Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Povestea unei dame

de Ghejan Andrei

Exact când îmi dezmor?eam crengile mai cu foc, întinzându-le cu un mare aplomb peste birou sub un oftat de u?urare, total neanun?at?, se precipit? ?i intr? în umila-mi loca?ie, aproape d?râmându-mi ceea ce putea fi numit? drept o u?? cu un geam pe care cineva plantase destul de stângaci ”SPdv”, o dam?. Sting tacticos ?igara pe care tocmai o aprinsesem, cu o polite?e care de altfel nu m? caracterizeaz?, taman bine ca s?-?i aprind? ea una în timp ce se a?eaz? pe unicul fotoliu existent în fa?a mea, trage un fum adânc pe care-l ?ine câteva secunde... ?i-ncepe s? plâng?. M? remontez într-un fel de pachet func?ional ?i-mi acord ”free of charge” asisten?a, întinzându-i un ?erve?el de sub bomboanele plantate pe mas? pe post de by-pass ?ig?ri, c? vreau s? m? las, p?strând cu grij? un moment de reculegere pentru cele dou? ?ig?ri strivite, a?teptând cu un interes crescând s? v?d ce d? din ea. ?tiu din experien?? c? orice dam? care se respect?, odat? cu umectarea anumitor ingrediente platonice cum ar fi rimelul, sau tectonicile cu vulcaniad? de suprafa??, devin mult mai volubile, dup?. Deci, îmi cânt în continuare partitura filmului mut, decorându-mi în minte cîteva presupuneri, a mai prima fiind c? dama a gre?it complet adresa. Ca de obicei, mai ales când sunt implicate femeile, pariul îl pierd cu gra?ie, pentru c? scena în sine neavând probabil efectul scontat, for?eaz? intrusa c?tre repliere ?i ruperea t?cerii:
- Mi-a spus o prieten? c? v? g?sesc aici...
- ?
- ... pe ea a?i rezolvat-o...
- În ce sens?
- L-a?i prins p-?la de o h?r?uia. Eu nu reu?esc s? scap, orice-a? face... numai dvs m? pute?i ajuta!
- Stai! F?-m? s?-n?eleg. E-acela?i individ? - n-ar avea cum...
- Nuuu! ?la era un prost, a ?i disp?rut de altfel, a?a mi-a zis prietena mea. ?sta, m-a amenin?at c? m? ?i omoar? dac?-l p?r?sesc; e complet nebun... chiar îl cred în stare, face parte dintr-o band?!
- Unde-i g?si?i m?i frate? De ce nu apelezi la poli?ie? Ei ?tiu foarte bine ce e de f?cut. Po?i ob?ine ?i un ordin de restric?ie, etc.
- Nu, n-a?i în?eles, c? nu m-a?i l?sat s? termin. Aici e vorba de altceva... sunt c?s?torit?, iar so?ul meu nu numai c? este extrem de violent ?i gelos, dar este ?i un b?rbat foarte influent. Dac? aude ceva, sunt ca ?i moart?...
M? uitam la ea ?i f?ceam eforturi vizibile s? în?eleg. De frumoas?, era clar... tân?r?, avea chiar ?i o fine?e ce putea fi asimilat? noble?e gra?ie unor buze nu tocmai sub?iri, voluptuoase, u?or r?sfrânte, ce scoteau în eviden?? pome?ii u?or p?ta?i de rimel sub ni?te ochi mari ?i verzi/cafenii în care îns? era adunat? mult? triste?e. P?rea sincer?, ceea ce m? descump?nea ?i mai mult, pentru c? pentru mine sinceritatea femeilor este o necunoscut? perpetu?. P?rul bogat ?i lung, ?aten deschis, era strâns într-un fel de coad? ce p?rea împletit? oarecum în fug?, aparent dezordonat, dar n-a? fi mi?cat o ?uvi?? de la locul ei, atât de bine îi venea, punând în relief un gât sub?ire, perfect propor?ionat cu capul ce p?rea al unei p?pu?i. V?zându-m? c? ezit, sau poate deranjat? c? o studiam, s-a ridicat teatral s? plece. Abia acum am vazut ce picioare perfecte are, aproape exagerat de lungi comparativ cu restul ce se arcuia într-o armonie încânt?toare. Ziceai c? e desenat?. A fost argumentul decisiv... m-am hot?rât s-o ajut:
- Ia loc, te rog... ?i d?-mi detaliile s? vedem ce putem face.
A zâmbit u?or, ca dup? o b?t?lie câ?tigat?. Avea un zâmbet superb. A?a a? fi vrut s?-l am ?i eu, numai c? dup? ce i-am ascultat povestea...
II
Ne-a prins 5 diminea?a. Discu?ia ne-a fost întrerupt? brusc de un scâr??it de frâne, urmat de o u?? (a mea de la birou), care de data asta nu a mai rezistat, doi vl?jgani care s-au repezit direct în mine ?i un film care s-a rupt pentru subsemnatul, în sensul unui pat de revolver care mi-a fost administrat cu sete direct în moalele capului, f?r? s? apuc s? schi?ez nici m?car un gest. Mi-am revenit cred la minute bune dup? incident, îmi lipsesc chiar ?i momentele în care, probabil în semi-trezie îmi înf??urasem câteva cuburi de ghea?? într-o pung? g?sit? în acela?i frigider îndoielnic ?i sinistru de gol, exceptând nelipsita sticl? de protocol, cu care-mi împachetasem o scaf?rlie ce mai mult ca sigur ar?ta ca a lui Oblio. Descoperindu-mi pe parcurs ?i câteva contuzii pe care sigur nu le aveam înainte, am realizat c? de fapt mi se administrase o corec?ie ceva mai lung? post demol?rii ini?iale. Câteva aten?ii cu dedica?ie, s? nu-mi vin? probabil vreo idee ulterioar? s? o iau de unde r?m?sesem, adic? de nic?ieri. Rememorând spusele ei, mi-am dat seama nu numai c? fusese sincer? în tot ce mi-a povestit, dar c? mai mult ca sigur nici ea nu ?tia exact în ce era b?gat?. Situa?ia era de fapt mult mai grav?, numai c? de data asta, colateral, eram ?i eu implicat, iar flerul meu îmi dicta s? fiu foooaaaarte atent. Plângea ghea?a pe mine în timp ce m? gândeam dac? nu cumva mi-ar prinde mai bine ni?te împachet?ri cu n?mol, s? m? obi?nuiesc deja cu p?mântul, pentru c? haidamacii f?cuser? treab? bun?, cu adres? la bancurile seci, în care gluma e deposedat?. Aveam practic trei alternative: ori s? m? volatilizez, ori s? încerc s? dau cumva de ei ?i s? încerc s?-i conving c? dac? mama a murit de Alzheimer, probabil de asta o s? mor ?i eu, deci nu risc? nimic - amnezie total?, sau mai exista varianta s? iau taurul de coarne, dar tare mi-era fric? c? o s? dau de o ciread? fioroas?. Pentru c? toat? via?a am fost oare?ce cumva incon?tient, cu gândul la dama care-mi r?m?sese scrijelit? pe retin?, f?r? s? am un sentiment altfel decât nedefinit, am optat pentru varianta trei: ”taurul s?-l iei!”.
Pe scurt, povestea ei, absolut neverosimil? înc? din start, e cam a?a (un cerc din puzzle, cu piese lips?, care se închide oricum ?i se pare totul graviteaz? în jurul chestiei ?steia scris? de cineva cu mul?i ani înainte, involuntar):
”În pe?tera mută de alb vertical cu stranii stria?ii zgâriate-arbitrar,
Doua fragede mâini cu centură de unghii apucă perdeaua de sare si urcă
Zdrelită-i e fruntea ce poartă cununa ?i palizi obrajii ce lacrimi anină
Caci fuge de hâtru ?i fuge de-o vină ce n-are...sărmana făptură.

Zadarnic o cheamă iubirea de taină la cumpăt...căci n-are scăpare
Când hăul hipnotic sub patul demonic o cere mireasă... de-nmormântare
Ca un paznic divin, muntele-o apără doar de slutul lumesc, fără hotare,
Umbrele negru-albastre din ape o împing ?i o trag spre-ncununare.

Pe patul săpat de apă în sare, aruncă buchetul ?i-un ultim suspin
Iubiri interzise de meschinărie se prăbusesc de-odată în vrie
Oglinda cea neagră se sparge în lacrimi ?i ce-ar trebui să plutească dispare
Iar hăul puternic, lacom ia prada ?i-o duce-n adâncul fara de soare.

Un ?ipăt surd reverberează-n oglinda de umbre diforme, trezite din somn,
Animând Catedrala Neant dintr-o lume uitată de timp, ne?tiută de om,
O mână demonă zdrobe?te o orgă prea gravă, prea sumbră să cânte-ntr-un Dom,
Cu voci ne-n?elese ce-adună în coruri ?oapte livide, fără de ton.

Sihastru ascet, arhanghel lugubru, arhiereu întru negru macabru, sinistru,
Mire absurd, a?teptând de prea mult, alb muribund să-i aducă vreo veste,
Vede mireasa, prea bine pesemne, de via?ă desprinsă cumplit, mi?ele?te,
Sfărâmându-i cu ură, inima pură, elucubraj infernal de poveste.

Ceremonia absurdă-ncetează, când în negur-abisalul întregii clepsidre,
Răzbate lumina chiar prin oglindă, o fereastră deschisă spre soare, spre lume,
Conul divin ?i apa sărată levitează cenu?a-nisip clepsiatră,
Reîncarnând fiin?a curată : mireasa iubirii...pe veci iertată.

Clepsidra vie?ii, frântă în două, de-oglinda grotească ce lumi ne desparte,
Se-adună din cioburi revers îmbinate cu albul deasupra ?i negru-n-păcate,
Un nou destin, ce uitare adună, î?i pregăte?te intrarea nebună,
Căci Mâna Divină "întoarce" clepsidra-ntr-un spa?iu în care, la fiecare,
Lumina spore?te,
Iar umbra pânde?te.”
Ea s-a n?scut în Bu?teni, la fel ?i mama mamei ei care era îns? fata unei femei care doar vag î?i aducea aminte c? ar fi de prin p?r?ile Sl?nic Prahova, unde cic? ar fi fost cândva ?i un munte de sare ce înconjura o ap?. Niciuna din mame nu fuseser? c?s?torite ?i nici n-ar fi putut spune cine, sau care ar fi putut fi tat?l copilelor la vremea respectiv?, deci automat nici ea nu-?i cuno?tea tat?l. Cert e c? b?trâna lor care murise de peste o sut? de ani de moarte bun? în patul ei, i-ar fi spus pe patul de moarte fiicei, chiar de mai multe ori (f?r? s? fie vreodat? luat? în serios) c?-?i aduce aminte c? s-a suit într-o zi, copil? fiind, împins? de disperare pe muntele de sare ?i a s?rit într-o ap? adânc? în care a fost când lumin?, când întuneric, iar dup? un timp s-ar fi trezit într-un loc total necunoscut, printre str?ini care îns? vorbeau tot române?te, dar cu un accent mai ciudat, aflând ulterior c? era tot in România, dar în zona pe care noi obi?nuim s? o numim acum Ro?ia Montana. N-a ?tiut niciodat? cum a ajuns acolo. Tot ce avea cu ea era o br??ar? ciudat? prins? la glezna piciorului stâng pe care îns? nimeni n-a putut s? i-o scoat? niciodat?, nici fierarii care ?i-au stricat de fiecare dat? toate uneltele cu care au încercat. Cert e îns? c? sus?inea c? a fost hot?rât? s? se întoarc? acas?, la gospod?ria p?rin?ilor ei s?raci de care înc?-?i aducea aminte, dar c? nu a nimerit în peregrin?rile ei drumul... ?i a?a a ajuns ea la poalele Carpa?ilor, unde, obosind de atâtea c?ut?ri, gravid? fiind , a n?scut o fat? ?i a ?i r?mas pân? la sfâr?itul zilelor ei. Str?buna ar fi fost înmormântat? tot acolo, dar nimeni nu ?tie exact unde, pentru c? zona între timp s-a dezvoltat, dar exist? ?i presupuneri c? cimitirul vechi ar putea fi acela?i. Mi-a vorbit foarte mult despre subiectul ?sta, pentru c? din spusele ei, în casa în care locuia cu actualul so?, nu era zi în care s? nu fie întrebat? ce mai ?tie, sau ce-?i mai aduce aminte de la mama ei disp?rut? f?r? urm? de câ?iva ani. A?a de fapt, punând întreb?ri ori despre mama ei de care nu mai ?tia nimic, ori c?utând adev?rul s?-i fac? pe plac proasp?tului so?, l-a cunoscut de fapt pe cel de care nu mai putea s? scape, realmente har?uit? fiind de el, ?i pe care, culmea, îl interesa mai mult decât orice acela?i lucru: toate detaliile posibile legate de via?a ei ?i a familiei, sub pretext c? vrea s? o ajute din pur? dragoste la prima vedere. În prim? faz? ar fi vrut s? se duc? la autorit??i, numai c? ?tia sigur c? so?ul va afla ?i ?tiindu-l extrem de gelos, sigur ar fi interpretat h?r?uirea celuilalt pe alte considerente. Un risc pe care nu ?i-l putea asuma. Am întrebat-o apoi cam cu juma de gur? de unde pân? unde a aflat de agen?ia mea ”SPdv”, care totu?i avea o gr?mad? de logo-uri diferite pe net: ” Sprijin Pentru dv”, ”Probleme Speciale”, ”personal Security”, ”private Solution”, etc, rugând-o s? m? scuteasc? de explica?ia cu recomandarea f?cut? de prietena ei. Mi-a m?rturisit c? EVA, prietena, nu numai c? m-a recomandat, dar chiar a insistat s? vin? la mine, trântindu-mi apoi ?i bomba de care m? temeam cel mai mult: ”- În plus, m-am documentat ?i am aflat c? tu ai scris în 2005 ”Lumini ?i umbre”, alias ”Grota Miresei”, deci am venit la sigur”. A fost ?i momentul în care huidumele au t?b?rât pe mine.
III
Am decretat c? sigur ea n-a avut niciun amestec în interven?ia gorilelor, deoarece i-am v?zut fa?a extrem de speriat? chiar înainte de c?p??âna mea spart? ?i m-am mobilizat în direc?ia singurului indiciu pe care îl aveam ?i de unde puteam s-o apuc cât de cât: Eva.
Am g?sit-o relativ repede, doar dup? dou? zile de c?ut?ri. Cum? Simplu. Câte Eva ar fi putut fi în zon?? Plus c? la a?a un nume predestinat femeilor ”de top”, automat trebuia s?-i asociez ?i o ma?in? pe m?sur? care s-o reprezinte ?i-am nimerit la fix: Nissan 370Z ?i... Eva. Nu fusese la mine niciodat?, b?nuiam de la început asta, dar ?tia exact cine sunt pentru c?-?i trimisese în inspec?ie, chipurile s?-i rezolv problema cu h?r?uiala, pe o alta din ga?ca ei intim?, care se d?duse drept ea. Cunosc genul dintr-o privire. Înghesuit? îns? un pic, c? nici eu nu sunt chiar u?? de biseric?, dar n-o s? intru în detalii din pur cavalerism, mi-a m?rturisit abia când i-am luat telefonul ?i-am v?zut o gr?mad? de numere, pe care i le-am ?i scanat în vitez?. Dintre toate apelurile, unul se desprindea cu predilec?ie, fiind un num?r de cartel?, deci al cuiva care avea ceva de ascuns, ca ?i al ei de altfel. Unde s-a mai pomenit un telefon de dam? f?r? jdemii de selfie-uri, chat-uri peste chat-uri, sau diverse progr?mele de socializare? Clar un telefon de unic? folosin??, de serviciu, de pe care am ?i constrâns-o s? sune ?i s?-?i dea o întâlnire cu persoana de contact în cauz?. În câteva minute de a?teptare, surpriz?! Cine apare? Exact una din gorilele de acum dou? zile, numai c? de data asta avantajul pe n.v. a fost de partea mea. Buf! Un capac a fost suficient. Mi-am chemat ?i eu b?ie?ii c? am lipsit când s-a strigat ”singur pe lume”, care au ?i înghesuit mormanul inert pe una din banchete ?i ne-am îndreptat dimpreun? cu noua escort?, sub privirile uimite ale barmanului c?ruia i s-a ar?tat în prealabil una din legitima?ii, catre ”sec?ia de votare”, adic? locul nostru în care mai devreme, sau mai târziu, to?i î?i declin? într-un mod, sau altul apartenen?a. Au picat pe rând, ca popicele, erau destul de bine organiza?i, numai c? la ”Domino”, mult e pân? se clatin? primele piese. Ultima pies?, care a c?zut cu zgomotul cel mai mare a fost chiar so?ul. Dama de caro abia atunci s-a luminat ?i-am vazut-o pentru prima oar? senin?. Când li s-a dat senti?a, li s-a explicat de c?tre judec?toarea care nu era chiar lipsit? de sim?ul umorului c? e o diferen?? mare între practica arheologic? cu temei, autorizat? ?i profanarea de morminte început? cu luni înainte, oarecum aleatoriu ?i f?r? s? ?tii exact ce cau?i... asta ca bonus de tâmpenie. Unele pove?ti trebuie s? r?mân? doar atât: legende.

Ghejan Andrei (Babbba) | Scriitori Români

motto: Lumini si Umbre

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro