Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Elogiu limbii române

de Dumitru Sava

M? distrez de minune privind-o pe nepo?ica mea, ce se apropie de trei ani?ori, cum reinventeaz? limba matern?. Dintre minunatele bijuterii verbale, care îmi mângâie prin sfânta lor inocen?? sufletul, dou? mi se par tare amuzante: „Uite, mami, pisi mânc? mânca mea!” ?i „Vezi, mami, cum m? limb? (linge) pisi?”.
O ascult ?i râd, a?a trebuie s? se fi întâmplat ?i cu limba str?mo?asc?, a celui mai numeros neam dup? al inzilor, de nu mai poate fi recunoscut? în româneasca de ast?zi. ?i se na?te fireasca întrebare: Cât de legitim? este str?dania de a-i articula mozaica (cârpi) o descenden?? din greac?, latin?, sanscrit?, slavon?, ebraico-aramaic?, turc? etc? De ce e ea un soi de „toc?ni??” a amintitelor ingrediente, iar „apa” traco-geto-daco-ilir? în care acestea ?i altele au fost puse la fiert reprezint? doar câteva pic?turi (crca optzeci)? Ce sunt miile de cuvinte cu origine necunoscut?? Vorbitorii neao?i nu mai creaz? cuvinte proprii ci, doar, denomineaz? pocind vorbele altora? S? fie prostie ori rea credin?? a cuiva?
Caut, de pild?, dar înc? nu am g?sit explica?ie faptului c? româna mea matern?, fie ?i în variantele ei arhaice (vlah? cu dialectele balcanice, basarabean?, bucovinean?, munteneasc?, olteneasc? etc), e mai apropiat? de latin? chiar decât italiana. Încerc s? în?eleg de ce italiana, la rându-i, e mai apropiat? de român? decât de latin?. Nu era firesc, m? oblig? logica s? întreb, ca „focul romanic” s? topeasc? pân? la dispari?ie graiurile p?mântului peste care a „ars” Roma? Pot accepta c? au s?rit „scântei” romanice ?i peste casele învecinate ori mai îndep?rtate ale traco-geto-daco-ilirilor. Dar acestea s-ar fi neantizat doar dac? erau butoaie cu pulbere. ?i cum ?tim, pulberea a fost inventat? mult mai târziu. În schimb, latinul Ovidiu, poate deloc întâmpl?tor, avea s? ajung? poet de limb? get?. Dac? torni un pahar cu lichid într-un fluviu înseamn? c? apa acestuia ?i-a modificat într-atatât compozi?ia încât a devenit altceva? Paharul latin a romanizat marea tracic??
Am eu o ipotez?, dar ?i ni?te „prieteni”, „mari latini?ti”, care îmi stârnesc oarece team? c? îi sup?r dac? o formulez. Mai bine a? a?ipi numai un pic, atât cât gândul meu s? se transforme într-un vis frumos. S?-i v?d m?r??(e)luind dinspre Soare R?sare c?tre încoace, prin Anatolia ?i Capadocia pe bactrieni, lidieni, frigieni, bitinieni ?i par?i înfr??i?i cu micenienii, ionienii, dorinii ?i aheii lui Ahil Peleianu în armura sa str?lucitoare. S? aud cum dinspre Caspic? se apropie, pe la nord de Pont, tropotul de cai al sci?ilor massage?i condu?i de focoasa lor regin? Tamiris. De peste m?ri s?-i v?d pe fenicieni, iberici, etrusci, pe umbri, liguri ?i samni?i trecând pe la Pella, unde îi a?teapt? Alexandru s?-i înroleze în glorioasele sale falange. ?i nu ultimul, s?-l v?d pe prin?ul Daksa cum dintre coper?ile Vedice coboar? înspre noi în fruntea miilor de ramani. Vin cu to?ii la misterioasa chemare a Hiperboreei, vin la Kogaion s?-i înal?e imnuri de slav? în materna lor comun?. ?i eu s?-i ascult ?i s?-i în?eleg în graiul meu autohton de azi. S?-l s?rut, de bucurie, pe obrazul s?u ciuruit de vreme pe Sfinxul din Carpa?i, ?i s?-i ?optesc fericit nepo?elei mele c? se întoarc Daciile asiatice ?i europene, cu b?trâna lor limb? (prisca), care aici ?i acum (hic et nunc) î?i zice româneasc?, acas?.
Dar pentru ca acest vis, fie ?i numai în vis, s? fie posibil ar trebui s? se întâmple câteva minuni. Mai întâi, pentru c? „in vino veritas”, ar trebui s? se a?eze la aceea?i mas? „latini?tii” ?i „daci?tii” no?tri de azi ?i s? ciocneasc? câte un pahar al împ?ciuirii. Poate c? aceast? licoare de vi?? ?i de via?? lung? le-ar mai stinge patima ?i le-ar lumina mai bine min?ile! ?i ar mai fi nevoie ca, pentru început, m?car în una dintre înaltele ?coli, prin care am studen?it ?i eu, s? se predea nu doar Istoria filosofiei, ci ?i Filosofia adev?ratei istorii. S?-l ascult pe un alt Nae Ionescu, dând marea veste c? românismul începe s? se trezeasc? din prea lunga sa ortodoxie. ?i pentru c? m? vreau cople?it de aceast? mare, Mare Împ?care l-a? ruga s? nu mai aminteasc? nimic de modul în care, mâna?i de diabolica lor poft? catolicismul, ortodoxia ?i islamismului au devorat nes??ios, f?r? a se gândi c? le-ar putea r?mâne în gât, uria?e h?lci din zalmoxianismul nostru ancestral, condamnând la pieire pre mult prea multe dintre neamurile acelor „nemuritori” mitici. Ar mai fi necesar ca istoricii ?i lingvi?tii autohtoni s?-?i dea mâna ?i s? g?seasc? propria explica?ie la întrebarea dac? limba român? este un cuagulant între grupurile lingvistice de tip „satem” ?i „centum” (spa?iu de absorb?ie) ori e matca din care acestea au roit. Dar, mai ales, ar fi imperativ ca sub autoritatea Sfintei În?elepciuni academicienii no?tri s?-i adune pe to?i cei care pot contribui la elaborarea acelei Magna Carta Identitara sub forma Tratatului unic de antropologie a neamului românesc.
Ehei, dar pentru ca, m?car în vis, s? se întâmple aceast? minune, dac? tot am început s?-i scormonim obâr?iile lui Eneeas pe aici prin Dobrogea noastr?, poate c? ar merita s? mai îndr?znim ceva. De pild?, s? d?m cu presupusa c? un posibil r?spuns al întreb?rilor de mai sus ar putea fi legat ?i de prezen?a ?i influen?a geto-daco-ilirei din vremea preromanic? asupra viitoarei „Cet??i Eterne”. Nu cumva mitul fondator al Romei tocmai acest lucru vrea s?-l ascund?? Dac? legenda a fost falsificat?? Lupul e simbol totemic dacic, preroman, p?strat ?i în drapel. De ce atunci lupoaica, fiin?a ce i-a hr?nit pe gemenii întemeietori, nu ar simboliza-o pe mama lor - femeia geto-dac?? Poate c? Rhea Silvia era „P?dureanca cea Rea”, pentru c? î?i ap?ra gemenii ca o adev?rat? lupoaic?. Vestal? în Marele Centru Spiritual de la Sarmisegetuza, a migrat cu grupul s?u pân? pe culmea palatin? din ne?tiute motive. ?i poate a în??rcuit, mai întâi, o stân? de oi, apoi un sat ce s-a fortificat treptat în cetatea numit? Roma. „Alba Longa” nu o fi ea Alba Iulia, dar ca ?i „Numitor” sun? tare bine române?te. Marte, cel care zice-se a sedus-o pe vestal?, era tracicul zeu Ares. Prezen?a p?storilor în mit se constituie ?i ea într-un posibil argument. S-ar putea s? nu b?g?m noi de seam?, dar s? ne apropiem de o vreme în care elevii nu vor mai fi pu?i de profesoara de limba român? s? povesteasc?, cât mai pe scurt, legenda ci, cu ajutorul profesorului de istorie, s? o rescrie (compun?) mai aproape de adev?r. ?i când vor cre?te mari vor refuza ascenden?a romanit??ii asupra românit??ii, promovate uneori cu tunurile de c?tre catolicism ?i pangermanism.
Dac? limba vorbitorilor romani era geto-daca ?i latina cult?, de mai târziu, s-a format pe temeiul ei lucrurile ar fi cât se poate de limpezi, am avea o explica?ie a izbitoarei lor asem?n?ri morfo-sintactice ?i fonetice. Rostit? la un congres interna?ional, aceast? idee ar fi o ipotez? ce merit? verificat? ?tiin?ific, dar în fa?a „academicienilor” no?tri pentru respectiva afirma?ie ri?ti s? fii declarat cel pu?in nebun. Nimeni nu ne poate, îns?, împiedica s? ne întreb?m: Dac? Ioni?? Caloianu, la vremea sa, a respins demersul papal pentru c? el ?tia adev?rul c? etnia romanic? se tr?gea din daco-români ?i nu cum îi cerea sanctitatea sa s? mint? oficial? Cercet?torii no?tri tot încearc? s? explice originea etnonimului „român” ca un derivat de la „roman”. Dar numele de Roma de unde o fi venind? S? fi fost el, Romulus rom sau mai degrab? ra/man? Ra – Apollo Hiprboreanul avea ?i el origini tracice (frigienii erau mai vechi decât egiptenii), ca ?i sora sa Artemis (zei?a-regin? Bendis) cu pretorienele ei amazoane.
?i pentru c? tot e ziua întreb?rilor: dac? cuvântul „troian” – val de z?pad? nu vine de la Traian ci, mai probabil, de la zidul de ap?rare al cet??ii Troia? Latini?tii no?tri îi leag?, f?r? niciun fel de ezitare, provenien?a de numele împ?ratului, iar daci?tii încerc? s? demonstreze neao?itatea sa troian? (tracic?). ?i parc? le-a? da dreptate ultimilor, în fond cetatea ca ?i r?zboiul troian a fost cu ceva vreme înaintea Romei ?i r?zboaielor romanice. Poate, însu?i Traian î?i revendica numele de la apelativul „Troianul”. ?i celebra cetate nu se afl? a?a departe de Capadocia (Capul Daciei?). Cred c?, sub aspect semantic, limbile evolueaz? prin înlocuirea arhaismelor cu neologisme. Dar aceasta nu înseamn? c? ultimele trebuie s? fie, neap?rat, de împrumut. Mai corect, am putea spune c? limbile, în cea mai mare m?sur? nu doar asimileaz? (poces), ci î?i creaz? propriile neologisme. Spre exemplificare, se pare c? româna de azi tinde s? substituie arhaicul „troian” cu sinonimul „om?t” – om/hat. Avem expresia: „privesc pân? h?t departe”! Adic?, dincolo de o al?turare de „haturi”. Ori „î?i fac un hatâr”, când vrei s? spui c? accep?i dep??irea limitei conven?ionale. Când c?ru?a?ul dore?te s? scoat? ori s? aduc? vehicoul pe drum (hat) îi strig? calului „H??!” – echvalentul lui „ intr? (ie?i) de pe hat”. „Hatul”, fâ?ie de p?mânt nearat care desparte ogoarele (r?zor, hotar), e un arhaism pe al c?rui suport se construie?te un cuvânt nou . Când vrei s? spui c? hatul de z?pad? (mormanul) ce separ? cur?ile gospodarilor a atins în?l?imea omului rezult? „om?t” – hatul cât un om. În englez? sunt cuvintele „head” - cap ?i „hat” - p?l?rie. Am putea spune c?, prin extensie, în român? li s-a dat sensul de cap?t, margine, hotar desp?r?itor. Dar, în englez?, la „om?t” i se spune „snow”, deci f?r? vreo leg?tur? cu „hat”. Risc s? afirm c?, mai probabil, engleza a luat „head” - „hat” din român? ?i nu invers.
Nefiind de specialitate, ?i drept urmare mai u?or suportat? ?i iertat? eroarea, a? mai for?a o interpretare. Se discut? atâta despre codul biblic. De ce nu ar ascunde ?i vorba româneasc? un cod prin care s? transmit?, t?inuit, peste veacuri informa?ii despre o realitate istoric? ostil? cândva? Ce zice?i de cunoscuta ora?ie din preajma Cr?ciunului: „S-a sculat mai an / B?di?a Traian / ?i-a înc?lecat pe-un cal înv??at / Cu ?aua de aur / Cu numele graur…”? S? le lu?m pe rând: „b?di?a Traian” e fratele mai mare; „calul înv??at” - neamul lui Zalmoxe; „?aua de aur” - bog??iile spa?iului dacic; „numele de graur” - limba autohtonilor. Hermes ne e prea apropiat ca s? nu-i fi mo?tenit câte ceva din talentul interpretativ, a?a c? v? invit pe fiecare la un exerci?iu hermeneutic. ?in s? mai amintesc: dup? acest „înc?lecat”, neamul românesc s-a eliberat ?i afirmat printr-un lung ?ir de „desc?lecate”. Al geto-dacului Galeriu la Salonic, unde a a?ezat capitala Imperiului s?u Dacic; al lui Regallianus, nepot de-al lui Decebal, ce a provocat retragerea aurelian?, în fapt eliberarea Daciei ocupate; al tracului Constantin cel Mare la Constantinopol, capitala Imperiului de R?s?rit, al… ?i nu ultimele, „desc?lecatele” geto/go?ilor Odoacru, Alaric chiar la Roma, al lui Theodoric la Ravena, precum ?i celelalte din vestul european pân? în peninsula Iberic?. Dup? cum ne spune Busuioceanu, aristocra?ia iberic?, mult? vreme, s-a legitimat prin miturile lui Burebista, Deceballus, Deceneus, Diurpaneus, adev?rate temeiuri ale etnicit??ii spaniole. De ce oare numele „t?tucului” nostru Traian – ocupantul Daciei - se evita a fi pomenit, s? însemne o tacit? condamnare la „damna?io memorie” chiar în patria natal??
Îmi vine s? zâmbesc, gândindu-m? la nodul din gâtul apar?in?torilor tagmei „?tiin?ificilor” lui Ha?deu. Norocul lor ?i-al meu c? sunt prea neînsemnat s? m? citeasc?! Mai bine închid ochii s? aud un alt „torna, torna fratre”, ?optit de un slav ?i de un nean?, iar eu s?-l în?eleg, ca o profe?ie a indienilor Sundar Singh ?i Gupta Swami, drept: „întoarce-te, întoarce-te frate s? construim împreun?, în jurul Noii Sarmisegetuza ce include Casa Popoarelor ?i Catedrala Mântuirii, o lume europontic? ca o eliberare de sub cea euroasiatic? ?i cea euroatlantic?!”.

Dumitru Sava (Dafinul) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro