Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Anton Pann, logof?tul cuvintelor

de ovidiu cristian dinica



Cu Anton Pann istoria literaturii române este darnic?. Sunt m?rturii despre el ?i opera sa, în m?sura în care acesta s-a bucurat de via??, ?tiind s? pre?uiasc? atât tumultul acesteia, dar ?i împlinirea spiritual?. Anton Pann, fiind pentru epoca sa un creator autentic, membru de seam? al lumii biserice?ti ortodoxe, dar ?i laice, va fi consemnat în toate istoriile literaturii române.
Primul articol important îl public? V. Alecsandri în „Convorbiri Literare” la data de 01/02/1872 cu titlul „Cântece de stea ?i Povestea vorbei”, unde îi consider? opera ca fiind foarte valoroas? ?i având caracter na?ional. Primul biograf este G. Dem Teodorescu care în 1893 public? operele ?i viata lui Anton Pann. Aceasta realizeaz? meticulos un prim rezumat pitoresc din care lipsesc îns? unele elemente inedite ale vie?ii menestrelului.
Anton Pann, artist al de?ert?ciunii umane, a înso?it cu versuri ?i cântece armonioase clipele de desf?tare ale curtezanelor, a fost admirat la cur?i boiere?ti, acceptat la petrecerile clericilor. Poetul ne încânt? p?r?sind ritmul cânt?rilor biserice?ti, transcriind muzica ?i poezia vremurilor sale. Ca profesor de muzic? psaltic?, compozitor, folclorist ?i scriitor, Anton Pann contribuie prin personalitatea sa complex? la constituirea culturii noastre, r?mânând atât în istoria literaturii, cât ?i în cea a Bisericii Ortodoxe Române.
Data na?terii sale este nesigur? ?i se situeaz? între 1793-1797, la Sliven, în Imperiul Otoman, azi Bulgaria. Decesul este consemnat la 2 noiembrie 1854, la Bucure?ti, ?ara Româneasc?. Anton Pann se na?te în familia lui Pantoleon sau Pantaleon Petrov, acesta fiind numele tat?lui s?u („vreun Pandele sau Pantelimon”, cum sugereaz? într-un studiu Tudor Vianu) care era de meserie c?ld?rar sau ar?mar. George C?linescu afirm? c? prin tat?l s?u, Anton Pann era român de origine: „Cunoa?terea miraculoas? a limbii noastre e un semn c? era sau român (valah curat ori cu?ovlah), sau c? venise aici în fraged? copil?rie". Dup? numele tat?lui, viitorul autor se va semna pe manuscrisele primei perioade de crea?ie cu Antonie Pantoleon Petroveanu.
Izbucnirea unui nou r?zboi ruso-turc în 1806, care coincide cu anul mor?ii tat?lui s?u, face ca Anton Pann, împreun? cu mama ?i cei doi fra?i, s? ia drumul pribegiei, la Nord de Dun?re, în c?utarea unei vie?i mai bune. De aici, înso?e?te trupele ruse?ti, trece în Basarabia ?i se stabile?te la Chi?in?u, unde Anton Pann este acceptat la vârsta de 10 ani în corul bisericii mari din aceast? localitate, datorit? vocii sale frumos timbrat?. Astfel î?i afl? voca?ia de psalt ?i înva?? limba rus?. Fra?ii s?i, înrolându-se în armata ruseasc?, sfâr?esc eroic în 1809, la asaltul Br?ilei, împotriva turcilor, fapt ce va conduce la dezvoltarea sim??mântului patriotic, reflectat în crea?ia sa viitoare.
În iarna anului 1812, la vârsta de 16 ani, tân?rul Anton Pann cunoa?te Bucure?tiul, cu farmecul unui ora? balcanic, cu mahalale, târguri ?i iarmaroace mustind de gusturi orientale ?i mode venite de la periferia lumii apusene. Mai to?i c?l?torii str?ini care au trecut prin ora?ul de pe malul Dâmbovi?ei la începutul secolului al XIX-lea, definesc Bucure?tiul ca pe o urbe a tuturor contrastelor - „sat ?i ora?, mizerie ?i lux, arhitectur? primitiv? ?i case în stil constantinopolitan”. Supus? istoriei la intersec?ia civiliza?iilor ?i epocilor, viitoarea capital? împletea graiuri ?i obiceiuri ale diferitelor na?ionalit??i ce tranzitau ora?ul. În acest amestec balcanic de tradi?ii ?i tendin?e novatoare se formeaz? ?i cre?te viitorul autor. Era o perioad? de letargie ?i u?or avânt al modernismul european, îns? suferind ?i de impactul balcanismului combinat cu tradi?iile ?i jovialitatea locuitorilor autohtoni, pentru care la mare pre? erau s?rb?torile câmpene?ti de la care l?utarii nu lipseau.
Anton Pann cuno?tea destul de bine limbile: român?, greac?, bulgar?, turc? ?i rus?. Acest lucru îl va ajuta la culegerea de texte populare ?i îi va fi de folos ?i la înv??area tainelor muzicii bizantine, avându-i ca profesori pe Dionisie Fotino, scriitor ?i compozitor muzical, cunosc?tor perfect al muzicii orientale, iar din 1816 pe Petru Efesiul, unul din grecii pricepu?i în muzic? ecleziastic?, care i-a transmis nu numai cuno?tin?ele de baz? ale artei muzicale, dar ?i dorin?a de perfec?iune. ?coala acestuia a func?ionat pe lâng? biserica Sf. Nicolae ?elari. Aici înva?? ?i me?te?ugul tiparului, în tipografia aceluia?i Petru Efesiul, iar în 1819 ajunge „director” al tipografiei ?i tip?re?te pentru întâia dat? un Axion în române?te, care, din nefericire, nu s-a p?strat.
Perioada sa de debut muzical corespunde campaniei de autohtonizare a vie?ii ecleziastice. La numai 23 de ani, Anton Pann este numit de mitropolitul Dionisie Lupu în comisia pentru traducerea cânt?rilor biserice?ti din grece?te în române?te, folosindu-se de noua semiologie hrisantic?. În anul 1821 fiind refugiat la biserica Sf. Nicolae din ?chei, unde cânt? la stran?, îl cunoa?te pe Ion Barac, cel?lalt traduc?tor ?i tipograf de c?r?i populare cu care leag? o frumoas? prietenie de crea?ie.
La revenirea de la Bra?ov o cunoa?te pe Zamfira Agurezean, de care se îndr?goste?te ?i cu care întemeiaz? prima c?snicie, f?r? a avea îns? mul?umire deplin?. Din aceast? c?s?torie are un fiu, Laz?r, care va deveni preot. Dup? o perioad? de ?apte ani biserica ortodox? accept? desp?r?irea lor. Laz?r îl va condamna tot timpul pe tat?l s?u ?i totu?i lui, prin testament, Anton Pann îi va l?sa viitoarea sa tipografie.
Prima etap? a ?ederii sale în Râmnicu Vâlcea a fost scurt? ?i cuprinde anii 1826-1828. Documentele vremii îl g?sesc stabilit dasc?l de muzic? la ?coala de pe lâng? Episcopia Râmnicului ?i cânt?re? la biserica „Buna Vestire”. Colaborarea sa cu Episcopia are ca motiv principal românizarea ?i modernizarea muzicii biserice?ti, dovad? fiind manuscrisele redactate cu scrisul fin al psaltului, constând în cânt?ri specifice cultului ortodox: polieleuri, axioane, doxologii. În acela?i timp, pred? lec?ii de muzic? maicilor de la m?n?stirile Dintr-un Lemn ?i Surupatele, care erau încântate de glasul s?u deosebit. Din opera muzical? bisericeasc? a lui Anton Pann amintim: Noul Docsastar, Bazul teoretic ?i practic al muzicii biserice?ti sau Gramatica melodic?, Heruvico-Chinonicar, Paresimier, Noul Anastasimatar.
Precum personajul Ric? Venturiano din piesa de teatru „O noapte furtunoas?”, are o aventur? galant? cu Anica, nepoata stare?ei de la M?n?stirea Dintr-un Lemn cu care fuge la Bra?ov, ea fiind travestit? în fl?c?u. Acest concubinaj a durat 10 ani, fiind întrerupt de influen?ele rudelor fetei ?i sub porunca bisericii. Din aceast? rela?ie au rezultat doi copii: Gheorghi??, mort la o vârst? fraged?, ?i ?inea.
În 1828 se întoarce în Bucure?ti, dup? încetarea colabor?rii cu Episcopia Râmnicului. Aici Anton Pann î?i manifest? talentul interpretativ de cobzar iscusit, cântând în diverse tarafuri ale perioadei, notabil fiind cel al lui N?stase Ochialbi. În acest taraf este activ câteva luni, ziua fiind cantor la ?coala de pe Podul Mogo?oaiei, iar noaptea l?utar. În 1830 este numit profesor la ?coala Na?ional? de Muzic?. Îmbinând motivele muzicale cu prelucrarea ?i culegerea textelor, el realizeaz? pentru prima dat? al?turarea celor dou? elemente ale muzicii, textul ?i melodia. Astfel George Sion, în proza memorialistica „Suvenire Contimpurane”, relateaz? despre minunatele s?rb?tori din casa unchiului s?u care era prieten cu Anton Pann:
„Un singur om era pe atunci în Bucure??i care mai cuno?tea muzica oriental?, profan? ?i religioas? ca unchiul; acesta era Anton Pann, care se distingea prin aceea c? el ?tia a scrie muzic? ?i mai ?tia a compune cîntece de lume care ajungeau populare."
Printre culegerile ?i crea?iile muzicale ale sale sunt numeroase „manele”, roman?e ?i cântece de lume printre care: „Bordeia?, bordei, bordei”, „Inima mi-e plin?”, „Mugur, mugurel”, „Pân? când nu te iubeam”, „Nu mai poci de ostenit”, „Leli?? s?fti??”, „?i noi la Ilinca”, „Unde-auz cucul cântând” sau „Sub poale de codru verde”.
Etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu descrie însu?irea lui Anton Pann de a lega muzica de text ca o preocupare a acestuia de a considera muzica un limbaj prin care omul poate comunica semenilor, sentimentele, ideile, tr?irile sale.
Aflat sub influen?a folclorului balcanic, dar ?i oriental, Anton Pann devine popular prin polivalen?a sa lingvistic?, fiind un corespondent local al muzicii de larg? inspira?ie european?, aflat? la grani?a dintre balcanism ?i spiritualitate oriental?. Unele piese, cum ar fi: „Sub poale de codru verde” ?i „Unde-auz cucul cântând”, î?i dezv?luie originea ??r?neasc?. Altele se dovedesc a fi create la ora?, de c?tre compozitori ai timpului, lega?i de cântecul popular, probabil chiar l?utari. Melodii c? „Bordeia?, bordei, bordei”, „Nu mai poci de ostenit” ?i „Pân? când nu te iubeam” v?desc o puternic? influen?? a muzicii orientale. Prezen?a unor cântece cu influen?e atât de diferite în colec?ia lui Anton Pann atest? existen?a unor bogate curente muzicale diverse ca provenien??.
În 1831 unele dintre crea?iile sale apar în volumul „Poezii deosebite sau cântece de lume”, în care Anton Pann prezint? culegeri de poezii devenite mai apoi cântece, din care, unele sunt culese de al?ii, iar altele originale de Anton Pann. „Crez c? la mul?i va aduce mirare pornirea mea spre a da prin tipar la lumin? ni?te poezii ca acestea. ?tiut fiind îns? la cei mai mul?i din ob?te c? aceste poezii de mult? vreme avându-le manuscrise, unele adunate de la al?ii ?i altele chiar de mine compuse, mai totdeauna aveam sil? de c?tre prieteni, a le da izvoade, ?i cu aciasta mi se pricinuia z?ticnire de la alte lucruri mai folositoare. Pentru u?urarea mea dar, ?i pentru a prietenilor mul?umire m-am îndemnat a le tip?ri. Primeasc?, m? rog, deocamdat? aceste ?i v?zând c? sunt primite cu dragoste m? voiu îndemna a le da ?i altele”.
Mama autorului, Tomaida, va muri în 1838. În „Istoria literaturii române de la origini pân? în prezent”, g?sim notat, probabil dintr-o regretabil? inversare a cifrelor, ca an al decesului, anul 1883.
Cel mai pitoresc personaj al epocii pa?optiste a fost, Anton Pann. Cu o puternic? influen?? asupra publicului larg, este legat simultan atât de lumea veche, fanariot?, cât ?i de cea nou?, romantic?. Anul revolu?ionar 1848 se reg?se?te ca realizare muzical? în imnul De?teapt?-te române, care are la baza melodia roman?ei „Din sânul maicii mele”, a c?rei nota?ie psaltic? a f?cut-o Anton Pann înc? din 1839, ?i versurile poeziei „Un r?sunet”, compus? de Andrei Mure?an în 1842. Modul în care s-a petrecut simbioza dintre cântec ?i versuri se g?se?te în amintirile lui Gheorghe Ucenescu, elev al lui Anton Pann ?i unul din admiratorii acestuia. Acesta relateaz?:
„Am cântat multe cântece de prob?, iar sosind la urm?torul cânt, «Din sânul maicii mele» ?i cântându-l, a r?mas poetul (ANDREI MURE?AN) pe lâng? aceast? melodie, obligându-m? ca, pe Duminica viitoare, s? m? aflu ?i eu împreun? cu oaspe?ii invita?i la gr?din? ca s? cânt dup? melodia aleas? poezia ce o va compune pân? atunci. În Duminica hot?rât?, iat? c? vine poetul împreun? cu 4 Domni români ?i ?ezând cu to?ii pe iarba verde ?i cu cera?e înainte - îmi dete D. Andrei Mure?an poezia f?cut? «De?teapt?-te Române», îi prob?m pu?ine rânduri ?i v?zând în tot melosul este de minune potrivit, l-am cântat cu vocea mea tân?r? ?i puternic? pân? la fine. Mai repetându-l odat?, to?i Domnii înv??ând melodia din auz, cântau împreun?, mul??mind ?i urând mult? via?? ?i s?n?tate marelui poet. Din ziua aceia cântul «De?teapt?-te Române» s-a f?cut cel mai pl?cut ?i familiar, iar eu eram poftit în toate p?r?ile ca s?-l cânt ?i s? înv?? tinerimea a-l cânta mai bine ?i regulat”
Anul 1848 l-a g?sit pe Anton Pann la Râmnicu Vâlcea. P?r?sise Bucure?tii din pricina molimei de holer?. Gheorghe Dem Theodorescu scrie în leg?tur? cu acest eveniment c?: „Anton Pann lucra peste Olt pentru realizarea ideilor na?ionale ?i cânta triumful revolu?iunii printr-un imn, de care s-a vorbit în organele de publicitate ale epocii”. Este vorba de un document, Nr. 1184 din 30 iulie 1848 ?i publicat în „Monitorul Român” Nr. 14 din 26 august 1848, în care, la 30 iulie 1848, comisarul de propagand? al districtului Vâlcea, Dumitru Z?g?nescu, raporta Ministrului Treburilor din L?untrul ??rii Române?ti, cadrul în care fusese s?rb?torit? revolu?ia în ora?ul Râmnicu-Vâlcea ?i care men?ioneaz? ?i participarea lui Anton Pann: „Într-acest pompos constitu?iu, aflându-se ?i d-lu Anton Pann, profesor de muzic?, împreun? cu câ?iva cânt?re?i de aceea?i profesie, au alc?tuit o music? vocal? cu ni?ce versuri prea frumoase puse pe un ton na?ional plin de armonie ?i triumfal, cu care a ajuns entusiasmul de patrie în inimile tuturor cet??enilor”. Evenimentul se petrecea joi, 29 iulie 1848, „într-o câmpie înconjurat? cu arbori, ce este la marginea cet??ii”, adic? actualul parc Z?voi, prilej cu care s-a depus jur?mântul pe Constitu?ie, s-au sfin?it steagurile revolu?iei ?i s-a cântat pentru prima dat? în ?ara Româneasc?, „De?teapt?-te, române!”
Tot în anul 1848 Anton Pann cump?r? pe numele celei de a treia consoarte, o cas? pe strada Taurului nr 12 din mahalaua Lucaci, unde mut? ?i tipografia.
Dou? momente foarte importante pentru opera sa literar? se disting. Primul, în 1847, este apari?ia lucr?rii Povestea Vorbei, aceasta fiind capodopera sa, continuat? în 1852 cu volumul al doilea, ulterior reeditat?. Al doilea moment marcant se produce în 1850 când se tip?re?te primul volum din culegerea Spitalul amorului, ce se compune din ?ase bro?uri care con?in 293 cântece ?i 167 melodii. Majoritatea textelor nu apar?in lui Anton Pann, îns? melodiile sunt adaptate sau compuse de el. Aceast? mare lucrare reprezint? prima antologie a cântecului de lume de la noi. Cântecul de lume st? la baza roman?ei, îndr?git? de mari poe?i precum Mihai Eminescu.
Anton Pann moare la 2 noiembrie 1854, de tifos, în casa sa din Bucure?ti, de pe strada Taurului, num?rul 12 (azi strada Anton Pann, num?rul 20). Dorin?a lui a fost s? fie înmormântat la m?n?stirea Viforâta, îns? a fost îngropat în curtea Bisericii Lucaci, din apropierea locuin?ei sale din Bucure?ti. Dup? moartea sa, v?duva Tinca devine so?ia lui Oprea Dumitrescu, ucenic apropiat autorului, care mut? tipografia la Râmnicu-Vâlcea ?i preia restul manuscriselor, publicând postum Paraclisul comun.
George C?linescu apreciaz? la Anton Pann originalitatea lingvistic? în culegerea ?i prelucrarea textelor populare, care reprezint? o împletire de occident cu orient, de fabula?ie popular? ?i imagina?ie a autorului. El este primul culeg?tor autentic de folclor, la care puternica educa?ie muzical? a fost sprijinit? de inteligen?? ?i rafinament. La Anton Pann literatura na?te istorie, iar istoria face literatur?.
În epitaful compus de autor pentru crucea sa ne spune: „Aici s-a mutat cu jale/ În cel din urm? an/ Care în c?r?ile sale/ Se cite?te Anton Pann./ Acum mâna-i înceteaz?,/ La lumin? c?r?i s? dea./ Împlinindu-?i datoria/ ?i talantul ne-ngropând,/ S-a f?cut c?l?toria,/ Dând în lume altor rând”

Ovidiu Cristian Dinic?





Bibliografie:

• C?linescu, George: Istoria Literaturii Române de la origini pân? în prezent, edi?ia. a II-a, Editura Minerva, Bucure?ti, 1982, p. 218;
• Christmas, F. S., citat în Papadima, Ovidiu – „Via?a social? a Bucure?tilor în prima jum?tate a secolului al XIX-lea ?i folclorul bucure?tean”, în Studii ?i cercet?ri de istorie literar? ?i folclor, nr. 3-4, an VIII, Bucure?ti, 1959, p. 446;
• Sion, G.: Suvenire contimpurane vol 2, Editura Minerva, Bucure?ti, 1973, p 214-215;
• Ciobanu, Gh.: Anton Pann ?i Românirea Cânt?rilor Biserice?ti studii de etnomuzicologie ?i bizantinologie, vol. 1, Editura Muzical? a Uniunii Compozitorilor, Bucure?ti, 1974, p 317-322;
• Pann, Anton: Poezii deosebite sau cântece de lume (carte electronic? Bestseller Moldova);
• Oltean, Vasile :Imnul Na?ional „De?teapt?-te, române!”, ed. a II-a, Editura Salco, Bra?ov, 2005, p. 39-41;
• Cornea, Paul: Anton Pann, Editura ESPLA, Bucure?ti, 1964, p. 84;
• Mohanu, Constantin :Crestoma?ie Omagial?, Editura Horion, Râmnicu-Vâlcea, 1996, p. XV;
• Mateescu, Constantin: Drumurile lui Anton Pann, Editura Turism, Bucure?ti, 1981.

ovidiu cristian dinica (cristan) | Scriitori Români

motto: fi bun pina la moarte

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro