proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

*127. Cadoul salvator: Cooky-Leo.

Ziua urm?toare, vineri, 17 iunie 2092, Nis î?i c?p?tase pr?jiturile promise de ?efa; vrând-nevrând, ?eful i le preg?ti totu?i; ?efa îl convinsese destul de u?or. Vara pe Proxima nu sem?na deloc cu vara terestr?. Nu era anotimpul foarte c?lduros, cu zile toride, fierbin?i, ci doar un anotimp pl?cut, cu temperaturi suportabile, de fapt, cu temperatura ideal?, mereu la fel ca în toate celelalte zile ale întregului an, fiind, ca de obicei, nici prea cald, nici prea frig. Nu se înregistrau fenomene meteorologice specifice verii, nimic din ceea ce pe Terra era atribuit în mod normal acestui anotimp. Zilele, identice, monotone, treceau una dup? alta în acela?i mod, de parc? erau înscrise într-un tipar de care nu se puteau desprinde sub nici o form?. În acest mod trecuser? nou?-zece zile.
Era deja joi, 26 iunie 2092, o zi cu ?edin?? la bordul navei albastre, care se desf??ur? normal pe puntea principal?, f?r? incidente sau nepl?ceri majore. Ziua urm?toare, vineri, 27 iunie 2092, era ziua lui Nick. În acest scop, Lucian î?i anun?ase colegii s? vin?, pentru o nou? petrecere, specific? lor, tot în interiorul navei; în alt? parte nu puteau da petreceri, pentru a nu deranja lini?tea caracteristic? localnicilor. Bineîn?eles, printre invita?i se num?ra ?i domnul To Kuny, conduc?torul Proximei, doar nu putea lipsi de la ziua fiului s?u. Oricum, chiar ?i f?r? ziua lui Nick, tot de o petrecere ar fi avut parte, doar aniversau împlinirea a ?apte ani de la plecarea de pe Terra. A?a îns?, aveau dou? evenimente de s?rb?torit. Lucian, împreun? cu cei doi robo?i, se ocupaser? temeinic de preg?tirea evenimentului. De data aceasta, comandantul misiunii le atrase aten?ia robo?ilor s?-l aib? în vedere pe dalma?ian, s? nu-l scape iar??i de sub control, pentru a nu se repeta ceea ce se petrecuse data trecut?, de ziua Liei. Robo?ii promiser? c? vor fi mai cu b?gare de seam? ?i c? nu vor l?sa c??elul s?-?i fac? din nou de cap pe puntea principal? ?i în general, prin nav?.
?i într-adev?r, când Lucian sosi diminea?a urm?toare în nav?, împreun? cu logodnica lui, pe la ora 09.10, constat? c? robo?ii avuseser? grij? de c??el, s? nu mai fac? cine ?tie ce ?otii, care s? pericliteze în vreun fel petrecerea din aceast? zi deosebit?. Colegii lor începur? s? apar? dup? ora 10.00, rând pe rând. În ceea ce-l privea pe s?rb?toritul zilei, acesta nu se gr?bise s? ajung? la bordul navei; sosise de abia cu pu?in înainte de ora 12.00, împreun? cu blondina lui. Era înc? trist, posomorât, deloc vesel, preg?tit pentru o petrecere, ba chiar organizat? pentru ziua lui. Privindu-l, te puteai gândi la orice altceva, numai nu la faptul c? tocmai urma s?-?i aniverseze ziua, pentru c? numai a s?rb?torit nu ar?ta. Pân? ?i tat?l lui, domnul To Kuny, sosise mai devreme decât el; dânsul se afla deja pe puntea principal? în momentul în care venise fiul s?u.
De cum sosise, Nick fu întâmpinat cu ur?rile de rigoare, la auzul c?rora, schi?? un zâmbet ?ters.
- V? putea?i gr?bi ?i voi pu?in. Cum adic?? E aproape 12.00! le repro?? Mihai celor doi c? sosiser? cam târziu.
- ?tiu, Mihai, dar mai devreme n-am reu?it pe Nick s?-l conving s? vin?; e tare înc?p??ânat. ?i a?a, cu greu, de abia l-am urnit, justific? blondina întârzierea.
- Vai, cum a?a, s? nu vrea s? vin? la o petrecere, ba chiar la propria lui petrecere?! E p?cat, rosti dojenitor doamna doctor Stela. Dac? era vorba despre o nou? ?edin??, a? fi în?eles, dar a?a...
- ?i ce figur? trist?... remarc? Mihai. Ce-i cu tine, Nick?! Ce-ai p??it?!
- Dac? nu ?tiai, aici organiz?m o petrecere, al c?rei protagonist e?ti chiar tu, deci, ai putea fi pu?in mai vesel, îl sf?tui Stela. Sau cel pu?in te-ai putea str?dui s? pari ceva mai vesel.
- Ia l?sa?i-l în pace, îi lu? Lucian partea, în?elegând perfect starea în care se afla Nick, pentru c? el cuno?tea motivul s?rb?toritului de a fi trist. Dac? el e trist, hai s? ne str?duim noi s?-l înveselim cumva, dac? putem. Ia, haide?i, stinge?i luminile, preg?ti?i cadoul, iar voi doi, Robby, Felix, aduce?i tortul, le indic? Lucian ce ar avea fiecare de f?cut, pentru a-i ridica moralul s?rb?toritului, pe care-l apuc? u?or de bra?, zâmbindu-i indulgent. Deci, Nick, nu-i lua în seam?. De?i, într-o foarte mare m?sur?, au totu?i dreptate; de ziua ta, ar trebui s? fii mult mai vesel. Dar ne ocup?m imediat de acest aspect, al veseliei tale...
Lucian îl aduse pe Nick în mijlocul pun?ii principale, unde se oprir?. Iar ceilal?i se ocupar? de preg?tirea „cadoului”, pe care-l luaser? din laboratorul din ora?, iar pân? în acel moment, îl feriser? din calea dalma?ianului, care ar fi putut sim?i cu u?urin?? din ce anume consta „cadoul”.
Mai întâi îns?, se stinser? luminile de pe puntea principal? ?i sosir? cei doi robo?i, cu tortul ce avea cele 26 de lumân?ri aprinse; 26, reprezentând vârsta pe care o împlinea Nick în acea zi. Fl?c?rile celor 26 de lumân?ri pâlpâiau de zor, r?spândind în jur o lumin? neuniform?, ce se juca parc? pe fe?ele celor prezen?i în înc?pere, care cântar? într-un glas „Mul?i ani tr?iasc?!” pentru s?rb?toritul lor, Nick. Apreciind eforturile celorlal?i de a-l înveseli, chipul lui se destinse ni?elu?, se însenin?, mai ales când observ? tortul, foarte aspectuos, fiind sigur c? cel responsabil de realizarea acestuia nu putea fi altul decât Lucian. Sufl? cele 26 de lumân?ri, în uralele celorlal?i, care se repezir? asupra lui, s?-l felicite din nou, în fel ?i chip. „Doresc doar ca Maria s? m? iubeasc? mereu, la fel de mult ca acum...” î?i puse Nick în gând dorin?a. Când ?i ultima lumânare fu stins?, puntea principal? fu invadat? de lumina electric? produs? de instala?ia de iluminat a navei albastre. Urm? întâia melodie a zilei, destinat? exclusiv s?rb?toritului, Nick; partenera lui era, evident, blonda; care alta?! ?i dans? al?turi de ea, chiar dac? nu devenise între timp un expert în domeniu, se descurca bini?or, totu?i. Pentru el era suficient. Ceilal?i îi privir? doar, t?cu?i.
- Nick, s? ?tii c? tot azi, odat? cu aniversarea ta, noi s?rb?torim ?i împlinirea a exact ?apte ani de la plecarea noastr? de pe Terra, se sim?i Lucian dator s?-l în?tiin?eze pe s?rb?torit.
- Serios?! se mir? Nick.
- Întocmai, confirm? blonda, cu nostalgie în glas. Era miecuri, 27 iunie 2085, deci, exact ?apte ani. Vai, au trecut ?apte ani...
- Mda... interveni Lucian la timp, înainte de a-?i vedea colegii cuprin?i de amintiri nostalgice. Iar acum, haide?i, cadoul! Sunt convins c? Nick e ner?bd?tor s? afle ce va primi de la noi. Pentru c?, Nick, î?i vom oferi un singur cadou, din partea noastr?, a tuturor, deci, nu de la fiecare, individual. Sper s?-?i plac?, zâmbi Lucian, în timp ce lunganul sosi cu o cutie frumos ambalat?, pe care i-o oferi s?rb?toritului, Nick Kuny, fiul conduc?torului planetei Proxima.
- Hai, Nick, desf?-o odat?, îl îndemn? blonda, tare curioas?. De abia a?tept s? v?d ce ?i-au preg?tit nebunaticii ??tia, se referi ea la colegii ei.
- Nebunatici, noi?! repet? Mihai.
- Mul?am, Piticot, ad?ug? lunganul.
- Nisa, cel pu?in în privin?a ta, remarca mea e absolut adev?rat?, afirm? blonda, îns? în glum?. Tu chiar e?ti nebunatic; sau, desigur, nebunatic?, drag?...
Lunganul o m?sur? de sus cu privirea lui verzui-alb?struie, zâmbindu-i u?or, doar pricepuse c? era o glum?. Între timp, Nick p?rea a fi ocupat cu despachetarea cadoului primit. De cum îl deschise, î?i în?l?? spre el c?p?orul o mogâldea?? de c??elu? micu?, tare dr?g?la?. Luat prin surprindere, la început Nick tres?ri u?or, speriat, îns? dându-?i repede seama despre ce era vorba, zâmbi încurcat, disp?rându-i brusc orice urm? de sup?rare sau de triste?e de pe chip. Deveni dintr-o dat? vesel, bine dispus. Deci, în sfâr?it, gata cu perioada de triste?e! Era ?i cazul s?-i pun? cap?t; durase destul de mult. Lucian îl privi, mul?umit de rezultat. Cockerul auriu adusese din nou bucuria pe chipul lui Nick, ceea ce nu putea fi altfel decât bine. Comandantul se apropie zâmbitor de logodnica lui, o cuprinse tandru cu bra?ul ?i-i ?opti:
- Î?i place cum s-a rezolvat cazul fratelui t?u?
- Bineîn?eles, Luci, surâse Lia. Ce bine! A?a-mi place de el! Vesel, nu trist...
- Dac? e?ti mul?umit?, m? bucur, pentru c? ?i eu vreau s? te ?tiu fericit?, nu altfel, replic? Lucian ?i o s?rut? u?or, pe obraz, apoi se îndep?rt? de ea.
To Kuny urm?ri discret scena de tandre?e dintre cei doi tineri ?i zâmbi. Era fericit pentru fiica lui, Lia.
- Un c??elu?, exclam? Nick surprins, privind micu?a creatur?, ce scâncea u?or. E pentru mine?! Adic?, e al meu?! întreb? el, ca pentru a se convinge de acest lucru ?i scoase c??elul din cutie, luându-l cu grij? în bra?e.
- Al t?u ?i numai al t?u, afirm? Mihai. Adic?, de fapt, e oarecum ?i al blondinei, se corect? campionul de îndat?, sesizând privirea verde, indignat?, a cumn??elei sale.
- Vai, ce c??elu? superb, aprecie Nick, admirând cockerul.
- E un cocker auriu, preciz? blonda, evident, pentru Nick.
- Indiferent ce ar fi, e absolut minunat, replic? Nick, îngândurat.
- Vai, nesuferi?ilor, mie nu mi-a?i spus nimic, le repro?? blonda colegilor ei.
- Doar pentru c? nu doream s? stric?m surpriza, blondino, justific? Lucian.
- Vrei s? spui c? n-a? fi fost în stare s? p?strez secretul? p?ru blonda nemul?umit? de justificarea lui.
- Nu chiar, blondu?o, se ap?r? Lucian. Poate c? ai fi reu?it s?-l p?strezi, dar am preferat s?-l ?tim în siguran??, pentru c?, totu?i, dac? ai fi aflat, ai fi fost tentat? s?-i spui lui Nick.
- Recunosc c? a? fi fost tentat?, dar la nevoie m-a? fi ab?inut.
- Hai, las? mofturile, o sf?tui Lia. Nu face pe nedrept??ita! Mai bine bucur?-te pentru Nick! Ave?i acum un micu? cocker, pe cinste... Ar trebui s?-?i convin? ?i ?ie, nu doar lui.
- P?i, îmi convine, zâmbi blonda voioas?, privind c??elu?ul, dar ?i pe Nick, care nu mai era trist, ci din nou fericit, vesel.
Auzind scântece de c??elu?, dalma?ianul ap?ru de îndat?, ca de nic?ieri. Se apropie de Nick ?i privi spre micul cocker, cu ochii lui, diferit colora?i. Nick se aplec?, iar dalma?ianul mirosi cockerul; i se p?ru cunoscut, desigur. Maria mângâie blana p?tat? a dalma?ianului.
- Ce-i, Spotty? i se adres? blonda c??elului p?tat. Î?i place noul t?u coleg, cockerul meu ?i al lui Nick? Sau nu, pentru c? ai impresia c? nu mai e?ti tu preferatul nostru?! Te în?eli, micu?ule! Pentru c? de acum încolo, v? vom iubi pe amândoi, cu to?ii, la fel de mult. În plus, tu te vei bucura în continuare de aten?ia st?pânului t?u ?i a logodnicei sale, cât ?i de bomboanele lunganului. ?i chiar, c? veni vorba despre asta, Nis, s? ?tii c? n-am s?-?i dau voie s?-l înve?i ?i pe cocker cu bomboanele tale, îl avertiz? Maria pe lungan.
- Mersi c? mi-ai spus, Piticot. Mie-mi convine, pentru c? nici n-aveam de gând s?-l înv??. Mi-ajunge un concurent, n-am nevoie de al?i pretenden?i la dulciuri, replic? lunganul.
- Ce nume îi pune?i?! se interes? Mihai, adresându-se în principal lui Nick, dar ?i Mariei.
- Nu ?tiu, nu m? pricep; am nevoie de ajutorul vostru. Deci, a?tept sugestiile voastre, recunoscu Nick, privind spre to?i cei afla?i pe puntea principal?, înc? ?inând în bra?e micu?ul cocker auriu, în vârst? de numai o lun?.
- Rex, propuse Mihai.
- Rex nu-i un nume potrivit unui cocker, se opuse blonda.
- Grivei, zise Alex.
- Azorel, cumva?! încerc? ?i Nis.
- Zdrean??, pentru c? va fi pu?in l??os, î?i d?du p?rerea Stela.
- Lassie ar fi bine, dar nu-i o femel?, se contrazise singur? Lia.
- Spike, ad?ug? campionul.
- Napoleon, propuse Alex.
- Max, g?si ?i blonda o denumire pentru c??el.
- Sambo, spuse Lia o alt? denumire.
- Ce-a?i zice de Leo?! interveni domnul Kuny cu o alt? propunere. Dac? îl privi?i cu aten?ie, ve?i observa c? seam?n? cu un micu? leu.
- Leo e dr?gu?, fu de p?rere Nick, aprobând par?ial denumirea propus? de tat?l s?u. Chiar foarte dr?gu?.
- Vrei s?-l cheme Leo? se interes? Lucian.
- Nu ?tiu. Nu sunt sigur, p?ru nehot?rât Nick. Mai ave?i ?i alte propuneri?
În momentul în care Nick puse aceast? întrebare, ap?ru Robby cu un platou cu pr?jituri, cu miros ademenitor, pe care lunganul puse de îndat? ochii. De abia a?tepta s? dea atacul la ele.
- Cooky... Vreau Cooky, zise lunganul, privind cu jind spre delicioasele pr?jituri, tare pofticios.
- Cooky?! re?inu Nick, crezând c? lunganul propusese o alt? denumire pentru c??el. Cooky e perfect! Îmi place, decise Nick. Bravo, Nis! S? ?tii... A?a r?mâne!
- Nu pricep... se ar?t? nedumerit lunganul. Ce s? r?mân? a?a?
- Cooky, propunerea ta, îl l?muri Nick. A?a o s?-i spunem c??elului meu, Cooky. E un nume frumos.
- Ah... î?i d?du Nis seama de abia în acel moment despre ce era vorba. M? bucur c?-?i place ?i vrei s?-i pui cockerului acest nume, dar nu la asta m? refeream. Nu f?ceam o propunere pentru numele c??elului.
- Cum a?a?! nu în?elese Nick de data asta. Ai spus: „Vreau Cooky”.
- Da, exact, a?a am spus. ?i chiar vreau cooky, recunoscu lunganul. Dar era vorba despre delicioasele pr?jiturele aduse de Robby. Arat? atât de bine; pr?jiturile, nu Robby; adic?, de fapt ?i el, dar... Adic?, m? refeream la pr?jituri. ?i am zis astfel, pentru c?, în limba englez?, cooky înseamn?...
- ?tiu foarte bine ce înseamn?, îl întrerupse Nick. Pr?jitur?... Deci, tu doreai de fapt, doar pr?jituri, de pe platoul adus de Robby, nu propusesei un nume pentru c??el. Nu-i nimic! Oricum, tot Cooky va fi numele c??elului meu, decise Nick.
- Deci, Cooky... Foarte bine! N-am nimic împotriv?, aprob? Nis. Dar... ?efu’, pot s? iau ?i eu câteva cookies, adic? pr?jiturele de pe platou?
- Sigur, Nis! Serve?te-te, ob?inu lunganul permisiunea ?efului s?u. Dar ai grij?, nu pe toate; las? ?i pentru al?ii!
- Da, ?efu’, nici o grij?, nu le mâncam pe toate! L?sam ?i pentru ceilal?i, îl asigur? lunganul, îns? tot nu sc?p? de privirile ?efului s?u.
- Deci, Cooky, repet? Lucian îngândurat numele cockerului auriu. Frumos nume!
- Cum r?mâne cu Leo? î?i aminti Ly de numele g?sit de domnul Kuny, tat?l ei. Renun?i la el?
- Nu ?tiu, surioar?... p?ru Nick derutat. Îmi place ?i Leo, la fel de mult ca ?i Cooky. ?i chiar, nu s-ar putea numi Cooky-Leo? În felul ?sta, am p?stra ambele denumiri.
- Ba se poate, dac? a?a vrei, îl aprob? Lucian. Presupun c? nu-i nici o problem?, îi po?i zice oricum dore?ti; doar e c??elul t?u.
- Cooky-Leo... repet? Nick acest nume. Îmi place! Sun? grozav! Tu ce zici, iubito? îi ceru el acordul Mariei, aflat? în apropiere.
- Normal c? ?i mie-mi place, replic? blondina, bucuroas? c? Nick nu mai era deloc trist. Iar dac? dore?ti ca numele lui s? fie Cooky-Leo, sunt de acord. Cooky-Leo va fi numele lui!
- Perfect, exclam? Nick, zâmbind fericit ?i l?s? pu?in micu?ul cocker pe jos, lâng? dalma?ian. Vezi, Spotty, î?i fac cuno?tin?? cu cockerul meu, de?i probabil îl ?tii deja; dar acum are ?i un nume. Deci, ?i-l prezint pe Cooky-Leo. Iar tu, Cooky, acesta-i dalma?ianul Spot, li se adres? Nick celor doi c??ei, privindu-i amuzat. Sper s? v? în?elege?i bine amândoi. Dar tu, Cooky, ai grij? s? nu-l superi pe Spot, pentru c? el e dalma?ianul ?efului, comandantul misiunii...
- A?, Nick... auzi acesta glasul lui Lucian. Spotty e al meu, într-adev?r, dar nu înseamn? c? din aceast? cauz? ar fi mai presus decât Cooky. Amândoi sunt c??elu?ii no?tri ?i sunt la fel de importan?i pentru noi to?i.
- ?i presimt c? vom avea parte de mai multe necazuri de acum încolo, sau din momentul în care Cooky va cre?te ni?elu?; deocamdat? e înc? prea micu?, spuse Stela, închipuindu-?i ce pozne vor face ambii c??elu?i, împreun?.
- Chiar e mic; de abia mâine, Nick, Cooky va împlini o lun?, zise Alex.
- Cum preferi s?-i spunem? Cooky sau Leo? se interes? Mihai.
- Mi-e indiferent, îi r?spunse Nick. Cum v? vine vou? la îndemân?.
- Atunci, presupun c? ar fi indicat s?-i zicem Leo, pentru c? dac? vom utiliza cel?lalt nume, Cooky, s-ar putea ca Nis s?-l confunde cu pr?jiurile sale, de care nu se mai satur?, coment? Mihai.
- Nici chiar a?a, se împotrivi lunganul. Îmi dau seama de diferen??; Cooky este cockerul lui Nick, în timp ce cookies sunt pr?jiturile astea delicioase ale ?efului. Apropo, ar trebui s? gusta?i ?i voi vreo câteva, pentru c?... Mam??... ?efu’, ce-ai pus în ele de-s a?a de bune? întreb? Nis, f?r? a-?i înceta activitatea început?, una dintre activit??ile sale favorite, aceea de mare consumator de dulciuri.
- Nu cred c? te prive?te, Nis, r?spunse Lucian. Poate doar dac? ai de gând s? încerci s? faci ?i tu câteva; atunci am s?-?i spun re?eta, doar nu e secret?.
- A?, ?efu’... refuz? Nis. Prefer s? le m?nânc. S? le fac ar fi prea greu; cine ?tie ce mi-ar ie?i? A?a c?, în leg?tur? cu partea asta, te las pe tine s? te ocupi de ele, doar te pricepi.
- Sigur, m? pricep... Eu le fac, tu le m?nânci; convenabil pentru tine, constat? Lucian cum st?teau lucrurile.
- P?i, deh, ?efu’, nu te-am pus eu s? le faci... Bineîn?eles c? nu e?ti obligat; e doar alegerea ta.
- ?tiu, Nis. ?i nu-?i face griji. Nu inten?ionez s? renun? la aceast? activitate culinar?, pentru c?-mi place s? m? ocup de a?a ceva, spre norocul t?u. De?i, dac? nu m-a? ocupa eu, ar fi robo?ii, deci, tot n-ai duce lips? de nimic, pentru c? ?i ei cunosc re?etele astea ?i au toate ingredinetele necesare.
- A?a e, ?efu’. Da’ când le faci tu, parc? tot sunt mai bune, nu ?tiu de ce, doar folosi?i acelea?i ingrediente, dup? acelea?i re?ete.
- Secretul meu, zâmbi Lucian ?i privi din nou spre Nick.
Nici urm? de triste?e pe chipul acestuia. Acum chiar aducea a s?rb?torit, parc? avea ceva în comun cu aniversatul. Deci, ideea Liei de a-i d?rui fratelui ei acest cocker d?dea roade. În plus, cockerul ?i dalma?ianul p?reau a se în?elege de minune împreun?, de?i Cooky era cu patru luni mai mic, iar Spotty avea deja cinci luni, în timp ce cockerul de abia împlinea una ziua urm?toare.
- Ia te uit? la ei doi, ?mecherii... Ce bine se în?eleg, remarc? Stela, evident, faptul c? dalma?ianul ?i cockerul deveniser? deja buni prieteni.
- Stai s? creasc? mai m?ricel Cooky ?i atunci s? vezi balamuc curat, îi avertiz? Alex. S? v? ?ine?i bine!
- Las’ c? ne descurc?m noi. Are cine s? fac? ordine dup? ei, presupuse campionul, privind spre Lucian, cu subîn?eles.
- Aha... pricepu acesta de îndat?. Deci, eu sunt cel ce se ocup? de partea cu ordinea.
- Cam a?a, de obicei, îl aprob? Mihai.
- Ai dreptate, a?a e, râse Lucian.
- ?tii, Nick, cockerul t?u de abia mâine face exact o lun?, îi aduse Alex la cuno?tin??. Pe 28.
- Z?u; nu ?tiam... replic? Nick îngândurat.
- Iar Spotty împline?te exact cinci luni, tot mâine, ad?ug? Alex. Ca s? vezi... Ce coinciden??!
- Coinciden???! se mir? Nick. Nu a?a a?i f?cut voi, în a?a fel încât s? coincid? datele?
- Nu! E absolut întâmpl?tor, zise Alex.
- Întâmpl?tor sau nu, haide?i; s? înceap? distrac?ia, îi îndemn? comandantul, îndemn pe care colegii s?i îl aprobar?, nu foarte zgomotos, dar nici în lini?te deplin?...