proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

*129. Preg?tiri pentru campion.

Bineîn?eles, fiind totu?i prea târziu când ajunser? în ora?, Lucian nu se mai duse s? stea de vorb? cu Nick, ci doar î?i conduse logodnica pân? „acas?”, apoi se îndrept? ?i el spre camera lui, cea din ora?. Spre deosebire de Nick, care-?i luase micu?ul cocker cu el, Lucian venise f?r? dalma?ianul s?u. Pe Cooky-Leo îns?, Nick va trebui s?-l duc? înapoi în nav? ziua urm?toare, pentru c? în ora? nu avea ce s?-i dea de mâncare. Îns? cum, datorit? plantelor blondinei, oricum ar fi ajuns în nava albastr?, Nick consider? c? nu gre?ise cu nimic luându-?i cockerul cu el. Se în?elase îns?; datorit? cockerului, Nick ?i Maria nu avur? parte de odihn? în acea noapte, din cauz? c? micu?ul Cooky-Leo, nefiind înc? obi?nuit cu aspectul înc?perii, dar nici cu noii lui st?pâni, nu st?tuse deloc lini?tit; scâncise ?i se zb?tuse aproape întreaga noapte. Evident îns? c? nu se sup?rar? pe el, nici blonda, nici Nick. Amândoi îi în?elegeau starea ce-l cuprinsese. Diminea?a urm?toare îns?, luni, 30 iunie 2092, la ora 07.00, amândoi erau pe puntea principal?, cu cockerul lor. Spre surprinderea lor, îl g?sir? acolo pe Lucian, comandantul misiunii. Acesta se mir? la rândul lui de prezen?a lor atât de matinal?.
- Ce-i cu voi doi aici? N-ave?i somn? îi întâmpin? Lucian, dup? ce se salutar?.
- Ba, noi am avea, îns? Cooky nu prea, explic? Nick, somnoros.
- Asta era problema, se dumiri Lucian, privind spre micu?ul cocker din bra?ele lui Nick.
- Exact; ghemotocul ?sta mic de blan?, rosti Nick, obosit.
- Unde ?i-e logodnica? se interes? blondina.
- Puturoas?, ca de obicei; nu se treze?te de diminea??, la ora asta, ci mult mai târziu, zise Lucian.
- Mam??... Ai f?cut-o puturoas?! Te spun, s? ?tii, amenin?? micu?a blond?, tare amuzat?.
- N-ai decât s? m? spui, nu p?ru îngrijorat de aceast? posibilitate Lucian. Ce-ai p??it? E?ti vesel? totu?i, pentru ora asta, atât de devreme... Mai ales c? „pr?jiturica” asta mic? nu te-a l?sat s? te odihne?ti cum trebuie.
- ?i ce dac?; recuperez alt?dat?. Cât despre veselie, am toate motivele s? fiu cât mai vesel?: un so? iubitor, un cocker auriu, o mul?ime de plante minunate, un comandant bun ?i în?eleg?tor ca tine... Ce altceva mi-a? putea dori?! ?i c? tot veni vorba despre plantele mele, m? duc s? le v?d, a?a c?, v? las, b?ie?i! Pa! V? pup, pe to?i trei, zise blondina ?i porni sprinten? spre laboratorul ei cel verde.
- Teribil? blondina! Argint-viu, nu alta, aprecie Lucian, privind dup? ea.
- Da, spre deosebire de mine... Pentru c? sunt terminat, nu mai pot! De somn, bineîn?eles, zise Nick, neputându-?i opri un c?scat prelung.
Duse mâna la gur?, pentru a nu-l molipsi ?i pe Lucian.
- Da’ ?tiu c? tare obosit mai e?ti, aprecie Lucian. Vrei s? vorbim despre acel Pavel, cumva?
- Acum?! tres?ri Nick, for?ându-se s?-?i ?in? ochii deschi?i. Scuz?-m?, dar nu! Dac? se poate, a? prefera un somn de vreo câteva ore, în rezerva mea sau a Mariei, în care voi reu?i s? ajung mai repede.
- Se poate, de ce nu s-ar putea? îl aprob? Lucian.
- P?i, în mare m?sur?, datorit? lui Cooky. Ce s? fac cu el?
- Se rezolv?. D?-mi-l mie! Am eu grij? de el, se oferi Lucian. Eventual, dac? nu m? descurc singur, îl duc la Spotty ?i-i las pe amândoi în grija robo?ilor.
- Bun? idee, rosti Nick, bucuros c? se putea odihni în voie, m?car vreo câteva ore. Atunci, ia-l în primire, mai zise Nick, înmânându-i cockerul comandantului misiunii.
Acesta lu? micul cocker, iar Nick, v?zându-se liber, se îndrept? spre culoarul cu rezerve, intrând în cea a blondei, care era mai apropiat?, unde, instalându-se comod pe salteaua ce servea drept pat, adormi destul de repede. Lucian r?mase cu cockerul vreo câteva ore, de?i chiar ?i dalma?ianul avusese „grij?” de micul Cooky, doar se în?elegeau bine amândoi. Pe la ora 09.30, Lucian intr? în laboratorul verde al Mariei. Pe blondin? o g?si acolo, ca o floare frumoas? ?i rar?, aflat? în mijlocul plantelor ei, pe care le îndr?gea ?i le îngrijea în mod adecvat. Ea nu p?rea deloc obosit?.
- Vezi c? plec în ora? acum, o în?tiin?? Lucian. A? mai r?mâne, dar la 10.00 m? întâlnesc cu logodnica mea.
- Bine, Luci, po?i pleca, râse Maria. Nu era nevoie s?-mi dai raportezi mie; nu sunt ?efa ta.
- Ba da, era nevoie, replic? Lucian, justificând: Nick doarme, în rezerva ta. Era prea obosit ca s? ajung? pân? în rezerva lui.
- Bine face. În?eleg. E obosit. ?i Cooky?
- Pân? acum s-a jucat cu Spot; sau mai bine zis invers, Spotty s-a jucat cu el. Dar pe Spot am s?-l iau cu mine în ora?, pân? mai pe sear?, a?a c? micu?ul Cooky va r?mâne singur. Oricum, sunt robo?ii care-l supravegheaz?.
- Da?! Voi fi ?i eu atent?, promise blondina. Deci, po?i pleca lini?tit la logodnica ta, amorezule!
- O s? m? întorc tot seara. Voi ve?i mai fi aici?
- Nu ?tiu sigur. Dar se poate, nu e exclus.
- Bine. Dac? nu v? g?sesc aici, voi trece mai târziu pe la voi, pentru c? am ceva de discutat cu Nick.
- Ceva? deveni blonda curioas?. Ce anume?
- Blondino, vei fi de fa??, deci, vei auzi atunci totul. În plus, e foarte posibil s? fie ?i Lia.
- Logodnica ta? Nu ne va încurca cu nimic. Iar dac? ai de discutat ceva important cu Nick, te vom a?tepta aici.
- Bine, zise Lucian ?i se îndrept? spre ie?ire, dar se opri, amintindu-?i ceva. Ah, înc? un lucru... ?tii c? pe 30 iunie va fi ziua cumn??elului t?u, campionul nostru?
- Da, ?tiu, îl aprob? blonda. ?i?! îi ceru ea am?nunte.
- P?i, cu aceast? ocazie, logodnica mea a propus s?-i oferim un cadou foarte asem?n?tor cu cel primit de Nick. Anume, un alt cocker, dar negru. În plus, acesta va fi o femel?. Ce zici de asta?
- E minunat! O c??elu?? neagr?... Ce dr?gu?! Dar... Trei c??elu?i, Luci?! Trebuie s? fi?i nebuni, îi categorisi blonda.
- Mie-mi spui?! Dar cum a? putea-o refuza pe Lia?
- În cazul ?sta, te în?eleg, replic? Maria. Nebunaticule!
- Eu nu m? în?eleg, zise Lucian, iar blonda îl privi surprins?. Glumeam, justific? el. Oricum, inten?ionam s? spun c? ast?zi voi lua leg?tura cu Alex, s? aranj?m cu CD-ul... Deci, dac? vre?i cumva s? fi?i ?i voi de fa??, adic?, tu ?i Nick...
- Ah, nu, refuz? blonda. Nu-i absolut necesar. Doar când îl ve?i face în laborator. Atunci s? ne anun?a?i.
- V? vom anun?a, negre?it, o asigur? Lucian.
- Dar cine se va ocupa de partea cu computerul? Presupun c? nu campionul.
- Sigur c? nu el. Dar ne vom descurca ?i f?r? Mihai. Se va g?si cine s? se ocupe de computer în lipsa lui; nu e singurul care s? se poat? descurca în aceast? problem?.
- Bineîn?eles c? nu-i singurul, dar el e specialistul, îl aprob? blondina.
- Bine; deocamdat?, asta-i tot. Pa, încheie Lucian.
- Pa, îi r?spunse blondina scurt, iar de ast? dat?, Lucian chiar p?r?si laboratorul verde al Mariei, nu f?r? dalma?ianul s?u, care-l urm? neîntârziat.
R?mas? la bordul navei albastre, Maria îl verific? pe micu?ul cocker, r?mas f?r? compania lui Spot. Constatând îns? c? „pr?jiturica” adormise, blonda îl l?s? pe Cooky-Leo s? se odihneasc?, iar ea reveni la plantele ei, care erau destul de multe, dar nu suficiente, dup? p?rerea blondinei.
Ajuns în ora?, Lucian ?i logodnica sa pornir? spre cabinetul medical al doctori?ei Stela, cel improvizat în ora?, sperând s-o g?seasc? acolo pe doamna doctor, dar mai ales pe Alex, geneticianul, de care aveau cel mai mult nevoie în acel moment. Spre norocul lor, u?a cabinetului medical se deschise repede, f?r? probleme, ceea ce presupunea c? cineva era totu?i acolo. Acel cineva se dovedi a fi Stela, care-i întâmpin? voioas?, chiar ?i pe Spot. Se salutar? deopotriv?, iar dalma?ianul îi întinse laba doctori?ei.
- Noroc, prietene, îi zise aceasta, strângându-i u?or l?bu?a. Dar dac? a?tep?i bomboane, s? ?tii c? ai nimerit gre?it. Oi fi eu înalt?, dar nici chiar cât Nis, ca s? m? confunzi cu el. Iar la mine g?se?ti doar stetoscoape. Ce zici, înc?-?i plac? Dac? da, ghinionul t?u, pentru c? n-o s?-?i dau voie s? te joci cu ele. Da, ?tiu, sunt foarte rea; dar îmi trebuie cel pu?in un stetoscop întreg, a?a c? n-ai ?anse de izbând? în acest sens! Altceva, cu excep?ia stetoscoapelor, po?i g?si pe aici, pe la mine ?i multe pastile; pe acestea se pare îns? c? le prefer? st?pânul t?u.
- Te rog, doctore... replic? Lucian scurt, privind dezaprobator spre Stela.
- Ce-i, frumosule?! Ce nu-?i convine? Vrei s? spui c? nu-i adev?rat? rosti Stela, ridicându-se, c?ci, pân? în acel moment st?tuse aplecat?, pe ciuci, jucându-se cu dalma?ianul.
- Nu, n-am de gând s? sus?in c? n-ar fi a?a; nu pot nega adev?rul. Dar nu are rost s? amintim acele momente nepl?cute. A trecut, deci, s? nu facem atâta caz despre asta.
- A trecut, da; spre norocul t?u, f?r? urm?ri grave pentru tine, îl aprob? Stela. ?i sunt de acord cu tine; s? l?s?m în urm? ceea ce a fost nepl?cut. Deci, frumosule... Cu ce ocazie pe aici? Nu cred c? de dorul meu.
- Ar fi ?i asta o posibilitate. De tine îmi poate fi oricând dor, doctore; nu ?i de discu?iile de genul celei de înainte. ?i de fapt, îl c?utam pe Alex. Nu-i pe aici?
- Ba da, este. Dac?-l cau?i pe Alex, îl g?se?ti dincolo, frumosule. Între timp, eu r?mân aici, cu logodnica ta ?i cu Spotty.
- Bine, doctore, aprob? Lucian, trecând în camera al?turat?, unde, într-adev?r, îl g?si pe Alex.
- Deci, despre ce e vorba? i se adres? Stela Liei, când r?maser? doar ele, cu dalma?ianul.
- Poftim?! p?ru Lia a nu pricepe la ce se referea Stela.
- De ce-l caut? logodnicul t?u pe Alex? explic? doctori?a.
- Asta era... se l?muri Lia. Evident, pentru un alt c??elu?.
- Cum?! tres?ri Stela. Altul?
- Da. Un alt cocker. O femel?, de fapt, preciz? Lia.
- O femel?? repet? Stela, îngândurat?.
- Da... Nu-i minunat?!
- Minunat?! Ce-i cu voi, a?i înnebunit cumva?!
- Cum, adic?? Credeam c? o s?-?i plac?. Nu e?ti de acord?
- Lia, trei c??elu?i?! Î?i dai seama ce spui?
- Evident, r?spunse Lia, foarte firesc. Dup? cum ?tii, luna viitoare e ziua campionului ?i cred c? merit? ?i el un c??elu? din partea noastr?, a colegilor lui, a tuturor.
- Nu m?-ndoiesc de faptul c? Mih?i?? ar merita o astfel de aten?ie din partea noastr?, dar ai v?zut de ce e în stare unul singur? Închipuie-?i acum ce-ar putea face to?i trei împreun?, când vor cre?te ?i se vor întâlni!
- A?... alung? Lia acest gând. Dac? vom fi mai aten?i ?i-i vom supraveghea îndeaproape, nu vor face multe stric?ciuni, nici prea mari. În cazul lui Spotty, cred c? a fost prea r?sf??at.
- A?a e, logodnicul t?u l-a super-r?sf??at. Dar ce te face s? crezi c? ceilal?i doi nu vor fi la fel de r?sf??a?i?
- Nu conteaz?! Merit? s? fie r?sf??a?i!
- E?ti într-o ureche! Nu se poate s? transform?m „Pacifis” într-o gr?din? zoologic?! E totu?i o nav? spa?ial?.
- Adic? o gr?din? zoo zbur?toare, zâmbi Lia, amuzat? de aceast? posibilitate. Oricum, doar trei c??elu?i nu vor transforma o ditamai nav? spa?ial? într-o gr?din? zoologic?! În plus, nu pricep de ce e?ti împotriv?.
- Nu sunt împotriv?, dar...
- Ar trebui s?-?i convin?, o întrerupse Lia.
- S?-mi convin??! Mie?! se mir? Stela.
- Da, pentru c? în curând vom porni din nou la drum, înapoi spre Terra, iar c?l?toria va dura vreo al?i cel pu?in 5-6 ani. Ai v?zut ce greu ne-a fost când am venit spre Proxima; era plictisitor... A?a îns?, mul?umit? celor trei c??elu?i, vom fi aproape mereu ocupa?i, nu vom avea timp de plictiseal?, justific? Lia.
- În privin?a asta, s-ar putea s? ai dreptate. De?i, nu ?tiu... Trei c??elu?i?! Frumosul chiar a fost de acord cu propunerea asta?!
- Crezi c? a avut încotro?
- Hmm... Am remarcat c? de când ?i-a devenit logodnic, frumosul î?i face mereu pe plac. Ai o putere extraordinar? asupra lui; îl influen?ezi în deciziile sale. Nu mul?i ar putea reu?i acest lucru. Iar tu ai putea profita de chestia asta.
- P?i, chiar profit... recunoscu Lia, cu non?alan??. Dar nu exagerez! Chiar dac?, de fapt, a? putea.
- Parc? ?i-am mai spus, Lia: Ai mare grij?! Nu te juca, te rog, cu sentimentele lui! E totu?i sensibil. Nu-i frânge inima, o pov??ui Stela.
- ?i eu ?i-am spus c? n-am de gând s?-i frâng nimic, replic? Lia, u?or nemul?umit? de cele afirmate de doamna doctor. Nu pricep de ce de la un timp, v? tot amesteca?i to?i ?i ?ine?i mor?i? s?-mi da?i sfaturi. Ceea ce este între mine ?i Luci, ne prive?te doar pe noi doi!
- De acord! Îns? dac? ne amestec?m, o facem doar pentru c? ?inem la el, deci, nu te sup?ra.
- ?i eu ?in la el, afirm? Lia.
- Scuz?-m?, dar nu pare, replic? Stela. Nu ?i-o spun cu r?utate, a?a c? nu m?-n?elege gre?it. Pentru c? ?in ?i la tine, normal; nu doar eu, ci to?i. Îns? în cazul unei neîn?elegeri între voi doi, nu tu ai suferi mai mult, ci el. Pentru c? sigur numai tu ai putea pune cap?t rela?iei dintre voi. ?i nici nu vreau s?-mi închipui cum ar reac?iona frumosul în cazul unei desp?r?iri de tine. De aceea te rog, nu-mi da de lucru cu el! Pentru c? sunt doar medic ?i n-a? avea cu ce s?-l ajut!
- Nu-?i face griji, nu va fi cazul. Nu inten?ionez s?-l fac s? sufere, spuse Lia ?optit, îngândurat?. Nu sunt atât de rea, încât s?-i r?nesc sentimentele.
- Nici n-am spus c? ai fi rea, îi aminti Stela.
- În plus, el este cu adev?rat minunat! Deci... Îl iubesc!
- M? bucur c? ?i-ai dat seama ce fel de om e el, rosti Stela, schi?ând un zâmbet îng?duitor.
- ?tiam dintotdeauna, Stela, nu trebuia s?-mi dau acum seama.
- Serios?! ?i eu, care m? temeam c?-l vei trata mereu, într-un fel, ca pe un rival, chiar dac? între timp ?i-a devenit logodnic... Îns? dac? m-am în?elat, îmi pare sincer r?u. Regret c? ?i-am repro?at vreodat? ceva în acest sens. Te rog, încearc? s? ui?i discu?ia avut?.
- Nici o problem?, Stela. Crede-m?, te în?eleg...
- Mul?umesc. E?ti o bombonic?, o clasific? Stela, f?r? a ?ti c? ?i Mih?i?? îi spusese de curând acela?i lucru.
- O bombonic??! repet? Lia, ridicând u?or sprâncenele, a mirare. ?i tu?!
- Cum adic? ?i eu?!
- A?, nu conteaz?... renun?? Lia la o explica?ie.
- Pricep. A?a-?i spune acum frumosul nostru? presupuse Stela, zâmbind.
- Nu chiar, adic? nu el, evit? Lia un r?spuns direct.
- Bine; nu sunt indiscret?, decise Stela. Hai s? mergem dincolo, s? vedem ce fac b?ie?ii!
- Bine, o aprob? Lia, pornind spre înc?perea al?turat?. Hai, Spotty, chem? ea c??elul, de?i nu era necesar, c?ci acesta pornise deja în urma ei, de cum observase c? ea inten?ioneaz? s? p?r?seasc? înc?perea.
Lia, Stela ?i Spot intrar? al?turi, unde îi g?sir? pe Lucian ?i Alex. Nu p?reau a lucra la ceva, pentru c? nici unul dintre ei nu ocupase locul dinaintea computerului.
- Gata, a?i ?i terminat?! se mir? Stela, privind nedumerit? spre ei.
- Nu, doctore. Nici m?car n-am început, zise Lucian. Discutam doar.
- P?i ?i ce a?tepta?i?! continu? Stela cu întreb?rile.
- Pe înaltul nostru coleg, rosti scurt Lucian.
- Nis... De ce l-a?i a?tepta pe el? p?ru Stela nel?murit?.
- Chiar pe el. L-am anun?at ce avem de gând ?i a zis c? vine imediat. Nick ?i Maria erau cu Cooky în nav?, deci, le-am spus ?i lor, dar au fost de p?rere c? nu-i nevoie s? fie prezen?i, iar pe Ly ?i Mihai nu trebuie s?-i anun??m deloc, explic? Lucian.
- Am în?eles, surâse Stela.
În curând lunganul î?i f?cu apari?ia, spre bucuria dalma?ianului, care-i veni primul în întâmpinare, dând puternic din codi??. Nis îi salut? pe cei din înc?pere, iar Spot î?i ocup? pozi?ia, întinzând grabnic laba spre lungan.
- Nu scap de tine niciodat?, rosti lunganul, cu o nuan?? de p?rere de r?u în glas. Deh, a?a-mi trebuie, doar eu te-am înv??at! Hai, noroc, amice, se aplec? serios Nis, strângând u?or laba c??elului, care-l privea ner?bd?tor.
Dulcea recompens? sosi neîntârziat. Spot o savur? pe fug?, apoi ridic? cealalt? lab?. Sim?ind parc? privirea „aspr?” a ?efului s?u, Nis zise:
- ?tiu, ?efu’, nu prea multe... Dar ce s? fac, dac? Spotty nu m? sl?be?te? Îmi tot întinde l?bu?e.
- Descurc?-te, Nis, rosti Lucian. Doar, într-adev?r, de la tine a deprins obiceiul ?sta.
- Mda... Eu ?i mintea mea cea seac?, se comp?timi lunganul. Pe altceva nu puteam s?-l înv??, decât pe bomboane? Spre exemplu, pe coji vechi de pâine, s? le road?... se tângui el, în timp ce desf?cea o alt? bomboan? din ambalajul frumos colorat.
- Nu-i vina noastr? c? l-ai înv??at astfel, Nis, îi aminti ?eful, de parc? ar fi fost nevoie. Dar, gata! De ajuns cu joaca! E cazul s? fim ?i serio?i. Iar de moment ce ai sosit, Nis, ne putem apuca de treab?.
- Da, ?efu’, de acord! Dar ai putea s?-mi repe?i care-i treaba? N-am priceput despre ce-i vorba.
- Nis, de ce nu e?ti mai atent?! îi repro?? blând Lucian. Era vorba despre un alt cocker, negru, pentru Mih?i??, de ziua lui.
- Cum?! Altul? f?cu Nis ochii mari, de parc? n-ar fi auzit bine.
- Da, m?, altul. De fapt, alta. O c??elu??, preciz? ?eful.
- O cockeri??. Mi?to... Mih?i??, cockeri??; vezi, ?efu’, chiar rimeaz?, râse Nis.
- A?a-i, m?, dar nu facem poezii aici, ci... O cockeri??, utiliz? Lucian termenul lunganului, zâmbind.
- Mam??, ?efu’; trei c??ei... Ce-o s? spun? cei din laborator, când ne vor vedea din nou?
- Nu ?tiu, m?. Presupun îns? c? nimic. Doar însu?i Dick m-a asigurat c? îi putem deranja oricând. Am impresia c? totu?i profit?m cam des de bun?voin?a lor, zise Lucian.
- Las?, c? nu se vor sup?ra pe noi din cauza asta, îl asigur? Alex.
- Sper, rosti Lucian, privind spre logodnica lui, cea care era în mare m?sur? r?spunz?toare de realizarea acestor trei c??elu?i.
Întâlnindu-i îns? privirea albastr?, se înmuie pe dat? ?i-i zâmbi admirativ. Ea îi r?spunse într-un mod asem?n?tor, printr-un zâmbet suav. Glasul lui Alex îl readuse la realitate pe comandant:
- Începem?!
- Da, sigur, aprob? Lucian, cu pu?in? întârziere.
- Iar în lipsa campionului, cine se va ocupa de computer? se interes? Stela.
- S? vedem... Cine se ofer??
- Eu, nu, ?efu’; prefer doar s? asist. Nu-mi asum r?spunderea. De altfel, nici n-a? putea; sunt ocupat cu Spotty.
- Nis, de ajuns cu bomboanele, îi interzise Lucian, v?zând c? lunganul înc? îi d?dea dalma?ianului bombonele dulci. De acord, nu te oblig s? te ocupi de „cockeri??”, dar las?-l pe Spot în pace!
- Eu l-a? l?sa, ?efu’; el nu m? las? pe mine, preciz? lunganul, iar dup? ce dalma?ianul c?p?t? o nou? bomboan?, întinse imediat laba spre Nis. Vezi, ?efu’?! Uite ce face!
- Spot, treci imediat aici, lâng? mine, i se adres? Lucian dalma?ianului, cu seriozitate.
Auzind glasul st?pânului s?u, p?tatul l?s? laba jos ?i se îndrept? anevoios spre Lucian, nu f?r? a protesta sonor, printr-un scâncet u?or, ca un suspin.
- Nu încerca s? m? îndupleci! Destul cu bomboanele, rosti Lucian c?tre dalma?ian, apoi spre colegii s?i: Deci, nu Nis... Atunci, care altul?
- P?i, eu nu, frumosule. Sunt medic, dar nu veterinar.
- Nici eu, refuz? ?i logodnica lui. Pentru c?, eu, ca de obicei, am fost cu ideea. Consider c? e de ajuns.
- Eu oricum sunt ocupat, cu partea genetic?, replic? Alex.
- E clar! Prin urmare, r?mân doar eu, constat? comandantul, a?ezându-se în fa?a computerului. Prea bine, decise el, ap?sând butonul de pornire.
- Crezi c? o s? te descurci? se îndoi Alex.
- Doar nu-i mare lucru, replic? Lucian, privind monitorul, iar cu ajutorul mouse-ului, deplas? cursorul pân? în dreptul fi?ierului de inginerie genetic?, pe care-l deschise, a?teptând indica?iile vechiului s?u prieten, geneticianul.
- ?efu’, ai grij? ce faci acolo, s? nu-?i ias? altceva, în loc de cockeri??, îi atrase Nis aten?ia. Doar o mic? gre?eal? strecurat? pe undeva, ar fi de ajuns ?i cine ?tie în ce transformi cockeri?a aia...
- Întocmai, m?! O s? gre?esc enorm, iar în loc de cockeri??, voi face un dinozaur imens, care te va înghi?i pe tine primul, dac? nu-?i ?ii pliscul, i-o întoarse ?eful. ?i te va prefera pe tine, datorit? faptului c? o s?-i atragi aten?ia, prin în?l?imea ta. Pricepi?
- A?, ?efu’... rosti Nis. Nu se va întâmpla astfel.
- Atunci, tac?-?i fleanca! Pentru c? m? voi descurca!
- Sigur, ?efu’. Va fi cea mai frumoas? cockeri?? din câte s-au v?zut vreodat?, exager? lunganul cu lauda.
- Nis... rosti ?eful scurt, întorcându-?i privirea spre acesta.
- Gata, ?eful! Am t?cut... zise lunganul, f?r? a ad?uga altceva.
Alex ?i Lucian se apucar? de treab? de abia în jurul orei 11.00. Iar cum Luci nu era Mih?i??, expertul în informatic?, dur? cel pu?in vreo dou? ore pân? ce reu?i s? g?seasc? toate datele pe care i le indicase Alex ?i s? le înregistreze pe CD. Deci, terminar? de abia dup? ora 13.20, dar Alex fu foarte în?eleg?tor ?i r?bd?tor cu prietenul s?u, Luci. Nu-l gr?bise deloc, pentru ca nu cumva s? se strecoare cu adev?rat vreo gre?eal? pe undeva. În final, reu?ir? totu?i s? pun? totul la punct. Campionului nu i-ar fi luat mai mult de vreo 10-15 minute, mai ales c? el se înv??ase cu aceste modific?ri genetice, de câte ori lucrase împreun? cu Alex la ceva asem?n?tor. Fiind îns? deja 13.25, Lucian ?i Lia nu puteau întârzia. Erau nevoi?i s? plece, pentru a ajunge la timp la întâlnirea cu fra?ii Kelso.
Lucian lu? CD-ul cu el, spunându-le colegilor s?i c? va trece în acea sear? pe la laborator, s? stea de vorb? cu Dick Torn, dup? ce se va desp?r?i de cei doi fra?i Kelso, apoi le va comunica ?i colegilor s?i decizia lui Dick, sau, mai exact, când anume se vor ocupa de noul cocker; sau „cockeri??”...