Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

?tef?nel ?i cartea fluviu

de Ella Poenaru

?tef?nel avea o problem? înc? de când înv??ase s? vorbeasc?: nu în?elegea deloc limbajul figurat.
De pild?, dac? i se spunea: „deschide bine urechile!” î?i b?ga degetele în orificiile auriculare încercând s? le l?rgeasc? pân? sim?ea c? nu mai suport? usturimea, iar dac? i se zicea „ia-?i picioarele la spinare”, termina întotdeauna pe jos cu nasu-n du?umea. Unele îndemnuri le g?sea nu doar de neîn?eles, ci chiar imposibile : „bag?-?i min?ile în cap” (cum s? le bage?), „?terge-o de aici” (ce anume s? ?tearg??!), iar altele erau de-a dreptul absurde: „pune-?i pofta în cui” (cum s? pui a?a ceva în cui) sau „nu mai t?ia frunz? la câini” ( familia lui nici m?car nu avea câini, ci o pisic? pe care el o tr?gea de coad? în sensul cel mai propriu al cuvântului). De aceea, comunicarea cu adul?ii ?i uneori ?i cu al?i copii era adeseori dificil?, iar el era tratat ca un personaj ciudat, „dus cu capul” - expresie al c?rui sens, din fericire, îi sc?pa complet.
Acas? st?tea uneori întins pe jos cu o carte sub burt?, f?r? ca acest gest s?-i îmbun?t??easc? îns? performan?ele ?colare, iar la ?coal? era clovnul clasei, în special la orele de limba român? unde f?cea cele mai n?stru?nice ac?iuni inspirate de expresivitatea atât de bogat? a dialectului nostru: ba l?sa s?-i pice o fis? din buzunar, ba freca piciorul de lemn al scaunului profesorului sau c?lca pe vreun bec care se f?cea ??nd?ri, ba încerca s? duc? cu pre?ul vreo feti?? mai sl?bu?? - lucruri pe care nu to?i profesorii le apreciau, unii fiind de p?rere c? ?tef?nel face dinadins pe prostul (ceea ce el sus?inea sus ?i tare c? e imposibil) sau c? „?i-a luat nasul la purtare”, la care r?spundea cu o voce ingenu? c? întotdeauna î?i poart? nasul cu el. E adev?rat c? se pricepea foarte bine s? se uite ca pisica în calendar.
Când ie?ea afar? î?i pip?ia uneori c?ciula ca s? vad? dac? simte musca, sau îi sufla în fa?? amicului Costel ca s?-l abureasc?. Rezultatele erau uneori mai pu?in amuzante, ca de exemplu când a încercat s? o rup? la fug?, sfâ?iindu-?i geaca în timp ce sprinta sau a dat cu mucii în fasole doar ca s?-?i enerveze bona. Pe mama o freca atât de des la cap, încât aceasta rareori mai ap?rea înaintea lui f?r? un turban sau o e?arf? bine înf??urat? în jurul ?estei.
În seara dinaintea zilei în care împlinea 10 ani, a adormit dup? ce se uitase la televizor pân? târziu, fiind în weekend. Când a deschis ochii diminea?a, prima persoan? care i s-a ivit în fa?? a fost nesuferita de m?tu?? Margareta care i-a urat zgomotos la mul?i ani, l-a pupat pe obraji cu foc (pe care l-a sim?it foarte bine, deoarece buzele m?tu?ii Margareta produceau scântei electrice) ?i i-a întins cadoul preg?tit:
- Ia uit?-te tu, F?nic?, ce ?i-a luat m?tu?ica de ziua ta. O carte!
?tef?nel detesta s? i se spun? F?nic? la fel de mult pe cât detesta c?r?ile, iar chestia asta trebuie s? fi fost destul de vizibil?, deoarece m?tu?a a zâmbit cu compasiune ?i i-a zis pe un ton conspirativ:
- Ei, F?nic?, asta nu este orice fel de carte, este un adev?rat roman. Un roman-fluviu, pui?orule. Care te duce pe unde nici nu visezi.
?tef?nel a întins mâna spre carte ca spre un nesperat colac de salvare: în acel moment dorea s? fie dus cât mai departe de tu?a Margareta ?i de atitudinea ei atot?tiutoare. Era un volum imens, albastru, cu coper?i groase de carton. A încercat s?-l deschid?, dar i-a fost imposibil. Foile p?reau sudate. Enervat l-a azvârlit din mân?, ceea ce a provocat un icnet de indignare din partea m?tu?ii. Aterizând în zid cu un bufnet, romanul s-a deschis larg ?i din interiorul lui a izbucnit brusc un ?uvoi de ap?, care, pe m?sur? ce cre?tea a luat cu el toate c?r?ile, caietele, hainele, calculatorul ?i chiar ?i biroul lui ?tef?nel, le-a purtat pân? la u?a de la intrare, pe care a d?râmat-o, s-a rev?rsat în gr?din? ?i a virat apoi repejor spre strad?.
În tot acest timp m?tu?a Margareta urla la el cu disperare: „F? ceva F?nic?, te implor, închide blestemata aia de carte, închide-ooo!” ?i pe m?sur? ce urla, se sub?ia ?i se f?cea tot mai mic? pân? când a ajuns cât o pagin? de caiet purtat? ici-colo de valurile ?â?nite din romanul fluviu. Pân? în strad? devenise aproape invizibil?, iar ?uvoiul a purtat-o rapid spre o gur? de canal unde a disp?rut exact ca „m?garul în cea??.”
?tef?nel a continuat s? pluteasc? liber ?i fericit pân? când valurile l-au depus cu blânde?e pe un mal însorit. Acolo s-a întins pe nisipul fin s? se usuce ?i a sim?it cât se poate de fizic cum îl fura somnul.

Când a deschis ochii era diminea?? de-a binelea, iar ?tef?nel putea în?elege acum clar sensul tuturor expresiilor figurate care-i d?duser? atâta b?taie de cap înainte. Foarte mul?umit, ?i-a f?cut o cruce mare pe piept ?i apoi s-a dus la buc?t?rie s? bage ceva în ghiozd?nel.

Ella Poenaru (EllaPoe) | Scriitori Români

motto: Pe?tii ?i fluturii se prind cu plase, oamenii cu cuvinte.

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro