Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Proxima - Partea a treia: „Aventuri pe Proxima”

de Cornelia Georgescu

*128. Filme ?i bani.

?i distrac?ia chiar începu, în toat? regula cuvântului. Ce-i drept, pu?in cam târziu, pentru c? era deja ora 13.15, îns? nu era foarte târziu. Petrecerea se desf??ura într-o ambian?? pl?cut?, armonioas?, în stilul lor caracteristic. Baloane divers colorate ?i alte ornamente str?lucitoare împodobeau puntea principal? a navei albastre, transformând-o într-un soi de sal? de discotec?. Mesele erau înc?rcate de tot felul de delicatese ?i b?uturi, mai mult sau mai pu?in r?coritoare. Jocul de lumini din timpul melodiilor fusese asigurat de Mih?i?? ?i era într-adev?r, deosebit. Evident, ca de obicei, nici de data aceasta, puntea principal? nu li se p?ru destul de înc?p?toare, a?a c? se extinser? din nou în afar?, desf??urându-se de jur-împrejurul navei albastre. Aburul alb al atmosferei exterioare oferea un plus de farmec petrecerii lor, ca ?i solul imaculat. Aveau tot ce-?i puteau dori; chiar ?i doi c??elu?i acum, un dalma?ian ?i un cocker auriu.
Iar domnul To Kuny, conduc?torul planetei gazd?, Proxima, se sim?ea foarte bine printre ei; parc? ar fi devenit brusc mai tân?r, mai sprinten, mai bine-dispus. Îi urm?rea cu pl?cere ?i nu avea ce le repro?a, nici unuia dintre ei, iar de când sosiser? aici, îi îndr?gise pe to?i, f?r? nici o deosebire, la fel de mult ca ?i pe cei doi copii ai s?i, pe care-i crescuse singur, a?a cum putuse. Se descurcase bine totu?i, fiindc? amândoi erau acum mari ?i nu putea sus?ine c? i-ar fi ru?ine cu vreunul dintre ei doi, chiar dac? erau sensibili, emotivi. În plus, era ?i Lia, adev?rata lui fiic?, cea c?reia îi dusese dorul toat? via?a, fiindc? nu se putuse bucura de anii copil?riei ei, s-o vad? crescând sub ochii lui, apoi maturizându-se. Când ?i cum se întâmplase acest lucru, nu putea ?ti. Îns? nu mai putea de dragul ei; o sorbea din priviri ?i alta nu! Iar dintre ceilal?i, colegii Liei, parc? se eviden?ia Lucian, comandantul misiunii, fiul bunului s?u prieten, Traian. Pe Lucian, To îl remarcase înc? de la bun început ?i-i pl?cuse de el chiar de atunci. Faptul c? între timp, acesta devenise, indiscutabil, chiar logodnicul fiicei sale, nu putea decât s?-i convin? de minune! Observa cu pl?cere cât de atent putea fi Lucian fa?? de Lia, cât de tandru ?i r?bd?tor. Chiar era un b?iat minunat!
?i dac? organizau des petreceri, aveau tot dreptul s? se distreze, cu tot riscul de a fi cataloga?i drept ni?te „petrec?re?i incurabili” de c?tre localnici. Atâta timp cât nu întreceau m?sura, nu era nimic r?u în distrac?iile lor nevinovate, mai ales c? nu deranjau pe nimeni, organizând aceste petreceri la bordul navei lor, fiindc? în?eleseser? c? nu trebuia s? încalce regula local? de baz?, lini?tea. ?i se conformau to?i cu brio acestei reguli, cu toate c? le era destul de greu. Dar, în general, pân? în acel moment, era bine. To?i se descurcaser? admirabil, dând dovad? de o bun? cre?tere, deci, într-un cuvânt, erau civiliza?i, ceea ce nu putea constitui decât un mare avantaj pentru ei.
?i tot ca de obicei, se întinser? cu petrecerea lor cu mult dup? miezul nop?ii, iar domnul Kuny r?mase al?turi de ei, doar nu era s? plece. Evident, reveniser? pe puntea principal? ?i-?i concentrau aten?ia asupra unor jocuri antrenante, în grup. De abia de diminea?? se retraser? spre rezerve, pentru a se odihni pu?intel, dup? care reluau petrecerea, în acela?i ritm, impus ?i de vârstele lor, tinere?ti.
Era sâmb?t?, 28 iunie 2092. Nick ?i cockerul s?u erau practic, nedesp?r?i?i. La un moment dat, Nick se a?ez? s? vad? un film. De când cu pelicula „Magda”, din rezerva Liei, nu mai vizionase altul. Acum îns?, se a?ezase pe o canapea, cu cockerul în bra?e ?i dalma?ianul lungit la picioarele sale ?i pusese un DVD cu un film, pe care inten?iona s?-l urm?reasc?.
Z?rindu-l, Lucian i se al?tur?, de?i, evident, nu avea chef de un film, pe care foarte probabil îl mai v?zuse de vreo câteva ori. Consider? îns? c? era mai bine s? stea lâng? Nick. Cum îl z?ri pe st?pânul s?u, dalma?ianul s?ri pe canapea, în stânga lui ?i se a?ez?, punându-?i capul pe picioarele lui Lucian. St?pânul îi mângâie cre?tetul, apoi se juc? cu urechile lui p?tate, catifelate, moi. I le modela în fel ?i chip, f?r? ca dalma?ianul s? se supere pe el din acest motiv. Nu-l sc?pa îns? din vedere nici pe Nick, aflat în dreapta lui, cu cockerul în bra?e. Nick era concentrat asupra filmului respectiv, un film de ac?iune, inspirat din realitate. Dup? p?rerea lui Lucian, era un film destul de dur pentru Nick, mai ales dup? impactul avut asupra acestuia de vizionarea înregistr?rilor reunite sub denumirea „Magda”, unde era vorba despre via?a primei paciente a logodnicei sale. De aceea se a?ezase lâng? Nick, nu pentru a vedea filmul, care nu prezenta nici un interes pentru el; îi era foarte cunoscut. Filmul dur? câteva ore, timp în care Lucian nu se mi?case de lâng? Nick, ?inându-l atent sub observa?ie. Din fericire, Nick se comport? destul de bine, nu avu deloc o reac?ie nepotrivit?.
- ?i-a pl?cut filmul? îl întreb? Lucian, dup? ce acesta se sfâr?ise.
- Da, bineîn?eles. Destul de bun, aprecie Nick.
- Pu?in cam dur, nu ?i s-a p?rut? atac? Lucian problema principal?.
- Ba da, pu?in, aprob? Nick. Dar tocmai de aceea l-am ?i pus; vreau s? m? obi?nuiesc cu chestiile astea. Pentru c? în?eleg c? pe Terra nu este deloc ca pe Proxima ?i vreau s? m? deprind cât de cât cu toate aceste diferen?e, pentru a nu fi surprins nepreg?tit când vom ajunge pe Terra. Presupun c? e mult mai u?or s? m? preg?tesc de pe acum, din timp.
- Ai dreptate. ?i m? bucur c? ai început s? pricepi acest lucru. Dar ia aminte c? nu po?i în?elege mare lucru doar din filme, pentru c? sunt totu?i filme, chiar dac?, a?a cum sus?ine acesta, ar fi inspirate din realitate. Uneori, realitatea difer? total, nu e a?a cum e prezentat? în aceste filme. De?i, e drept c? alteori, în aceste filme se pot reg?si ?i scene obi?nuite sau mai pu?in obi?nuite din via?a de zi cu zi. Dar s? nu iei de bune toate aceste filme!
- Bineîn?eles, îl asigur? Nick. Am s? încerc s? m? informez ?i altfel, nu doar din filme. Deocamdat? îns?, prefer s? apelez la aceast? modalitate; e ?i distractiv, uneori.
- A?a e, replic? Lucian, îngândurat. Uneori...
- Cred c?-mi mai pun unul, dar de alt gen, nu de ac?iune. Mai r?mâi cu mine, s?-l vizion?m împreun??
- N-a? vrea. Scuz?-m?, Nick, dar le-am v?zut deja, pe toate, de mai multe ori; ?tiu sigur despre ce e vorba, deci, nu mi se mai par atât de interesante, explic? Lucian.
- În?eleg, rosti Nick, îngândurat. Iar asta înseamn? c? nu ca s? vezi filmul de mai înainte ai stat lâng? mine, ci doar ca s?-mi urm?re?ti mie reac?ia?
- Oarecum, da, recunoscu Lucian. Adic?, dup? chestia aia, cu „Madga”...
- În?eleg, erai îngrijorat. Dar nu-i nevoie s? r?mâi lâng? mine, îl asigur? Nick. Nu trebuia, nici înainte. ?i nu-?i fie team?! Orice ar fi, n-am de gând s? redevin indispus. De abia mi-am revenit... În plus, în caz de nevoie, uite, îl am aici, la mine-n bra?e, pe cel ce m? poate scoate oricând dintr-o eventual? astfel de stare nepl?cut?, zise Nick, indicându-i comandantului micu?ul cocker auriu, ce dormea nestingherit în bra?ele s?rb?toritului.
- E?ti sigur c? totul va fi în ordine dac? plec de lâng? tine? p?ru nesigur Lucian.
- Bineîn?eles, înt?ri Nick.
Prin urmare, Lucian se ridic? de pe canapea, în locul lui întinzându-se lene? dalma?ianul, iar Nick î?i puse un alt film. Ziua de sâmb?t? se încheie în curând, dup? ea urmând, normal, duminic?, 29 iunie 2092, care-i g?si tot în toiul petrecerii. Iar domnul To Kuny era înc? la bordul navei albastre, cu ei, nu plecase în ora?. Câteva dintre baloanele cu care împodoboser? interiorul navei se sp?rseser? zgomotos, în rest totul era în ordine. Nu avuseser? loc evenimente nedorite sau nepl?cute, totul decursese normal, deci, puteau afirma c? avuseser? parte de o petrecere lini?tit?, în cadrul c?reia aniversaser? ziua lui Nick, care împlinise 26 de ani ?i împlinirea a ?apte ani de la plecarea de pe Terra, în aceast? misiune.
Chiar ?i cei doi c??elu?i fuseser? cumin?i, mai ales Spot, c?ci Cooky era înc? prea mititel pentru a face prostii. De?i dalma?ianul î?i începuse ?irul de prostioare înc? din prima zi, de cum sosise la bordul navei, adic? în acea zi în plus a unui an bisect, 29 februarie, când comandantul misiunii împlinise 28 de ani. Deci, în acest sens, cockerul p?rea a fi mult mai potolit, cel pu?in deocamdat?, cât înc? era micu?. Mai târziu, când va mai cre?te, cine ?tie?!
Domnul Kuny, care-?i petrecuse înc? dou? nop?i la bordul navei albastre, de?i, de fapt, doar vreo câteva ore din fiecare noapte, se gândi c? ar fi totu?i cazul s? plece în acea dup?-amiaz?, s? nu mai întârzie. Deci, dânsul p?r?si puntea principal? ?i inclusiv nava albastr?, abandonând petrecerea, în jurul orei 15.00. Ceilal?i îns? r?maser?, to?i. Spre sear?, se potolir? ?i ei, îns? doar pu?intel, ceea ce nu însemna deloc c?-?i încetau petrecerea; nu înc?, doar se sim?eau bine împreun?. Pe la ora 21.00, Lucian se apropie de s?rb?toritul lor.
- Deci, Nick, se pare c? asta a fost ziua ta. Sper c? te-ai sim?it bine ?i c? e?ti mul?umit. De asemenea, sper s?-?i plac? ceea ce ?i-am d?ruit noi.
- S?-mi plac??! E senza?ional, replic? Nick, zâmbind.
- M? bucur c?-?i place ?i c? te sim?i bine. Mai ?tii când te-am v?zut prima oar??! Tu ai fost prima persoan? de pe Proxima pe care am întâlnit-o, iar noi eram tare emo?iona?i. Te consideram un extraterestru, primul întâlnit de noi ?i totul ni se p?rea tare, tare ciudat. În plus, eram foarte deruta?i de tot ceea ce v?zusem.
- ?tiu, zâmbi Nick, îngândurat. V-a?i încurcat, v-a?i bâlbâit serios; Mihai, chiar ?i tu... Drept s? spun, eram ?i eu emo?ionat, pentru c? ?i pentru mine era ceva nou, inedit... Oricum, mi-a?i pl?cut, de la început, to?i, cu siguran??. ?i nici nu mi-am schimbat p?rerea de atunci, între timp; v? consider pe to?i la fel de pl?cu?i ?i interesan?i. Chiar m? bucur c? a?i venit; de când a?i sosit voi, a?i schimbat radical monotonia general? ce cuprindea totul aici.
- ?i tu ne-ai l?sat o impresie bun?, tot de la început. Iar pe atunci îl consideram pe tat?l t?u, domnul Kuny, cel pu?in misterios, ciudat, poate chiar pu?in r?u. Ne în?elasem îns? în privin?a dânsului...
- Da, îns? tata v? l?sase aceast? impresie, pentru c? nu era cooperant. Nu dorea s? v? dea explica?ii, de nici un fel, iar voi era?i foarte curio?i. ?i nu p?rea dispus nici s? v? accepte. Îns? p?rea doar...
- A?a e; doar p?rea. Ne-am l?murit ?i noi în curând dup? aceea, îl aprob? Lucian. Apoi ne încurcam în numele astea scurte ale voastre, foarte asem?n?toare între ele. Înc? ne mai încurc?m ?i acum, n-am dep??it aceast? faz?. Dar nu putem evita acest lucru. Chiar ?i cu prenumele t?u se aseam?n? vreo câ?iva. Eu, cel pu?in, i-am cunoscut pe Rick, Vick, Dick; poate ?i pe al?ii...
- ?i î?i închipui cumva c? doar ace?tia ar fi?! Te în?eli! Pentru c? exist? ?i Zick, Tick, Mick, Bick, Hick, Kick, Lick, Fick, Gick, Pick, Sick... ?i nu doar unul singur cu aceste prenume. Sunt mai mul?i, diferen?a constând în numele de familie.
- Da?! Ca s? vezi! Grozav, aprecie Lucian.
- În plus, sunt destui care au prenumele Nick, doar nu-?i închipui c? eu a? fi unicul. Bineîn?eles, ceilal?i nu se numesc Kuny, ca mine, ci altfel.
- Serios?! zâmbi Lucian, încurcat. Se poate, îns? noi n-am întâlnit nici un alt Nick, decât pe tine.
- Nu-i înc? timpul pierdut; deci, nu e exclus s? întâlni?i între timp ?i un alt Nick. Cine ?tie?!
- Alt Nick... Nu ?tiu ce-ar zice blonda. Presupun îns? c? ar fi cel pu?in interesant, zise Lucian, îngândurat.
- ?i deci, s-au împlinit ?apte ani de când a?i plecat de pe Terra, î?i aminti Nick.
- Da, întocmai, ?apte ani, îl aprob? Lucian. Exact ?apte ani de atunci, de la plecarea noastr? în misiune. Greu de crezut c? s-au scurs deja atâ?ia.
- Spune-mi, Lucian... Am în?eles c? pe planeta voastr? se folosesc bani ?i exist? diferen?ieri între persoane, datorate în mare m?sur? acestor bani. Deci, unii au prea mul?i bani, al?ii au prea pu?ini, de?i n-am în?eles de ce. Iar din aceast? cauz? exist? mai multe categorii sociale.
- Adev?rat, aprob? Lucian scurt, încercând s?-?i dea seama unde vrea Nick s? ajung?. ?i ce-ai dori s? afli?
- P?i... Voi din care categorie face?i parte?
- Noi?! se mir? Lucian de întrebare. Presupun c? ne-am putea înscrie f?r? probleme în categoria de mijloc, adic? nu suntem nici prea boga?i, nici prea s?raci, ci undeva, pe la mijloc. Ceea ce înseamn? c? avem suficien?i bani pentru a putea tr?i decent acolo, acas?, f?r? lipsuri.
- Boga?i sau s?raci?! îl întrerupse Nick. Pentru mine, sunt ni?te no?iuni al c?ror sens nu-mi este foarte clar. B?nuiesc ceva, îns? nu suficient... Pentru siguran??, te rog pe tine s?-mi explici, mai exact, ce-nseamn? asta?
- Hmm... zâmbi Lucian. Ar fi multe de spus aici. S? încerc s? scurtez pentru tine, în a?a fel încât s? ?i în?elegi ceva... Deci... Boga?i pot fi considera?i cei ce au prea mul?i bani ?i în general, multe bunuri materiale, propriet??i personale, ma?ini, case, terenuri, lan?uri de magazine, de?in cine ?tie ce afaceri, altele asemenea, în timp ce s?racii se situeaz? la polul opus, adic? au prea pu?ini bani, atât de pu?ini, încât nu le ajung nici pentru a acoperi cheltuielile care s? le asigure strictul necesar unei vie?i cât de cât decente, specific? perioadei în care ne afl?m. În privin?a noastr?, dup? cum ?i-am spus, pot afirma c? nu apar?inem nici uneia dintre aceste categorii sociale. Nici unul dintre noi n-a fost niciodat? nici prea bogat, nici prea s?rac. De?i, nici unul n-a suferit niciodat? de lipsuri datorate situa?iei financiare, materiale, deci, presupun c? s?r?cia ne-a ocolit mereu.
- Lipsuri?! se mir? Nick. Ce fel de lipsuri?
- P?i, Nick, nu pu?ini sunt cei ce practic nu au ce mânca, ce îmbr?ca sau ce înc?l?a, din cauza lipsei banilor. Ba unii nici nu au unde sta, c?ci nu-?i permit o locuin??, de aceea stau pe str?zi ?i cer?esc. Iar în general, ace?tia nu-?i pot între?ine familia, de?i, de fapt, nu se pot între?ine nici m?car pe ei în?i?i.
- Pe str?zi?! tres?ri Nick.
- Da, rosti grav Lucian. Sunt oameni nec?ji?i, f?r? posibilit??i materiale. Unii au ajuns în aceast? situa?ie din diverse motive, pe care nici m?car nu ?tiu cum ?i le-a? putea explica; e complicat... Al?ii s-au n?scut în acest mediu ?i n-au reu?it s? dep??easc? aceast? stare, al?ii au fost pur ?i simplu ghinioni?ti ?i în general, exist? nenum?rate posibilit??i datorit? c?rora unii sunt mai boga?i, al?ii prea s?raci. Îns? dup? cum ?i-am spus, noi, membrii echipajului, nu ne înscriem în nici una dintre aceste categorii ?i pot spune c? aceast? în categorie social?, de mijloc, se încadreaz? o foarte mare parte din popula?ia de pe Terra; ceilal?i nu sunt atât de numero?i. Adic?... depinde. Nu sunt sociolog ?i nu cunosc foarte bine toate aceste date, dar a?a cum am perceput eu totul, cam astfel se prezint? situa?ia.
- Presupun c? eu ?i sora mea vom fi foarte s?raci, când vom ajunge pe Terra, pentru c? noi n-avem absolut de nici unele. Eu am doar acei câ?iva b?nu?i pe care i-am primit de la tine, dar care s-ar putea ca în momentul în care vom ajunge înapoi s? nici nu fie valabili, deci, nici aceia nu-mi pot fi de mare folos.
- Ah... zâmbi Lucian, foarte amuzat de cuvintele lui Nick. Acei bani oricum nu ?i-ar fi de mare folos, nici dac? ar fi înc? valabili, pentru c? este o sum? simbolic?, din care nu te po?i alege cu multe chestii. Dar nu-?i face griji în privin?a asta; nu ve?i fi deloc foarte s?raci. ?i nu ve?i suferi de lipsuri, deci, n-ai de ce s?-?i faci astfel de probleme.
- Cum a?a?! p?ru Nick nel?murit. Doar, într-adev?r, n-am nimic acolo; nici eu, nici sora mea. Absolut nimic.
- Nick, are blondina destule, surâse Lucian.
- Maria?! replic? Nick, încurcat. Iar eu s? tr?iesc din ceea ce are ea, adic?, altfel spus, s? fiu un între?inut?
- Nu, n-am spus a?a ceva, redeveni Lucian serios. Bine, hai s? o lu?m altfel... Deci, Nick... Nu vei fi un între?inut, pentru c? nu vei tr?i pe spinarea blondinei. Vei munci, vei avea un salariu lunar, deci, î?i vei putea asigura singur existen?a, din banii câ?tiga?i de tine.
- Eu?! P?i... Ce-a? putea face?
- Nu ?tiu sigur ce, dar se va g?si ceva potrivit ?i pentru tine. Presupun c? vei putea lucra la noi în Institut, doar nu e mare lucru. Iar tu te pricepi destul de bine la multe...
- De priceput, m? pricep; îns? aici, nu acolo!
- A?, Nick... Dac? te pricepi aici, în mod sigur te vei putea descurca ?i acolo, doar e mult mai u?or decât aici. Deci, vei lucra ?i vei avea un salariu care s?-?i asigure traiul. În plus, mai sunt ?i p?rin?ii t?i, care au destule, nu te-ar l?sa s? te confrun?i cu cine ?tie ce greut??i materiale sau lipsuri. Nici pe sora ta, evident! De altfel, suntem ?i noi ?i bineîn?eles c? v? vom ajuta s? dep??i?i orice situa?ie dificil? în care a?i fi pu?i la un moment dat, dac? se va întâmpla vreodat? a?a ceva. Dar, ce tot spun?! Nu, sigur nu va fi cazul!
- Voi sau p?rin?ii no?tri?! replic? Nick îngândurat. N-a? vrea s? profit de pe urma altora.
- Nici nu vei fi nevoit, Nick. Te vei descurca foarte bine, pentru c? salariul pe care-l vei primi lunar va fi destul de m?ri?or. Î?i va ajunge, atât ?ie, cât ?i familiei tale.
- Da?! F?r? s? par indiscret, a? putea întreba care dintre voi avea salariul cel mai mare?
- De întrebat, ai putea întreba, nu te opre?te nimeni. Îns? r?spunsul meu... ?i se va p?rea o nedreptate dac? î?i voi spune c?... Eu?! Eu aveam salariul cel mai mare.
- Nu mi se pare o nedreptate. De fapt, m? ?i a?teptam la acest r?spuns. Totu?i, de ce aveai salariul mai mare decât al celorlal?i? Pentru c? tu e?ti comandantul?
- Nu. Evident c? nu din aceast? cauz?. Mai ales c? atunci nu eram deloc comandant, dar... Gândindu-m? mai bine, acum mi se pare totu?i o nedreptate, de?i atunci nu m? sinchiseam deloc de acest lucru. Doar nu eu calculam salariile angaja?ilor ?i nici nu stabileam criteriile de distribuire a sumelor ce reveneau fiec?ruia. Îns? nu era corect; nu eram cu nimic mai presus fa?? de colegii mei, chiar dac? diferen?ele dintre sume nu erau foarte mari. Îns? de abia acum îmi dau seama de acest lucru. Hmm... murmur? Lucian nemul?umit.
- Las?; nu e vina ta, dup? cum ai spus. În?eleg acest lucru.
- Tot ce se poate s? în?elegi, dar nu-mi place aceast? constatare... Nu ?tiu de ce anume se ?inea cont în stabilirea sumei ce revenea fiec?ruia, îns? ar fi trebuit s? fi avut to?i aceea?i sum?, m?car noi, colegii de echipaj ai navei „Pacifis”.
- ?i atunci, dac? tu aveai salariul cel mai mare dintre to?i, presupun c?, în mod logic, urm?torul dup? tine ar fi Mihai.
- Nu; gre?it. De fapt, Mihai avea cel mai mic salariu dintre noi to?i. Asta poate ?i din cauz? c?, fiind cel mai tân?r dintre noi, el de abia î?i începuse activitatea cu pu?in timp înainte de plecarea noastr? în aceast? misiune. Dup? mine, urma Stela, în func?ie de suma cu care era retribuit?, pentru c? era medic ?i înc? este. E o meserie important?. Apoi urma Lia, logodnica mea...
- Pentru c? e psihiatru, îl complet? Nick.
- Întocmai. Apoi Alex, geneticianul, Nis cu geografia lui, blondina, biolog ?i Mih?i??, informaticianul. Desigur, cu trecerea timpului, salariul cre?te, datorit? vechimii în munc?.
- Dac? ar fi fost stabilit doar dup? acest criteriu, atunci presupun c? Alex ar fi avut salariul cel mai mare.
- Adev?rat. Alex avea deja o vechime de aproximativ ?apte ani, dar se mai ?inea cont de func?ie ?i de succesele înregistrate în munc?.
- ?i care era func?ia ta pe Terra?
- Astronom ?ef, raport? scurt Lucian.
- ?ef?! re?inu Nick doar acest am?nunt. ?i acolo, tot tu erai ?ef?!
- Da, zâmbi Lucian. Ca s? vezi... Tot eu.
- Atunci se explic? suma cea mai mare pe care o de?ineai. ?i ce succese ai ob?inut în activitatea ta? se ar?t? Nick curios.
- P?i, în primul rând, nava aceasta albastr?, „Pacifis” – proiectul meu de diplom?... Apoi am primit unele distinc?ii ?i am câ?tigat vreo câteva premii pe plan interna?ional; chiar destule.
- Premii, distinc?ii... Tot datorit? „Pacifis”-ului?
- Nu. La concursuri matematice, specific? Lucian.
- Normal, e?ti matematician... realiz? Nick. ?i doar tu ai primit premii interna?ionale?
- Nu doar eu; ?i Mihai. În mai mul?i ani la rând; medalii, de obicei de aur, trofee, premii, distinc?ii... Îns? în competi?ii sportive. De aceea îi spunem „campionul”. Chiar era campion, mereu.
- În?eleg, pricepu Nick. La lupte. ?i acelea nu au fost luate în considera?ie când i-a fost stabilit salariul, în activitatea sa de informatician?
- Nu; sportul nu are nici o leg?tur? cu ?tiin?a. Sunt absolut separate... Dar ce facem aici? Doar nu stabilim o ierarhie în fuc?ie de salariile ob?inute ?i de meritele fiec?ruia? Pentru c?, oricum, nu e corect; trebuia s? fie egale, cred... Cel pu?in salariile noastre, ale membrilor echipajului.
- Nu stabileam o ierarhie, iar tu oricum î?i tratezi colegii ca ?i cum ?i-ar fi egali, spuse Nick.
- P?i, a?a ?i sunt, preciz? Lucian. Dar n-are rost s? ne batem capul în leg?tur? cu banii, pentru c? to?i vom avea destui; nu vom duce lips?. Ba chiar a? putea afirma c? la întoarcere ne vom putea considera ca f?când parte din categoria celor boga?i, cu mul?i bani, foarte mul?i, de?i nu acesta era scopul nostru la plecarea în misiune; nu urm?ream vreo îmbog??ire brusc?, nici unul dintre noi.
- De ce spui a?a ceva? Ve?i primi la întoarcere, fiecare o sum? de bani destul de însemnat?, doar pentru c? a?i luat parte la aceast? misiune? întreb? Nick.
- Nu ?tiu sigur; poate c? va fi ?i a?a; n-am fost foarte atent la ceea ce spunea dom’ director atunci... Nu mi se p?rea important, dar ceva tot am re?inut. Prin urmare, ceea ce ?tiu sigur este faptul c? vom avea foarte mul?i bani. Pentru c?, înainte de plecarea în aceast? misiune, s-a ajuns la o în?elegere între cele dou? p?r?i, adic? noi – membrii echipajului ?i organizatorii misiunii – reprezentan?i ai Institutului. Iar potrivit acelei în?elegeri, a r?mas stabilit ca banii ce ne-ar fi revenit lunar în mod normal, s? ne fie livra?i în conturi deschise pe numele noastre, la Banca Institutului, cu dobânzile aferente ?i alte asemenea clauze. În?elegerea este valabil? pe o perioad? de 15 ani, pân? pe data de 27 ianuarie 2101, aceea fiind ultima zi în care se vor efectua pl??ile salariilor noastre. Misiunea aceasta a fost estimat? pentru o perioad? de aproximativ 13 ani; luându-se îns? în considerare o posibil? întârziere de maxim doi ani, s-a ajuns la acest termen de maxim 15 ani. Tot atunci, înainte de plecarea în misiune, dup? cum ?i-am spus, s-a decis ca ace?ti bani s? fie depu?i în banc?, pe numele nostru, astfel încât, la întoarcere, s? ne putem folosi de ei, dup? cum dorim. Având în vedere c? salariile noastre lunare nu erau deloc mici, presupun c? în aceast? perioad? s-a strâns deja o sum? considerabil?, la care se adaug? ?i dobânda aferent?, asigurat? de banc?, stabilit? la... parc? 15%, din câte-mi amintesc. Deci, î?i închipui c? vor fi destui bani; nici nu vreau s?-mi imaginez ce sume s-ar putea strânge. Desigur, a? putea face oricând un calcul estimativ, îns?... zise Lucian, de?i f?cuse deja calculele respective în minte ?i avea idee care ar putea fi acele sume.
- Da, dar eu ?i Ly nu vom avea nimic, pentru c? nou? nu ne-a depus nimeni bani în banc? lunar.
- Nici nu ve?i avea nevoie. Crede-m?, Nick, îl asigur? Lucian.
- Sper c? a?a va fi, p?ru Nick neîncrez?tor. Ai spus c? salariile voastre vor fi depuse lunar în banc?, în acele conturi deschise pe numele voastre, timp de 15 ani. ?i dac? ve?i întârzia mai mult de atât, adic? ve?i dep??i cei 15 ani stabili?i ca fiind termenul maxim?
- Ar fi nepl?cut. Nu spun asta doar pentru c? s-ar sista automat pl??ile respective, 27 ianuarie 2101 fiind data limit?, pentru c?, dac? ar fi vorba doar de atât, n-ar fi nimic grav. Îns? dup? acea dat?, to?i banii no?tri, strân?i în banc?, vor fi sco?i ?i utiliza?i pentru a organiza o misiune de salvare. Sau altfel spus, va fi trimis? o alt? nav? spa?ial?, cu echipaj, tot spre Proxima, într-o misiune al c?rei obiectiv principal va fi s? ne caute pe noi. Pentru c? s-a considerat c? o întârziere atât de mare din partea noastr?, presupune c? ar fi ceva în neregul?, sau c? am fi p??it ceva pe parcurs. Sper c? nu va fi cazul s? se ajung? la organizarea unei asemenea misiuni, nu din pricina pierderii sumelor de bani strân?i în banc? pe numele noastre, ci din cauz? c? nu doresc ca al?ii s? porneasc? pe urmele noastre. Tocmai de aceea, pentru a evita trimiterea altora în c?utarea noastr?, trebuie s? facem tot posibilul s? ajungem înapoi la termen, înainte de data limit?, deci, înainte de a se împlini 15 ani de la plecarea noastr? de pe Terra. În acest scop, în curând va trebui s? stabilim exact data plec?rii noastre de pe Proxima. Nu putem întârzia, e clar, rosti Lucian, cu seriozitate.
- Plecarea de pe Proxima... Sun? atât de ciudat! Mai ales pentru mine, replic? Nick, îngândurat. Dar în?eleg c? trebuie, deci, eu sigur nu v? voi face probleme în acest sens. Ce se va întâmpla totu?i dac?, în ciuda str?daniilor voastre, nu ve?i reu?i s? ajunge?i la timp acas?, înainte de acel termen limit? stabilit?
- În acel caz, se va produce inevitabilul, anume, va fi lansat? nava cu echipaj ce va porni în c?utarea noastr?, tot spre Proxima. Dac? se va ajunge într-o asemenea situa?ie, nu-mi va r?mâne decât s? sper c?-i vom întâlni pe drum pe cei porni?i în c?utarea noastr?. Din anumite considerente, a? prefera îns? s? nu se ajung? pân? acolo.
- Te în?eleg, aprob? Nick.
- Nick, ?i-a? spune ceva, îns?... D?-te mai aproape, s? nu fim auzi?i de ceilal?i, de?i v?d c? nu sunt aten?i la ce vorbim noi doi; au alte preocup?ri în acest moment... A?a se întâmpl? îns?, când ai secrete de p?strat, trebuie s? fii precaut, s? te fere?ti de restul.
- Te ascult! ?i fii f?r? grij?; ceilal?i chiar nu sunt aten?i la noi în acest moment, deci, putem discuta f?r? probleme.
- ?tii la ce m? gândeam, totu?i?! C? într-un fel, misiunea asta a noastr?, ar fi fost tot una de salvare, dar neoficial?. Adic? „Pacifis” a fost trimis? totu?i pe urmele navei „Vulturul”, tot spre Proxima, de?i nu ni s-a spus absolut nimic în acest sens; decât mie, mi-a spus dom’ director unele am?nunte, iar eu sunt aproape convins c? am fost trimi?i în c?utarea voastr?, a ta, a surorii tale, a lui Victor, a lui Pavel, sc?p? Lucian f?r? s?-?i dea seama prenumele „pasagerului clandestin” de la bordul navei „Vulturul”, Pavel Velcescu.
- Pavel?! re?inu Nick de îndat?. Cum adic?, Pavel? Care Pavel, Luci?! La bordul navei am fost doar eu, sora mea ?i tata; trei, nu patru! Nu era nimeni cu numele Pavel.
- Hopa... Iar??i m-am dat de gol, remarc? Lucian. M-a luat gura pe dinainte. Nu, Nick, nu era?i doar voi trei, era?i patru, pentru c? acel Pavel, Pavel Velcescu, se afla în aceea?i nav? cu voi, iar acum, înc? este aici, pe Proxima.
- Poftim?! Cum?! tres?ri Nick, tare surprins de aceast? afirma?ie, potrivit c?reia Pavel Velcescu s-ar afla pe Proxima. Ce vrei s? spui? Pavel Velcescu... Cum s? fie aici?!
- Sst... îi atrase Lucian aten?ia, privind precaut în jurul lor. Nu uita c? nu suntem singuri aici. A?a c? nu atrage aten?ia asupra ta! Scuz?-m?, trebuia s? fiu eu însumi mai atent la ceea ce spun. Pentru c?, din anumite motive, nu putem aborda acest subiect acum, aici. Mai bine vorbim alt?dat? despre asta, când nu sunt ?i colegii mei prin preajm?. Spre exemplu, dac? e?ti ner?bd?tor s? afli despre ce este vorba, mai târziu, la tine în camer?. Sau poate, mai bine mâine.
- Bine, e-n ordine a?a, accept? Nick. Ori mâine, ori tot azi, mai târziu. Poate asista ?i Maria la discu?ie?
- Maria, da, bineîn?eles; nu-i nici o problem?; poate chiar ?i logodnica mea, adic? sora ta, îl asigur? Lucian.
Nick r?mase dus pe gânduri, datorit? celor aflate. Iar petrecerea se încheie la ora 00.30, deci, pu?in dup? miezul nop?ii, când plecar? to?i spre ora?ul artificial de sub marea cupol?. Fiind obosi?i, se urcar? to?i la bordul avionului cu care venise Lucian în urm? cu dou? zile, fiindc? nu aveau chef de plimb?ri nocturne în aer liber, pân?-n ora?, la ora aceea, chiar dac? aerul era proasp?t, pl?cut, îmbietor, complet nepoluat. Nick î?i luase cockerul cu el, iar Lucian ocup? locul pilotului...

Cornelia Georgescu (Sagittarius) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro