Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Proxima - Partea a treia: „Aventuri pe Proxima”

de Cornelia Georgescu

*44. Lec?ia de dans.

?i tot a?a trecu ?i a doua zi a acestui week-end, duminic?, 25 noiembrie 2091, cu alte mici diferen?e. Anume, spre sear?, plictisindu-se de atâta singur?tate ?i de a mai sta închis în nava lui albastr?, „Pacifis”, Lucian decise s? ias? afar?, îndreptându-se spre ora?ul artificial, preferând mersul pe jos în locul zborului confortabil cu un avion local. Ajuns în marele ora?, nu se îndrept? spre camera colegei sale, Lia, cum ar fi dorit, ci se plimb? îngândurat pe str?zile a c?ror denumire de abia o aflase de curând, în final hot?rându-se s? porneasc? spre apartamentul familiei Kelso, spre a mai vorbi cu Sid, de?i urma s? se întâlneasc? ziua urm?toare cu acesta, la ora 14.00. Deci, într-acolo porni.
Din nefericire pentru el îns?, nu-l g?si pe Sid acas?, la u?? r?spunzându-i sora acestuia, Sonya, care se bucur? de revedere. La insisten?ele Sonyei, Lucian intr? în cas?, s?-l a?tepte pu?in pe Sid, poate va sosi cumva între timp, de?i el parc? n-ar fi dorit s? intre s?-l a?tepte. Sonya îi spuse c? n-are idee pe unde ar fi fratele ei, de?i în realitate ?tia foarte bine, îns? prefer? s? nu-i spun? lui Lucian c? Sid era în compania Liei, „acoperindu-?i” astfel fratele, de?i ar fi preferat s?-i spun? adev?rul lui Lucian. Ea î?i servi musafirul cu unele delicatese locale, bineîn?eles artificiale ?i îi spuse c?, dac? vrea, î?i poate anun?a fratele c? este c?utat, s? vin? mai repede acas?. Îns? Lucian consider? c? nu era cazul s?-l deranjeze sau s?-l zoreasc?. Dup? vreo dou? ore de a?teptare, Sid nu ap?ruse înc?. Între timp, Lucian discutase cu Sonya câte ?i mai câte, abordând, în propria-i manier?, diverse subiecte, printre care ?i despre denumirile str?zilor de pe Proxima, despre trecutul misterios al planetei, despre p?ianjenul Ema, despre Ly ?i Mihai... Se plictisi îns? de atâta a?teptare. B?nuitor, o fix? pe Sonya cu privirea sa necru??toare, de pas?re de prad?.
- Spune-mi adev?rul, Sonya... ?tiu c? nu m? po?i min?i!
- La ce te referi?!
- De fapt, ?tii prea bine unde-i fratele t?u, nu-i a?a?! Nu s-ar putea s? nu ?tii. Deci, te rog, spune-mi!
- Ah, p?i... se codi ea, încercând s? nu-i r?spund? în nici un fel.
- E cu ea, nu-i a?a? De asta nu vrei s?-mi spui, b?nui el.
- Luci, eu... încerc? ea înc? s?-i ascund? adev?rul, dar nu reu?i acest lucru. Off, da, fratele meu e cu colega ta, Lia.
- B?nuiam eu, rosti el, încruntându-se.
- Luci, eu... Crede-m?, i-am spus de multe ori c? nu e bine ce face, i-am spus s? nu se implice, s? nu se întâlneasc? deloc cu ea, s-o lase în pace, s? nu încerce s? te supere.
- Da, te cred. ?i eu i-am spus asta, nu doar lui, ci ?i Liei; de parc? ea ar asculta vreodat? ce-i spun eu. La naiba! Scuz?-m?, te rog!
- Nu-i nimic. Dar ?i eu te rog, s? nu fi sup?rat pe fratele meu. El... Nu-i vina lui! Sincer!
- Sonya, pe Sid n-a? putea fi sup?rat, nici dac? a? vrea acest lucru. Mi-e imposibil! Mi-a fost mereu de mare ajutor, un bun prieten. ?i e mereu atât de... Dar î?i dai seama c? nu-mi convine s?-i ?tiu împreun?!
- ?tiu, Luci. I-am spus ?i lui, dar dac? ea insist? s?-l înve?e s? danseze, el cum ar putea-o refuza?!
- Deci, într-un fel, e doar vina Liei. ?tiu cât de insitent? poate fi uneori ?i-mi dau seama c? e foarte conving?toare ?i c? fratele t?u n-ar putea-o refuza, desigur!
Sonya îi privi chipul trist, încordat ?i-?i d?dea seama c? ?i el suferea; îi p?rea r?u c? asta se întâmpla din cauza fratelui ei...
- Ah, Luci... E ?i vina ta pentru ceea ce se întâmpl? acum!
- Poftim?! Cum, adic??! De ce ar fi ?i vina mea?
- Pentru c? amâni mereu momentul adev?rului, nu-i spui odat? colegei tale ce sim?i pentru ea...
- Da, ai dreptate. Deci, am ?i eu partea mea de vin? în toat? chestia asta.
- De ce nu-i spui odat??! S? termini cu suferin?a asta prelungit?...
- Nu începe ?i tu cu repro?urile. De ce nu-i spun oare?! De parc? n-a? fi încercat?! De parc? ar fi atât de u?or. Uite c? n-am reu?it. Uff... Nu conteaz?! Nu vreau s? te plictisesc cu problemele mele. Am s? plec. Am stat destul. N-are rost s? a?tept. Oricum, cu fratele t?u m? voi întâlni mâine, la ora 14.00. ?i nu-?i face griji pentru el! Nu sunt sup?rat pe el, pentru c?... Nu pot, nu vreau ?i nici n-am de ce. Nu exist? motive reale.
- Bine, Luci. Nu te re?in, dac? nu vrei s? r?mâi.
- Sigur, nu po?i, surâse el ?ters, apoi o s?rut? pe obraz, înainte de a p?r?si apartamentul.
Afar? se înserase de-a binelea. Prin urmare, plec?, f?r? a decide clar încotro anume. Ajunsese deja la ie?irea din marele ora? artificial de sub cupol?, inten?ionând s? se retrag? spre „Pacifis”, când, deodat?, f?cu cale întoars?. ?i de?i c?zuser? de acord s? nu o caute deloc în acest week-end ?i de?i î?i imagina c? ea era împreun? cu Sid (spera îns? ca el s? fi plecat deja, între timp), porni direct spre camera colegei sale, Lia, unde ajunse în curând, fiindc? mersese cu pa?i hot?râ?i, repede, l?sând deoparte incertitudinea ce-l st?pânise pân? în acel moment. Ajuns aici, u?a se deschise instantaneu, f?r? probleme, poftindu-l parc? în interior. Fiind destul de întuneric, nici nu b?g? de seam? c? Lia nu era singur?, de?i b?nuia acest lucru.
- Bun?, spuse el nestingherit, intrând f?r? griji. ?tiu c? e târziu ?i c? am spus c? nu te voi c?uta, dar... se opri el încurcat în momentul în care d?du cu ochii de Sid; se încrunt?, fixându-l cu privirea pe tân?rul Kelso, de parc? l-ar fi înghi?it, dac? ar fi putut, iar acesta sim?i puterea privirii lui p?trunz?toare.
- Ah, Luci... Bun?, îi r?spunse ea, surâzând u?or.
- Sid... rosti el, înc? fixându-l necru??tor pe acesta cu privirea.
- Salut, Luci, rosti Sid încurcat.
- Scuze, Lia, nu ?tiam c? ai fi ocupat?; adic?, nu ?tiam c? ai deja companie, rosti el, oarecum ironic, apoi întreb?: Pot s? intru, sau v? deranjez, cumva?
- Dup? cum v?d, ai intrat deja, îi r?spunse ea, adoptând rapid acela?i ton, ca ?i el.
- A?a e. Scuze, m? retrag imediat, spuse el.
- Nu te prosti, Luci, îl opri ea, invitându-l: Dac? tot ai venit, r?mâi pu?in!
- Sigur nu v? deranjez?
- Absolut deloc, înt?ri ea. Încercam doar s?-l înv?? pe Sid s? danseze, atâta tot. Se pare îns? c? nu reu?esc acest lucru.
- În?eleg... Deci, de asta nu te-am g?sit acas?, prietene. Pentru c? erai aici.
- Poftim? se mir? Sid, nepricepând ce vrea s? spun? Lucian.
- P?i, te-am c?utat acas?, îi explic? Lucian. Dar mi-a r?spuns sora ta, pentru c? doar ea era acas?. ?i mi-a spus c? nu ?tie unde e?ti. Te-am a?teptat destul de mult, vreo dou? ore.
„Deci, cu Sonya, desigur. În timp ce eu eram aici, cu fratele ei... Hmm... Ce complicat, Luci! De?i ar trebui s? fie mult mai simplu pentru noi; adic?, tu ?i eu, nu eu ?i Sid, sau tu ?i Sonya...” se gândi Lia, f?r? a spune nimic de acest gen cu voce tare.
- Ai fi putut s? m? anun?i. N-ai mai fi a?teptat degeaba, replic? Sid. Veneam acas?.
- ?tiu. A?a mi-a spus ?i Sonya, dar n-am vrut s? te deranjez.
- ?i de ce m-ai c?utat?
- Ah, de fapt, nu era nimic important. Probabil doar pentru c? m? plictiseam ?i nu g?seam altceva mai bun de f?cut. Mai ales pentru c? i-am promis Liei c? n-am s-o deranjez în weekendul acesta. Acum în?eleg de ce nu dorea s-o deranjez.
- Te rog, nu interpreta gre?it faptul c? ne-ai g?sit aici împreun?. Ea doar m? ini?ia în tainele dansului.
- Aha, pricep; sigur, te ini?ia... murmur? el, nemul?umit. ?i a reu?it ceva?
- Nu foarte mult, recunoscu Sid. Mi se pare dificil.
- Nu-i deloc atât de dificil precum pare la început, explic? Lucian.
- Tocmai, c? nu suntem chiar la început, replic? Sid. Am mai avut câteva lec?ii de dans anterior, dar tot n-am priceput mare lucru.
- A?a, deci... morm?i Lucian ca pentru sine, v?dit nemul?umit.
- Ceea ce presupune c? nu sunt o bun? profesoar? de dans, de?i credeam c? m? pot descurca. Dar... Poate c? l-ai putea ajuta chiar tu, maestre, suger? Lia.
- Eu?! se mir? Lucian.
- Da, tu, înt?ri ea. E logic, nu?! I-ai putea ar?ta. Poate c? de la tine ar pricepe ceva, în sfâr?it. Doar e?ti, la urma urmei, foarte priceput în domeniu. Deci, ce zici?
- Sincer, nu mi se pare o idee grozav?, r?spunse el, încurcat de n?stru?nica propunere. Cred c? ar fi mai bine s? m? retrag, totu?i.
- Nu, Luci! R?mâi, te rog! ?i hai, arat?-i, insist? ea.
- Eu... Nu, nu cred, p?ru Lucian nehot?rât în încercarea de a o refuza din nou.
- Te rog, repet? ea, irezistibil.
- Bine, fie, ced? el în cele din urm?, contrar voin?ei lui. R?mân. Pu?in doar.
- Nici nu-i nevoie de mai mult, aprecie ea, surâzând. Poate c? va pricepe de la tine ceva, doar tu e?ti cel care a reu?it s? o înve?e ?i pe sora lui.
- Pe Sonya, da. Ea a în?eles destul de repede, a prins poanta. Bine, poate c? voi reu?i ceva ?i în cazul fratelui ei, spuse Lucian.
- Scuze, dar nu cred c? e necesar, se împotrivi Sid. Mai bine plec eu ?i v? las singuri. Poate ave?i altceva mai important de f?cut ?i v? re?in.
- Nu, Sid, nu e nevoie s? pleci, spuse Lucian, calm.
- A?a e. R?mâi ?i tu, ad?ug? Lia, spre nemul?umirea comandantului.
- Bine, dac? insista?i amândoi, r?mân ?i eu, accept? Sid, apoi i se adres? lui Lucian: Parc? am în?eles c? de curând a fost ziua uneia dintre colegele voastre.
- A?a e, ai în?eles corect, îl aprob? Lucian. A fost ziua doamnei doctor, Stela, alalt?ieri.
- ?i de ce n-a?i serbat-o, a?a cum proceda?i voi de obicei? întreb? Sid.
- Simplu, pentru c? n-a vrut ea, preciz? Lucian. N-o puteam obliga s?-i serb?m ziua.
- Normal c? nu putea?i, zise Sid.
- Bine, interveni Lia. Dar acum l?sa?i discu?iile ?i trece?i la fapte! Luci, îi ar??i sau nu?
- Sigur c? am s?-i ar?t, doar a?a a r?mas stabilit. A?a c?, porni?i muzica! Iar pentru început, dansa?i voi doi împreun?, ca s?-mi dau seama în ce stadiu se afl?.
- Bine, accept? ea, zâmbind fermec?tor ?i porni muzica.
Sid se apropie timid de ea, cuprinzând-o u?or în bra?e, abia atingând-o ?i astfel începur? s? danseze, pe ritmul melodiei. Din apropiere, Lucian privea cu aten?ie spre ei, îns? în loc s?-l urm?reasc? pe Sid, pentru a-?i da seama cum se descurc?, aten?ia îi era captat? în întregime de Lia; pe ea o urm?rea cu privirea lui de pas?re de prad?. Oricum, nu trebuia s? se concentreze prea mult asupra lui Sid pentru a remarca stâng?cia cu care se mi?ca acesta. Nici nu dansar? împreun? pân? la sfâr?itul melodiei, când se oprir?, pentru apreciere. Încordat, Sid îi ceru p?rerea:
- Cum a fost?
- Nu foarte r?u, dar nici grozav, r?spunse Luci, cu indulgen??. Acum, permite-mi, te rog, s?-?i ar?t eu cum se procedeaz?! Fii atent, ad?ug? apoi, apropiindu-se ferm de colega lui, pe care o cuprinse strâns în bra?e, deloc timid, cât mai aproape de el, fixând-o cu privirea-i p?trunz?toare, tulbur?toare.
?i astfel începur? s? danseze, l?sându-se purta?i de ritmul melodiei. Lia sesiz? schimbarea, normal; era altfel al?turi de el, atât de pl?cut... Iar Sid îl privea uimit, neîn?elegând cum se putea mi?ca atât de u?or, cu elegan??, siguran??, fermitate ?i delicate?e în acela?i timp. Astfel îi ar?t? Lucian lui Sid cum se danseaz?, timp de mai bine de o or?, sperând c? dac? Sid va pricepe în cele din urm?, nu va veni s? exerseze cu Lia ?i-n alte zile. Cât despre ea, aflat? în bra?ele lui, uitase complet de Sid Kelso, ori c? trebuia s?-l înve?e ceva pe acesta. Nu-l vedea decât pe Luci, lâng? ea. Dar nu spunea nimic.
Evident c? în tot acest timp, nu dansase doar Lucian cu Lia, ci ?i Sid, doar el trebuia s? înve?e. Iar în efortul s?u de a-l determina pe Sid s? în?eleag? cât mai bine ?i mai repede totul, Lucian dans? chiar el însu?i cu fratele Sonyei, de vreo câteva ori, explicându-i acestuia ce ar avea de de f?cut, cât mai clar cu putin??. Apoi îl l?s? din nou pe Sid cu Lia, pentru a vedea dac? se descurc? mai bine. Iar astfel se întinser? pân? la ora 22.35. Sid începuse într-adev?r s? prind? ceva, deja nu se mai mi?ca cu atâta stâng?cie ca la început, nu mai era nici atât de împiedicat, deci, eforturile comandantului nu erau zadarnice, începuser? deja s? dea roade, se vedeau clar rezultatele.
- V?d c? ai început deja s? te descurci bini?or, remarc? Lucian schimbarea.
- A?a este, îl aprob? Sid. Nici nu mi se mai pare atât de greu, ca la început.
- M? bucur pentru tine, afirm? Lucian.
- Dar înc? sunt foarte departe de tine, de stilul t?u. Mai am mult pân? s? te ajung.
- Ah, nu crezi c? î?i dore?ti prea mult?
- Ai dreptate. Probabil c? nu voi reu?i niciodat? s? te ajung din urm?, la acest capitol.
- Nu se ?tie niciodat?. Poate, dac? perseverezi... Nu în pu?ine cazuri, elevii ?i-au întrecut profesorii în m?iestrie. Deci, cine ?tie?! Oricum, po?i repeta ?i acas?, cu Sonya, ca s? te perfec?ionezi sau cel pu?in ca s? nu ui?i ceea ce ai reu?it s? înve?i acum. Sora ta e destul de priceput?, din câte ?in eu minte; ea a prins destul de repede ?mecheria. Dac? nu cumva o fi uitat între timp.
- Nu, n-a uitat nimic. ?tie înc?, la fel de bine. Am repetat deja de câteva ori cu ea, acas?. Dar îmi repro?eaz? mereu c? nu sunt un partener de dans prea bun, ci, mai mult, un împiedicat.
- P?i, s-o invi?i ?i-n seara asta la dans, când ajungi acas?, s? vezi dac? î?i va mai repro?a ceva. Iar acum, dac? nu te superi, am s? te rog s?-mi permi?i s? dansez o dat? cu colega mea, dup? care am s? m? retrag; e destul de târziu, spuse Lucian.
- Sigur, nici o problem?, accept? Sid, cedându-i locul al?turi de Lia.
Ca de obicei, el o cuprinse strâns în bra?e, începând s? danseze al?turi de ea, pentru ultima oar? în acea sear?, dup? cum spusese. Sid îi urm?ri cu privirea, p?rând încântat de felul în care dansau împreun?, completându-se parc? unul pe cel?lat ?i tot privindu-i, î?i d?du seama c? le st?tea foarte bine împreun?, constituiau o pereche reu?it?, potrivit?, p?reau parc? f?cu?i unul pentru cel?lalt, ceea ce-l întrist?, fiindc? î?i aminti c? el nu avea nici un viitor al?turi de ea, fiind doar un capitol trec?tor din via?a ei, ba poate c? ea nici m?car nu-l considera ca f?când parte efectiv din via?a ei. Privindu-i, î?i d?du seama c? ei vor pleca în curând ?i totul se va sfâr?i pentru el, va redeveni la fel ca înainte de a fi sosit ei aici, adic? monoton ?i total lipsit de sens. Pân? atunci îns?, mai era câtva timp ?i era hot?rât s? beneficieze în mod pl?cut de fiecare clip? pe care o va avea la dispozi?ie ?i pe care o va petrece al?turi de ei, dar, evident, în mod deosebit, mai ales al?turi de ea. Bineîn?eles c? va încerca s? procedeze în a?a fel încât s? nu-l supere prea mult nici pe Lucian, fiindc? ?inea într-adev?r foarte mult ?i la el, la prietenia lui.
Melodia se sfâr?i, dar înainte de a-i da drumul din îmbr??i?are colegei sale, Lucian o s?rut? îndelung, cu pasiune ?i nu doar o singur? dat?, f?r? a se sinchisi de prezen?a lui Sid în acea înc?pere.
- Luci, n-ar fi trebuit s? faci asta, îi repro?? ea ?optit.
- Tu ?tii foarte bine c? eu fac cele mai nepotrivite lucruri în cele mai nepotrivite momente, replic? el, inten?ionând s? repete gestul anterior.
- Luci, nu... încerc? ea s? se împotriveasc?, dar, dup? cum ?tia, orice protest era inutil, a?a c?, din nou, cu sau f?r? voia ei, urm? un nou s?rut, plin de pasiune.
- Bine. Acum plec, îi anun?? Lucian, foarte firesc, l?sând-o liber? pe Lia. Ne vedem mâine, la ora 14.00, la locul stabilit. Nu cred c? o s? trec de diminea?? pe aici, Lia, deci, ne vedem direct acolo.
- Fie. De acord, rosti ea, f?r? alte repro?uri, mul?umindu-se doar s?-i atribuie o privire albastr? care s? exprime ce sim?ea ea fa?? de ac?iunea lui anterioar?, mai mult decât orice alte cuvinte.
- Noapte bun?, încheie Lucian, apoi se retrase, îndreptându-se spre nava lui albastr?, „Pacifis”.
- Cred c? ar trebui s? plec ?i eu, spuse Sid, la pu?in timp dup? plecarea comandantului.
- Nu, tu mai r?mâi, se împotrivi Lia. Nu e atât de târziu. Am putea repeta pu?in ceea ce ai înv??at ast?zi, cu Luci.
- Chiar crezi c? ar fi necesar? Adic?...
- Sid, r?mâi, te rog, îl întrerupse ea, insistând. Dac? Luci a plecat, treaba lui! Nu înseamn? c? ?i tu trebuie s?-i urmezi exemplul.
- Fie, cum zici tu, accept? Sid. Dar nu crezi c? el s-ar sup?ra?
- Cine, Luci? se mir? ea. De ce s-ar sup?ra?! De unde ar putea ?ti c? ai r?mas? ?i de fapt, cui îi pas? ce-ar crede el dac? ar ?ti?
- Da, dar... Te-a s?rutat, nu doar o dat?, rosti Sid, încurcat.
- Ah, da, ?tiu... Luci, a?a e el; a?a obi?nuie?te... Nu-mi dau seama de ce, nu-mi spune. Poate doar pentru c? a?a vrea el, poate pentru c? îi face pl?cere, sau vrea doar s? m? enerveze pe mine, ceea ce deseori chiar reu?e?te. N-ar trebui s? te deranjeze felul lui de a se manifesta. Pe mine m? deranjeaz?, uneori, dar am încetat s?-i tot repro?ez, mereu... În plus, nu-i fac lui pe plac, deci, nu intru în jocul lui. Din cauza asta nu i-am repro?at nimic nici acum, pentru c? el tocmai la asta se a?tepta. Dar, destul cu vorb?ria, mai ales despre el! Haide, la treab?! S? te v?d, ce ?tii?! îl invit? Lia, zâmbind fermec?tor, de?i toate cuvintele pe care le rostise la adresa comandantului misiunii erau în contradic?ie clar? cu sentimentele ei.
Neputând-o refuza, Sid relu? dansul al?turi de ea, doar era irezistibil?. ?i o ?inur? astfel, pân? pu?in dup? miezul nop?ii, când, în sfâr?it, Sid plec? ?i el spre cas?. Sonya îl întâmpin? îngrijorat?, spunându-i c?-l c?utase Lucian, mai devreme. Dar Sid o lini?ti ?i-i povesti ce f?cuse între timp. Iar pentru a-i dovedi c? în sfâr?it, reu?ise s? înve?e cât de cât s? danseze, o invit? pe sora lui la dans. Dansar? nu mai mult de 15 minute, vreo câteva melodii, iar Sonya spuse c? într-adev?r, fratele ei chiar pricepuse ceva. Se observa imediat influen?a comandantului misiunii în stilul de dans al fratelui ei, care nu mai era atât de nepriceput în ceea ce privea dansul. Astfel se încheie ziua de duminic?, 25 noiembrie 2091.
Începea o nou? s?pt?mân?, ultima din toamna acelui an. Bineîn?eles, pe Proxima, nimic nu d?dea de în?eles c? toamna era pe sfâr?ite, iar sosirea iernii era pe aproape. Schimb?rile ce aveau loc în aceast? perioad? a anului în natur?, în unele p?r?i ale Terrei, erau complet inexistente aici, unde fiecare zi sem?na perfect cu cealalt?, f?r? nici o deosebire, cel pu?in din punct de vedere meteorologic. Nu se petrecea nici un fenomen care s?-i surprind? nepreg?ti?i, ca s? nu mai vorbim de lini?tea ?i nemi?carea ce domnea ve?nic în jur, f?când ca totul s? par? monoton, p?r?sit.
Membrii echipajului terestru se str?duiau s? fac? abstrac?ie de toate aceste, dup? cum li se p?reau lor, anomalii ?i s? se acomodeze cât mai bine cu stilul de via?? al localnicilor, încercau s? se integreze în societatea lor civilizat?, cel pu?in pentru scurtul timp pe care aveau s?-l petreac? aici, pe suprafa?a Proximei. Dup? aceea, probabil c? vor reveni la stilul lor propriu de via??, sau cine ?tie ce anume îi mai a?tepta. Oricum, ei sperau c? vor face fa?? cu bine tuturor greut??ilor cu care se vor confrunta, atâta timp cât vor trece prin ele împreun?, uni?i, a?a cum le ceruse Lucian, de la bun început.
Noua s?pt?mân?, care deja începuse, p?rea la fel ca toate celelalte, f?r? a se petrece nimic nou, deosebit, inedit. Zilele treceau pentru fiecare dintre ei în acela?i stil, înscriindu-se parc? într-o rutin? standard, din al c?rei tipar era greu de ie?it. Aveau deja ore fixe pentru anumite activit??i zilnice, cotidiene, obi?nuite, mi?cându-se parc? aidoma unor robo?ei, care executau acelea?i comenzi.
Lucian ?i Lia se întâlneau zilnic cu Sid, la ora 14.00, discutând cu el, fie despre prezent, denumirile str?zilor ?i ale altor obiective mai importante din marele ora? ?i nu numai din ora?, ci chiar de pe suprafa?a întregii planete; fie parcurgând noi etape din trecutul misterios al planetei Proxima. Oricare ar fi fost subiectul ales pentru discu?ii, se dovedea în final a fi la fel de interesant, cel pu?in pentru cei doi colegi tere?tri. Iar Sid era mereu la fel de bine informat ?i de dispus s?-i ajute s? în?eleag? tot ceea ce le era lor înc? neclar. Îns?, spre deosebire de s?pt?mânile precedente, în aceast? s?pt?mân?, Lucian nu venise în nici o diminea?? la colega lui, Lia, ci se întâlneau to?i trei la locul obi?nuit, la ora 14.00. Nici seara, la desp?r?ire, nu r?mânea în compania frumoasei sale colege, ba nici m?car nu o conducea pân? în dreptul camerei ei, sau s? r?mân? s? serveasc? cina împreun? cu ea. Dup? ce terminau discu?iile, el se retr?gea direct spre „Pacifis”.
De aceea, Sid nu întârzia s? profite de aceast? atitudine a lui. Remarcând faptul c? Lucian î?i neglija colega, î?i petrecea el dimine?ile ?i serile împreun? cu ea ?i evident c? nu-i displ?cea deloc acest lucru. Ba chiar dimpotriv?; savura fiecare clip? petrecut? în compania ei, doar o admira nespus de mult. Nu era deloc îndr?zne? în manifest?ri fa?? de ea, ci foarte re?inut, deci, nu încercase niciodat? s-o ia în bra?e (cu excep?ia momentelor în care dansau împreun?, când o îmbr??i?a timid) ?i cu atât mai pu?in s? fi încercat s-o s?rute; nici gând de a?a ceva! Dar îi pl?cea s? se afle în preajma ei, lâng? ea...
De?i îi era greu, Lucian proceda astfel, deoarece considera c? ar fi bine s? o lase liber? un timp, s? nu o sufoce cu prezen?a lui, poate o va determina, cine ?tie, chiar s?... S?-i fie dor de el?! ?i a?a, oricum tot se vedeau, aproape zilnic, chiar dac? nu erau singuri, ci cu Sid. Bineîn?eles c? nu avea de gând s? procedeze astfel o perioad? îndelungat?, ci una scurt?, depinzând cât va putea rezista astfel, sperând, bineîn?eles, c? nu va reu?i s-o îndep?rteze de el prin acest comportament distant, ci s? o apropie mai mult. Î?i d?dea seama c? Sid nu va sta degeaba, ci va profita din plin de aceast? perioad?, îns? deocamdat? nu-?i f?cea probleme prea mari din acest motiv.
?i pentru c? tot avea ocazia s? petreac? atâta timp împreun? cu ea, Sid repetase ceea ce înv??ase de la Lucian, ca nu cumva s? uite ?i ca s?-?i îmbun?t??easc? stilul, ceea ce în final, cu pu?in efort, chiar reu?i. Evident, nu era el marele expert, dar cel pu?in se putea descurca, nu mai era deloc stângaci ?i împiedicat. Chiar ?i sora lui, Sonya, îl l?udase, observând c? fratele ei reu?ise s? p?trund? în tainele dansului ?i s? dezlege o mic? parte din misterele acestei pl?cute îndeletniciri...

Cornelia Georgescu (Sagittarius) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro