proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

*130. Pavel Velcescu.

Întâlnirea cu Sonya ?i Sid din acea zi decurse în mod normal ?i nici nu se întinse prea mult. Evident, Lucian, Lia ?i Spot ajunser? la locul de întâlnire înainte de ora 14.00, iar Sonya ?i Sid erau deja acolo, a?teptându-i. Spot îi cuno?tea foarte bine pe cei doi fra?i Kelso, a?a c? nu-l deranja deloc prezen?a lor. Se desp?r?ir? dup? vreo trei ore, în jurul orei 17.00, când Lucian, Lia ?i dalma?ianul se îndreptar? spre laboratorul din marele ora?. Dick nici nu se mir? de prezen?a lor, când îi z?ri ?i îi întâmpin? ca pe ni?te obi?nui?i ai locului.
- Deci, Lucian... Stai! Nu-mi spune! Cred c? pot ghici motivul vizitei voastre aici. Vreo alt? plant? sau vreun alt anim?lu?, presupuse Dick, f?r? ca Lucian s?-i fi ar?tat CD-ul.
- Exact, Dick, îl aprob? Lucian. B?nuiesc c? am devenit deja cic?litori cu insisten?ele noastre, dar este într-adev?r vorba despre un alt anim?lu?. O c??elu?? neagr?, din rasa cocker, dar nu auriu, ca acela dinainte.
- Deci, un cocker negru; o c??elu??... S-a f?cut, accept? Dick cu u?urin??. ?ti?i de ce anume avem nevoie în acest sens, a?a c? nu trebuie s? v? amintesc.
- Evident, ?tim, aprob? Lucian ?i scoase la iveal? CD-ul, pe care i-l înmân? lui Dick.
- Ah, era?i preg?ti?i deja; din nou, remarc? acesta.
- Altfel cum?! replic? Lucian, zâmbind. ?i atunci, când se poate?
- P?i, dup? mine, chiar ?i acum, zise Dick. Desigur, doar dup? ce vom cerceta con?inutul CD-ului.
- În cazul ?sta, s-ar putea s-o l?s?m totu?i pe mâine? amân? Lucian termenul.
- Se poate ?i mâine, accept? Dick.
- Asta doar din cauz? c? trebuie s?-i anun? ?i pe colegii mei; ar dori ?i ei s? fie de fa??, se sim?i dator cu o explica?ie Lucian.
- E-n ordine. V? a?tept?m la ora 10.00, ca de obicei, stabili Dick ora întâlnirii.
- Minunat, aprecie Lucian, apoi î?i lu? angajamentul ?i în numele colegilor s?i: Vom veni, negre?it!
Totul fiind gata stabilit pentru ziua urm?toare, Lucian, Lia ?i dalma?ianul Spot se îndreptar? spre ie?irea din laborator. Dick îi conduse pân? afar?, dup? care nu se întoarse nici el în laborator. Aici se desp?r?ir? de Dick Torn, ei urcându-se într-un avion, pe care Lucian avea s?-l porneasc?, îndreptându-l spre „Pacifis”, evident.
- Luci, de ce mergem în nav? acum? se interes? Lia.
- Ca s?-l ducem pe Spot, g?si Lucian o explica?ie.
- În cazul ?sta, n-a? merge; a? prefera s? r?mân în ora?, îl anun?? ea.
- Din partea mea, po?i r?mâne, nu te oblig s? vii cu mine. Ar fi mai bine totu?i, pentru c? voi avea o discu?ie cu fratele t?u, destul de serioas?. Ei sunt înc? acolo, m? a?teapt?, adic? Nick ?i Maria, cu Cooky, desigur. Au venit de diminea?? în nav?, dar fratele t?u era foarte obosit, a?a c? s-a culcat, iar blonda m-a asigurat c? m? vor a?tepta, mai ales când a aflat c? am ceva important de vorbit cu Nick.
- Nu în?eleg. Ce ar mai fi de spus? De când l-a primit pe Cooky, Nick ?i-a revenit complet, deci, ar fi mai bine s? nu-i aminte?ti de Magda.
- Dar nu despre Magda inten?ionam s? vorbesc cu el, ci despre altcineva.
- Altcineva? deveni brusc curioas? Lia. Cine?
- Pavel, rosti scurt Lucian, un singur cuvânt, care l?muri totul.
- Cum?! tres?ri Lia. Vrei s?-i vorbe?ti despre Pavel, cu fratele meu?
- Da, înt?ri Lucian.
- Atunci merg ?i eu în nav?, î?i schimb? Lia rapid hot?rârea anterioar?.
De abia în acel moment Lucian porni aparatul de zbor local, când logodnica lui cea nehot?rât? dcisese s?-l înso?easc? spre nava albastr?. Silueta „Pacifis”-ului se ivi în curând în raza lor vizual?, deci, Lucian opri avionul în apropierea corpului alb?strui al navei, iar cei trei pasageri coborâr? f?r? a întârzia ?i se îndreptar? spre treptele ce duceau direct pe puntea principal?.
- Luci... zise Lia înainte de a ajunge la treptele respective. Le vei spune ?i despre domnul director, c? e tat?l t?u?
- Hmm?! p?ru el încurcat de întrebarea pe care i-o adresase logodnica lui. Nu cred c? voi aminti acest am?nunt. ?i te-a? ruga s? p?strezi ?i tu t?cerea în acest sens.
- Bine, accept? ea, de?i nu p?rea s?-i convin? cererea lui de a p?stra t?cerea în leg?tur? cu directorul Institutului, Traian Simionescu. Treaba ta când vei decide s? dezv?lui acest adev?r.
- Am mai discutat despre chestia asta. ?i-am spus clar c? nu m? voi putea l?muri decât în momentul în care vom ajunge înapoi pe Terra ?i m? voi afla fa?? în fa?? cu ei, cei direct implica?i, adic? mama, blondul ?i directorul. Pân? atunci prefer s? nu amintim deloc acest am?nunt ?i s? fiu cunoscut drept Lucian Enka, nu altcineva!
- Cum dore?ti. Dar despre domnul Pavel ?i Mih?i?? le vei spune?
- Doar dac? va fi necesar, în func?ie de modul în care va decurge discu?ia, r?spunse el, dup? un moment de gândire.
Apoi intrar? pe puntea principal?, dup? ce urcaser? treptele. Nick, Maria ?i Cooky erau într-adev?r acolo. Dalma?ianul se îndrept? direct spre micul cocker auriu, în timp ce blonda, sprinten?, se repezi asupra comandantului, pe care-l îmbr??i?? ?i-l s?rut? puternic pe obraji.
- Luci, ai venit, exclam? ea bucuroas?.
- Blondino, ?i-am zis s-o iei mai u?urel, îi aminti Lucian, mult mai rezervat în gesturi.
- De ce? replic? blonda voioas?. ?i eu ?i-am spus c? nu-i nici o problem? cu Nick, ad?ug? Maria, îns? Lucian privi discret spre logodnica lui. Ah, pricep... Te temi acum de ce va zice logodnica ta. Hmm; p?i, s? vedem... Ce zici, Lia? E?ti cumva geloas?? Pe mine?
- A?, eu... Nu!
- Nici nu m? a?teptam, rosti blonda. Vezi, Luci, e ?i ea în?eleg?toare.
- Poate, p?ru neîncrez?tor Lucian. În orice caz, s? l?s?m copil?riile acum, propuse el cu seriozitate. S? trecem la lucruri mai importante. ?i s? începem cu cadoul campionului.
- A?a-i... Maria mi-a spus ceva în acest sens, zise Nick. Am în?eles c? vre?i s?-i face?i ?i lui o c??elu?? din aceea?i ras? cu Cooky, deci, tot cocker, doar c? ea va fi neagr?.
- Exact, aprob? Lucian. Alex ?i cu mine ne-am ocupat de partea cu CD-ul, pe care i l-am ?i dat lui Dick. Acesta a spus c? mâine la ora 10.00 putem deja s? facem c??elu?a. A?a c? m-am gândit c? ar fi bine s? v? anun? ?i pe voi. Poate vre?i s? fi?i de fa?? la fericitul eveniment.
- Cum adic?, poate vrem?! Bineîn?eles c? vrem, se revolt? blonda. Vom fi acolo la ora 10.00. Dar am impresia c? despre altceva doreai s? vorbe?ti cu Nick.
- Da, blondo. Despre cu totul altceva. Anume, despre al patrulea pasager al navei „Vulturul”, nava cu care Nick ?i Ly au sosit aici, pe Proxima, în urm? cu 12 ani.
- Al patrulea?! se mir? sincer blonda.
- Pavel Velcescu, preciz? Lucian, privind cu mult? curiozitate spre Nick, care tres?ri la auzul acestui nume. Î?i spune ceva acest nume, Nick?! Victor ?i-a vorbit despre cineva cu acest nume?
- Da, mi-a vorbit, î?i aminti Nick. Îns? nu foarte mult. Mi-a spus c? pe Terra a avut un prieten foarte bun cu acest nume, Pavel Velcescu, care ar fi trebuit s? participe la misiunea navei „Vulturul” spre Proxima. Mai mult chiar, rezerva în care eu ?i sora mea am copil?rit la bordul acelei nave, i-ar fi revenit acelui om, pe nume Pavel Velcescu. ?i cam atât mi-a spus tata despre acest personaj misterios. Nimic mai mult. V?zând îns? c? tat?lui meu nu-i convine s? vorbim despre asta, nici n-am insistat asupra subiectului.
- Ceea ce nu ?ti?i, pentru c? de fapt, nici Victor nu ?tia, este faptul c? acel om, pe nume Pavel Velcescu a plecat ?i el de pe Terra, odat? cu voi, la bordul navei „Vulturul”, iar acum este înc? aici, pe Proxima, afirm? Lucian.
- Nu ?tiu de ce crezi una ca asta, p?ru nedumerit Nick, înc? neîncrez?tor.
- ?i de fapt, ?ie cine ?i-a spus? se interes? blonda.
- Dom’ director, rosti scurt Lucian.
- Aaa... pricepu blonda. Domnul director avea grij? s?-i dezv?luiasc? favoritului dumnealui anumite lucruri.
- Blondino... privi Lucian rug?tor spre ea.
- Ce-i?! replic? aceasta. Doar erai favoritul dumnealui! ?tiu bine c? aveai mult? trecere în fa?a dânsului.
- Adev?rat, eram... r?mase Lucian dus pe gânduri pentru câteva clipe.
- ?i dac? acel domn Velcescu a c?l?torit la bordul „Vulturului”, cum de nu i-am sesizat prezen?a? îl trezi Nick din gândurile în care se cufundase.
- Nu putea?i. St?tea ascuns, explic? Lucian.
- Ascuns?! se mir? Nick. Timp de zece ani?! Unde se putea ascunde atât de bine, aici, pe Proxima, încât s? nu-i observ?m prezen?a?
- În pasajele secrete ale „Vulturului”, l?muri Lucian situa?ia.
- Pasaje secrete?! repet? Nick, surprins. Care pasaje secrete?
- Nick, nava „Vulturul” a fost proiectat? de dom’ director. Fiind elevul dumnealui favorit, dânsul mi-a vorbit am?nun?it despre aceast? nav?, mi-a ar?tat planurile ?i schi?ele f?cute de dânsul, practic întregul proiect ?i mi-a vorbit pe larg, detaliat, chiar ?i despre aceste pasaje secrete. Deci, ?tiu sigur c? ele exist?; de asemenea, ?tiu exact ?i locul în care se afl?. Se pare c? ?i Pavel ?tia despre aceste pasaje secrete, de?i nu-mi dau seama cum a reu?it s? afle, îns? nu era imposibil. Iar Victor n-a reu?it s? afle despre existen?a lor; de altfel, dac? ar fi aflat totu?i, era foarte dificil s? le localizeze ?i la fel de dificil era s? p?trund? în interiorul lor, ne?tiind codul de acces, cod pe care se pare c? Pavel a reu?it totu?i s?-l descifreze, ba chiar s?-l ?i modifice între timp.
- Deci, „Vulturul” are pasaje secrete? puse Nick din nou aceast? întrebare, venindu-i greu s? dea crezare unui asemenea adev?r.
- Da, are, înt?ri Lucian. De altfel, chiar ?i „Pacifis” are.
- Ce-ai spus?! îl întrerupse blonda. „Pacifis”, pasaje secrete?!
- Da, blondo. I le-am ar?tat deja Liei.
- Logodnicei tale, bineîn?eles... Celorlal?i, nu, p?ru blonda nemul?umit? de acest lucru.
- Blondo, nici ei nu i le-am ar?tat de mult, ci doar de curând. Pân? nu demult, nici ea nu avea habar de existen?a acestora. Doar eu, Nis, Alex, robo?ii...
- Alex ?i Nis ?tiau?! re?inu blonda.
- Normal. Doar au luat parte, al?turi de mine, la construc?ia navei. N-aveam cum s? le ascund existen?a acestora.
- ?i nou?, celorlal?i fraieri, când avea?i de gând s? ne spune?i?!
- Te rog, blondino, n-o lua chiar a?a; nu v? consider? nimeni drept fraieri. Îns?, sincer, recunosc, nu aveam de gând s? v? spunem deloc, dac? nu era absolut necesar. Deci, v-am fi spus despre ele, doar în caz de strict? necesitate.
- Nu-i corect, se împotrivi blonda. Din momentul în care am devenit membrii ai echipajului, trebuia s? ne spune?i totul, absolut totul, atât despre misiune, cât ?i despre nav?!
- De acord, aprob? Lucian. Poate am gre?it.
- Nu poate; sigur, afirm? Maria, furioas?, scântei verzui sc?p?rând din ochii ei, avându-l ca ?int? în acel moment pe colegul ei, comandantul misiunii. Cine nu mai ?tie?!
- Stela ?i Mihai.
- Ar trebui s? le spui ?i lor, Luci, îl sf?tui Maria.
- Tot ce se poate, dar nu acum...
- De asemenea, vreau s? v?d acele pasaje secrete, cât de curând, îi impuse Maria.
- De acord, accept? Lucian. Îns?, repet, nu acum.
- Nu acum, bine, zise Maria, calmându-se. Deci, când ai proiectat „Pacifis”, ai avut ca model „Vulturul” domnului director?
- Nu, neg? categoric Lucian. Când am proiectat „Pacifis”, habar n-aveam despre „Vulturul”. Dom’ director mi-a vorbit pe larg despre nava dumnealui de abia dup? ce finalizasem proiectul „Pacifis” ?i absolvisem deja Institutul, cu nota maxim?.
- Pricep. Dânsul ?i-a vorbit atunci despre „Vulturul”, pentru c? era foarte mândru de rezultatul ?i de performan?ele ob?inute de favoritul dumnealui. Nu l-ai dezam?git; i-ai confirmat a?tept?rile.
- Nu cunosc motivele pentru care dânsul mi-a vorbit despre „Vulturul”, îns? am impresia c? ne-am îndep?rtat de subiect.
- A?a e, îl aprob? Nick, îngândurat. Deci, spuneai c? acel domn, Pavel Velcescu, a stat ascuns în pasajele secrete ale „Vulturului”. Oare cum o fi rezistat? Atâ?ia ani, singur?
- Nick, unora le place singur?tatea, explic? Lucian. Ace?tia prefer? de obicei s? tr?iasc? izola?i de restul lumii, cu care s? nu p?streze leg?tura. Ei se retrag într-o lume a lor.
- Da, dar timp de zece ani?! p?ru Nick ?i mai nedumerit. Ce fel de om poate fi acela?
- Un om ca oricare altul, r?spunse Lucian, foarte firesc. Un fel de pustnic, cum s-ar zice.
- Pustnic?! repet? Nick. S? zicem c? admit faptul c? acel om ar fi putut c?l?tori neobservat la bordul „Vulturului”, timp de zece ani, gra?ie acelor pasaje secrete. Dar ce s-a întâmplat dup? aceea? „Vulturul” a ajuns de 12 ani aici, pe Proxima. Unde a stat ascuns în toat? aceast? perioad?? ?i cum ar fi putut sc?pa neobservat în tot acest timp? Cum ar fi putut p?c?li o perioad? atât de lung? aparatura local??
- Nu ?tiu cum, îns? se pare c? a reu?it. ?i nu cred c? s-ar ascunde în pasajele secrete ale navei „Vulturul”. E undeva, afar?, pe suprafa?? imens? a Proximei, spuse Lucian.
- Nu cred, comb?tu Nick o asemenea posibilitate. Ar fi fost imposibil! N-ar fi putut reu?i; nu avea cum! Doar cuno?ti aparatura local?...
- Da, o cunosc. ?i ?tiu cât de performant? este. Se pare îns? c? Pavel a reu?it s? o st?pâneasc?, doar nu era imposibil.
- S? st?pâneasc? aparatura Proximei?! Nu, Luci! Asta nu s-ar putea! Ar fi imposibil!
- De ce nu? Eu sus?in c? nu-i imposibil, nu se l?s? Lucian. Chiar ?i Mihai a reu?it acest lucru, iar noi nu suntem aici de foarte mult timp.
- Mihai, da, poate... accept? Nick. Altcineva îns?, nu!
- Nick... Domnul Pavel Velcescu este, de fapt, tat?l lui Mihai... A?a c? sigur putea! Mai ales în atâ?ia ani.
- Ce-ai zis?! r?mase interzis? blonda.
- Cum adic?, tat?l lui Mihai?! ad?ug? Nick, surprins, r?mas câteva clipe f?r? replic?.
- A?a bine, afirm? Lucian. Tot a?a cum Victor nu e de fapt tat?l t?u, iar domnul Stancu nu e tat?l Liei, nici domnul Ristea nu este tat?l lui Mihai, ci acest domn, Pavel Velcescu. Sau cel pu?in a?a zice Victor. Îl po?i întreba, dac? nu m? crezi.
- Tu de la tata ai aflat chestia asta?
- Exact, Nick. Victor mi-a spus.
- S? fiu a naibii dac? pricep, coment? Maria.
- Lucrurile se complic? din ce în ce mai mult, spuse ?i Nick.
- Chiar a?a, îl aprob? Lucian, încruntându-se u?or, gândul îndreptându-i-se spre „dom’ director”, tat?l lui; despre dânsul nu amintise nimic ?i prefer? s? nici nu aminteasc?.
- În cazul ?sta, presupun c? nu i-ar fi fost imposibil s? st?pâneasc? totu?i aparatura local?. Mai ales dac? s-ar pricepe tot atât de bine ca ?i Mihai la informatic?, c?zu de acord Nick cu aceast? posibilitate.
- Era la fel de priceput, zise Lucian. ?i probabil, de moment ce n-am dat de el, presupun c? înc? mai este. Ba chiar se putea perfec?iona între timp.
- Uff... oft? Nick prelung.
- Luci, Mihai ?tie? întreb? blondina.
- Nu, blondo. Habar n-are.
- Asta nu-i bine, presupuse Maria.
- Nu, nu este, o aprob? Lucian. Mai ales c? Pavel a fost nu numai colegul ?i prietenul lui Victor, Nick. În ultimul timp, independent de voin?a lui Victor, Pavel i-a devenit cel mai mare du?man. Pavel este responsabil de tot ceea ce a p?timit Victor, de suferin?a lui. Pavel Velcescu este r?spunz?tor de faptul c? Victor a fost închis, f?r? a fi avut vreo vin?.
- Cum?! Vrei s? spui c? tat?l lui Mihai e un om r?u?! Ar fi posibil? întreb? Nick surprins.
- N-a? zice chiar a?a, îl contrazise Lucian. E poate doar un neîn?eles. Un om care n-a avut o via?? fericit? ?i a încercat s?-?i fac? singur dreptate, a?a cum credea el c? ar fi bine. Din ceea ce mi-a spus Victor, cât ?i dom’ director, reiese c? Pavel pur ?i simplu nu-l mai suporta pe Victor.
- Tata ?i-a spus ?ie toate chestiile astea?! Se pare c? a?i vorbit mult împreun?, mai mult decât credeam, se mir? sincer Nick.
- Adev?rat. Am discutat cu Victor destul de mult, recunoscu Lucian. Mai ales de când am aflat adev?rul în ceea ce v? prive?te.
- ?i ?i-a spus unele lucruri despre care mie nu mi-a vorbit niciodat?, remarc? Nick.
- Doar pentru c? eu le ?tiam deja, de la dom’ director, deci, nu avea cum s? le ascund?, explic? Lucian. Nu putea sus?ine c? n-a? avea dreptate, c? n-ar fi a?a cum mi-a relatat dom’ director, pentru c? dânsul nu m-ar fi min?it.
- Se pare c? acest domn director te aprecia foarte mult, remarc? Nick.
- Mai mult decât ?i-ai putea închipui tu, Nick, interveni Lia, privind spre logodnicul ei.
- A?a e, înt?ri blonda. Am observat ?i eu.
- Cine ?tie?! Poate, replic? Lucian, încurcat.
- Deci, zici c? acest domn, Pavel Velcescu, care ar fi tat?l lui Mihai, a c?l?torit cu noi la bordul navei „Vulturul”, iar acum se afl? aici, pe suprafa?a Proximei... recapitul? pe scurt Nick.
- Exact, aprob? Lucian.
- Interesant, aprecie Nick îngândurat.
- Am încercat deja s? p?trund în pasajele secrete ale „Vulturului”, dat fiind c? ?tiu pozi?ia exact? unde se afl? acestea, îns? n-am reu?it. Speram s? pot afla mai multe despre Pavel, poate chiar locul în care se ascunde pe suprafa?a Proximei, dar codul de acces pe care-l ?tiam eu, cel pe care mi l-a spus dom’ director, nu mai este bun. Deci, Pavel a modificat codul respectiv ?i indiferent câte alte combina?ii am încercat, tot degeaba; n-am reu?it s? aflu noul cod. A? fi avut nevoie de ajutorul lui Mihai, lui nu i-ar fi luat mai mult de vreo câteva minute s? afle noul cod, dar nu puteam s?-l deranjez pe campion. Ar fi aflat totul, iar Victor m-a rugat insistent s? p?strez secretul; cu toate insisten?ele lui, le-a? fi spus f?r? ezitare totul colegilor mei, dac? nu i se al?tura ?i Lia.
- Luci, am mai vorbit despre asta... ?opti Lia, din apropiere.
- ?tiu, replic? el îngândurat. Tocmai din cauza asta n-am încotro. Am cedat, pentru c? te-ai implicat ?i tu, altfel n-a? fi t?cut, deloc. Îns? f?r? ajutorul campionului, nu pot sparge codul pasajelor secrete ale navei „Vulturul” ?i nu pot intra acolo. Presupun c? ar fi fost interesant. Ar fi multe de aflat.
- De unde ?tii c? Pavel ar fi folosit un alt cod? Poate e altceva mai simplu, deci, te complici degeaba cu tot felul de combina?ii cifrate, parole, sau mai ?tiu eu ce, presupuse Nick.
- Posibil, aprob? Lucian, îngândurat. Ai putea veni cu mine, Nick, s? încerc?m s? descifr?m codul, sau ce o fi...
- Eu?! Nu cred c? ?i-a? putea fi de mare folos, r?spunse Nick.
- Ba da, se opuse Lucian. Ai putea. Doar e?ti de atâta timp aici, pe Proxima; cuno?ti bine aparatura local?.
- Acolo nu poate fi vorba de aparatur? local?, protest? Nick. Doar de cea a „Vulturului”.
- Cu atât mai mult, nu ced? Lucian. Ai copil?rit la bordul „Vulturului”. Cuno?ti nava foarte bine, deci, ai putea...
- Nu, îl întrerupse Nick. Cunosc nava atât de bine? întreb? el, ironic. Nu vezi cât de bine? Atât de bine, încât habar n-aveam de existen?a unor pasaje secrete, sau de prezen?a unui alt „pasager”, al patrulea, timp de zece ani; nici nu-mi vine s? cred!
- Plus al?i 12, de când a?i sosit pe Proxima, îl complet? Lucian. Ai putea încerca totu?i. Orice indiciu, cât de mic, ar putea fi cheia... Î?i dai seama ce-ar fi dac? am reu?i s? intr?m?! se entuziasm? comandantul.
- Da. Îmi dau seama ce-ar fi, dac? am reu?i. M? îndoiesc c? vom reu?i totu?i.
- Nu fi atât de sceptic, Nick, îl sf?tui Lucian.
- Bine, accept? Nick în cele din urm?. Poate vom încerca, dar nu acum.
- Oricând e?ti dispus, îl aprob? Lucian.
- Mda... Presupun c? putem încerca. N-avem nimic de pierdut, mai zise Nick. Oricum, o s? stau de vorb? cu tata despre tot ceea ce am aflat de la tine, cât mai curând. ?i la modul cel mai serios.
- Te rog, Nick... S? nu fi prea aspru cu Victor!
- Aspru, Luci?! Nici prin gând nu-mi trece, îl l?muri Nick. Vreau doar s?-mi explice de ce nu mi-a spus aproape nimic despre Pavel. Dar n-a? putea fi aspru. Din contr?. Tata s-ar putea s? m? ia la rost. Nu e exclus s?-mi repro?eze c? n-am mai trecut cam de mult pe la el, pentru c? ?sta-i adev?rul. Nu l-am mai vizitat de multicel.
- Nu-?i face griji, Nick. N-o s?-?i repro?eze nimic. Se va bucura doar când te va vedea, îl asigur? Lia.
- Posibil, presupuse Nick, apoi î?i întoarse privirea spre Maria: Ai putea veni cu mine.
- Eu?! Nu, nu cred, zise Maria.
- De ce nu? se mir? Nick. Tata nu-i un om r?u.
- ?tiu c? nu-i un om r?u, dar... O s? r?mân cu Cooky, g?si ea un motiv.
- Îl putem lua cu noi. Tat?lui meu i-ar face pl?cere s?-l vad?. ?i pe el, ?i pe tine, preciz? Nick.
- Da, blondo. Nick are dreptate, interveni Lia în sprijinul fratelui ei.
- ???... se încurc? blonda. Luci, ajut?-m?!
- Cu ce? se interes? acesta.
- P?i... începu Maria o idee, pe care nu o continu?.
- Nu v?d nici un motiv pentru care s? nu-l înso?e?ti pe Nick. Victor chiar nu este un om r?u, deci, n-o s? te m?nânce, zise Lucian.
- Mersi pentru nimic, r?ule, i se adres? blonda. ?tiu c? e un om bun, dar... M? intimideaz?, recunoscu ea în cele din urm?.
- Asta-i bun?, rosti Nick. Tat?l meu te intimideaz?? De ce, iubito?
- P?i, e... Atât de impun?tor, g?si ea un termen prin care s?-l descrie pe To Kuny, alias Victor Preda.
- Impun?tor?! repet? Lia, amuzat?. Te intimideaz??! Z?u a?a, blondo... Doar e tat?l meu! Iar asta înseamn? c? ?i eu te intimidez? Chiar a?a?!
- A?... alung? blonda râzând aceast? posibilitate. Tu?! Tu n-ai avea cum!
- Atunci gânde?te-te la mine când îl prive?ti pe tata ?i î?i va fi mult mai u?or, o pov??ui Lia.
- S? m? gândesc la tine?! repet? blonda, încrutâdu-se u?or. Hmm... pufni ea. La tine s? se gândeasc? logodnicul t?u, nu eu!
- Eu m? gândesc destul... zâmbi Lucian, aflat în apropiere, ad?ugând ?optit: Numai la ea, mereu. S? ?tii c? are totu?i dreptate. Adic?, dac?-l prive?ti cu mai mult? aten?ie, vei observa c? Victor seam?n? foarte mult cu Lia. Sau invers; Lia seam?n? cu el. Oricum ar fi, blondo, dac? vei gândi astfel, n-ai mai avea de ce s? te sim?i intimidat? de domnul Kuny; mai simplu spus, Victor.
- Presupun c? a? putea încerca, admise blonda.
- Excelent, exclam? Nick încântat. Deci, vei merge cu mine, poate chiar în seara asta.
- Dar n-am spus c?... încerc? Maria s? se opun?.
- Da, Nick, sigur va merge ?i ea, o întrerupse Lucian.
- Luci... îi atrase ea aten?ia, sprâncenele-i g?lbui, abia vizibile, arcuindu-se în semn de dezaprobare fa?? de gestul lui. Nu vorbi în numele meu!
- Îmi permit; doar sunt totu?i, comandantul cel r?u, zise el, în glum?.
- Ai vrea tu... replic? blonda, tot în glum?.
- Vei veni cu mine sau nu? insist? Nick.
- Bine, dac? insi?ti... accept? în cele din urm? blonda. O s? încerc s? pun în aplicare sfatul t?u, Lia, dar nu ?tiu dac? va func?iona; e cam dificil... S? m? uit la domnul Kuny ?i s? m? gândesc la tine... Oi fi tu fiica dânsului ?i poate într-adev?r v? asem?na?i, dar...
- O s? te descurci tu, blondo, o întrerupse Lia.
- Sper, mai rosti Maria, încercând s? se autoîncurajeze.
- Îl lua?i pe Cooky cu voi? li se adres? Lucian.
- Da, îi r?spunser? amândoi deodat?.
- L-a?i putea l?sa aici, le suger? Lucian. Se simte bine cu Spot. Iar robo?ii îi vor supraveghea pe amândoi.
- Las?, c?-l aducem de diminea??, zise Maria.
- Treaba voastr?, accept? Lucian.
- Noi plec?m, îl anun?? blondina.
- Luci, putem merge ?i noi în ora?? îl întreb? logodnica lui, privind spre el.
- Sigur, dac? vrei tu, accept? Lucian f?r? întârziere, iar Nick ?i Maria îl privir? amândoi, zâmbind discret, fiindc? remarcaser? ?i ei influen?a pe care o avea Lia asupra logodnicului ei, comandantul misiunii.
Cum bine îi zicea Nis, cu adev?rat „?efa”, fiindc? Lucian chiar asculta de ea, sau cel pu?in îi îndeplinea toate dorin?ele. Prin urmare, plecar? to?i din nava albastr?, unde r?m?seser? doar cei doi robo?i, cu dalma?ianul Spot. Ceilal?i se urcar? în avionul cu care veniser? Lucian ?i Lia. Nick nu p?rea interesat de ocuparea locului pilotului, a?a c? aceast? pozi?ie îi reveni tot lui Lucian, care porni avionul în direc?ia ora?ului artificial. Nick se apropie totu?i de fostul s?u elev:
- Te descurci foarte bine cu avionul, Luci. N-ai uitat ce te-am înv??at.
- Nu-i mare lucru.
- Ai dreptate, nu e. Se pare îns? c? ?i-am r?mas dator.
- Tu, mie? Cu ce? nu pricepu Lucian.
- Cu câteva manevre de zbor mai complicate, pe care ?i-am promis c? ?i le voi ar?ta, cu excep?ia acesteia, care-i mult prea simpl? pentru tine.
- Ah... î?i aminti Lucian. Las?, nu-i nevoie! Mi-e de ajuns de ajuns ?i atât. Nu trebuie s? ?tiu mai mult. Dup? cum î?i ziceam înc? de atunci, n-am de gând s? fac acroba?ii aeriene pe aici.
- Nu e vorba doar de acroba?ii, doar de manevre noi de zbor, pu?in mai complicate, potrivite pentru tine, explic? Nick.
- Oricum ar fi, tot nu e nevoie, refuz? în continuare Lucian. M? descurc a?a, n-are rost s? m? complic în manevre noi.
- Dac? te r?zgânde?ti, s?-mi spui. Nu uita c? sunt dispus oricând s?-?i ar?t, îl asigur? Nick.
- N-am s? uit, replic? Lucian.
Avionul î?i continu? nestingherit zborul spre ora?, str?b?tând aerul alb ca laptele, sub comanda lui Lucian, în stilul simplu de zbor, clasic...