vreunui r?spuns de acas?, de pe Terra, fie chiar ?i o înjur?tur? banal?; dorea doar s? aud? ceva, dar nimic… T?cere adânc?!
Jupiter se ivi în curând în zare, impunând prin m?re?ia lui. „Hope” se „încurc?” printre cei 16 sateli?i cunoscu?i ai uria?ului: Adrasteea, Metis, Amalteea, Io, Ganimede, Europa, Callisto, Carme, Ananke, Sinope, Himalia, Elara, Lysithea, Pasiphae, Leda, Thebe. Jupiter, regele planetelor sistemului solar, trona în mijlocul acestor 16 sateli?i. Ciudat i se p?ru Renei faptul c? nu z?ri celebra Mare Pat? Ro?ie a lui Jupiter, o furtun? uria??, înc? activ?, dup? mai multe secole, de parc? nimic nu i se putea pune în cale, s? o opreasc?. Rena nu se chinui s? descifreze misterul lipsei acestei pete; probabil doar n-o observase ea. Cât despre Terra, înc? nimic; nici un r?spuns… Rena trimisese ?i vreo câteva mesaje, dar în zadar. Degeaba! Tot nu-i r?spundea nimeni, de parc? nu era nimeni acolo, jos, pe Terra, s? recep?ioneze mesajele ei, s? o aud?…
„Hope” trecu pe lâng? centura de asteroizi ?i ajunse pe orbita planetei Marte, al?turi de Phobos ?i Deimos (Spaima ?i Teroarea), cei doi sateli?i naturali diformi ai planetei ro?ii, mici ?i pr?fui?i, deloc aspectuo?i sau ospitalieri. Als ap?ru ?i el pe puntea principal?. O singur? privire îi fu de ajuns ca s? priceap? unde se aflau:
- Marte, zeul r?zboiului…
- Te-ai trezit? tres?ri Rena, întorcându-?i capul spre el, doar pentru o clip?.
- Crezi c? m-am putut odihni vreun pic? Am încercat doar, îns? în zadar…
- Nu intra în am?nunte; nu m? intereseaz?! îl întrerupse Rena, concentrându-se asupra aparaturii de emisie-recep?ie.
- Înc? nimic? întreb? Als.
- Absolut nimic, înt?ri Rena.
- Ciudat! aprecie Als. Acum chiar c? ar trebui s? ne aud?, s? ne r?spund?…
- De când tot încerc s?-?i explic acest lucru? E bine c? pricepi totu?i, chiar dac? doar acum, cu o oarecare întârziere.
- Deh, spre deosebire de tine, sunt mai greu de cap… zise Als, apoi privi insistent spre planeta pe a c?rei orbit? se aflau: Dar ce-o fi p??it Marte?
- La ce te referi? nu pricepu Rena.
- P?i, planeta asta e celebr? pentru culoarea ei inconfundabil?; acum totu?i, parc? nu e chiar a?a de ro?ie cum ar trebui, remarc? Als.
- Ai dreptate, aprob? Rena, observând de abia în acel moment c? a?a era. Nu prea e ro?ie… De altfel, în cazul lui Jupiter, credeam c? doar mi se pare mie, îns? acum sunt sigur? c? lipsea Marea Pat? Ro?ie, iar inelele lui Saturn nu erau chiar a?a de spectaculoase, de multe, de clare, de bine conturate… Ca s? nu mai pomenim de inelele celorlalte planete; nu aveau deloc, nici Neptun, nici Uranus, nici Jupiter… Cum puteau s? dispar??
- Ce-or însemna toate astea? rosti Als îngândurat.
- Nu-mi dau seama, dar ceva nu e în regul?, spuse Rena.
- Poate c? nu; dar ce?
- Cine ?tie? Întreg sistemul solar pare schimbat. Fii atent, pornim spre Lun?!
- Acum e acum! Ne vom l?muri cât de cât… Oare mai e Terra acolo, la locul ei?
- Ce întrebare stupid? mai e ?i asta? se însp?imânt? Rena.
- Ba e o întrebare logic?, având în vedere faptul c? nu ni se r?spunde.
- Nici nu vreau s? m? gândesc la a?a ceva! alung? Rena o asemenea posibilitate, scuturând categoric din cap.
- Dar ar trebui s? te gânde?ti; un r?zboi de talie mondial? ar fi putut conduce la distrugerea planetei.
- Taci! îi interzise Rena. Cum po?i spune a?a ceva?
- P?i, am dreptate. Altfel cum î?i explici ceea ce se petrece?
- Deocamdat?, nu-mi explic nimic.
- ?i totu?i, dac? Terra ar fi supravie?uit unui asemenea r?zboi, nu acela?i lucru s-ar putea spune despre vie?uitoarele planetei, inclusiv oamenii… Asta ar explica de ce nu ne r?spunde nimeni… Imagineaz?-?i: în cazul acesta, odat? întor?i acas?, am fi singurii locuitori ai Terrei.
- Als, ?i-am spus s? taci!
- De ce?
- Pentru c? m? enervezi! ?i pentru c? e absurd!
- Ba nu-i deloc absurd! se împotrivi Als, cu înc?p??ânare. Doar a?a s-ar putea explica de ce nu prime?ti nici un r?spuns.
- Hm… murmur? Rena îngândurat?. Poate c? ar explica partea cu lipsa r?spunsului, dar ce zici de lipsa oric?rui semnal? Ce mai ai de zis acum, iste?ule? Asta cum s-ar mai explica?
- P?i, simplu… Normal, dup? un r?zboi total, distructiv, ce semnal ai mai vrea s? recep?ionezi?
- Orice semnal; audio, video, chiar ?i din trecut… Pe Terra se comunic? de mult timp, prin diverse metode, deci puteam recep?iona vreun semnal cât de slab, de la vreo emisiune radio sau TV, de la vreun telefon mobil sau fix, de la orice sta?ie de emisie-recep?ie, de la vreun satelit artificial, sau din alt? parte, m?car un semnal banal, dar… Nimic. T?cere absolut? pe toate planurile.
- Ah, asta m? pune serios pe gânduri, murmur? Als. M? îngrijoreaz?.
- ?i eu ce tot încerc oare s?-?i explic? De când sunt în stare de alert??
- Stai, s? nu ne pierdem cump?tul! S? ne p?str?m calmul. S? a?tept?m s? ajungem în apropierea Lunii; mai sunt doar câteva minute. Vom vedea dup? aceea care-i situa?ia.
- Bine. S? a?tept?m, decise Rena, încercând s? se calmeze.
Era oare posibil? Cam dificil! Mai ales c? tot nu reu?ea s? recep?ioneze nici un semnal, ca s? nu mai pomenim de stabilirea leg?turii cu cei de acas?…

Cornelia Georgescu (Sagittarius) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro