proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Cu mult? emo?ie a revenit Ghi?? la ?coal? în toamn?. Nu mai era elev ci maistru instructor, aproape ca un inginer, sau profesor. O s? mai îndr?zneasc? cineva, a?a cum a f?cut-o Mih?il? portarul, s?-l trimit? dup? ?ig?ri? Cum o s?-i zic? noii lui colegi, mai?tri instructori, c? pân? acuma îi spuneau „m?i prâslea” f? aia ?i aia, adu-mi cutare unealt?. Dar el cum o s? li se adreseze lor tot cu „domn maistru” ? Ori mai bine „tovar??u” a?a cum se spune tot mai mult în ultima vreme? Un lucru e sigur, domnul inginer Robescu, tot „domnul” r?mâne.
A?a cum a fost anun?at s-a prezentat la 1 septembrie, adic? mai repede cu dou? s?pt?mâni înainte de începerea cursurilor

Emo?ia i-a trecut repede odat? intrat în cancelarie. Ia, uite-l pe Ghi??!, Bine-ai venit colega!, Parc? ai mai crescut în vara asta! Al?ii se uitau destul de ciudat la el, parc-ar fi zis ce mai caut? ?i ?sta pe aici. Directorul dup? ce-i întinse mâna îi zise: te ?tii destul de bine pe aici, a?a c? n-are rost s?-?i prezint ?coala. Apoi îi ar?t? unul din scaunele din jurul mesei, cel mai de c?tre u??. ?sta-i locul t?u la ?edin?ele de consiliu sau când ne întâlnim cu alte ocazii. Altfel, cel mai mult vei sta în atelier, cu elevii. Apoi îi ar?t? cel mai de jos sertar al dulapului de pe perete. În sertarul ?sta po?i pune ce vrei caiete, c?r?i, gustarea pentru ora 10, dar vezi s? nu ui?i de ea, s? se strice.
Fulger?tor, un gând parc?-l sup?r?. Am fost tot primul la carte ?i acum primesc scaunul de lâng? u?? ?i sertarul cel mai de jos. Dar gândul, cum veni, se ?i duse. Ceea ce îl nemul?umi cu adev?rat a fost salariul, primul lui salariu. Doar o sut? cincizeci de lei la avans. ?i uitându-se atent la Statul de plat? a v?zut c? va mai primi trei sute zece lei la lichidare. Dac? lucram prin cartier, ca Nicoar?, câ?tigam sigur mai mult într-o lun?.
S-a nimerit s?-l vad? ab?tut, domnul Robescu
- Ce-i, Ghi??, parc? nu-?i sunt to?i boii acas?.
S-a mirat, nu-l mai auzise niciodat? pe inginerul profesor vorbind a?a. Glasul îi p?rea plin de blânde?e ?i sincer interesat. Îi va spune necazul s?u. ?i i l-a spus.
- E adev?rat, suma este mic?, dar e?ti pe drumul cel bun. Dac? vei merge pe el viitorul î?i este asigurat.
- Ce trebuie s? fac?
- Deocamdat?, un singur lucru, s? te înscrii la ?coala de mai?tri! S? vii dup? program la mine în birou, s? st?m de vorb?.
?i a?a a f?cut.
Dup? ce l-a invitat s? stea pe fotoliul din fa?a biroului, inginerul i-a spus cu aceea?i voce blând?.
-Ghi??, e?ti un om norocos. Întreprinderea noastr? a fost autorizat?, de forurile competente, s? organizeze o ?coal? de mai?tri. La f?r? frecven?? cursurile dureaz? trei ani. Dar pentru anumi?i elevi, ce dau dovad? de sârguin??, timpul poate fi scurtat, dac? fac fa?? cu brio la examene. Asta înseamn? c? cele 9 examene, repartizate pe trei ani, pot s? fie date în mai pu?ine sesiuni. Eu ?tiu ce po?i tu, c? doar ai fost elevul meu. Dar va trebui s? ?tii cu mult mai mult. Uite aici, ?i se duse la dulapul bibliotec?, de unde veni cu câteva c?r?i pe care le puse pe birou.
- Ia-le, studiaz?-le, ?i ne vedem la sesiunea din iarn?.
A avut ce face Ghi?? în nop?ile lungi de toamn?. Lumina din camera lui se stingea aproape de miezul nop?ii ?i se reaprindea diminea?a devreme . Îi pl?cea ce face. Prea pu?in se uita la text, studia diferitele scheme, iar mai târziu le reproducea, din memorie, pe caietul s?u. Mai punea acolo ?i câteva cuvinte ca: termeni noi nemaiîntâlni?i de el pân? atunci, formule adaptate pentru anumite situa?ii, denumiri de materiale, nume de autori în specialitate. A admirat gândirea ?tiin?ific? a profesorului s?u pentru c? una din c?r?ile, primite spre studiu, era lucrarea lui de doctorat tradus? din limba francez? în român?.
Dup? anul nou s-a prezentat în fa?a comisiei prezidat? de tovar??ul inginer doctor Robescu. A r?spuns la ni?te întreb?ri simple puse de membrii comisiei, formule din domeniul electrotehnicii ?i a
electrodinamicii, despre construc?ia ?i exploatarea transformatoarelor de joas? ?i înalt? tensiune.
Cu ?eful comisiei a discutat, spre stupefac?ia celorlal?i membrii, aproape ca de la egal la egal, se vedea, de departe, c? st?pâne?te limbajul tehnic, c? îi sunt familiare conceptele ?tiin?ifice ?i chiar bibliografiile unor teme. Nu degeaba studiase acea lucrare de doctorat.
Acela?i succes l-a avut ?i în sesiunea a doua, din prim?var?
- Î?i admir puterea de munc? ?i prodigioasa memorie, i-a spus inginerul.
N-a în?eles el ce înseamn? memorie prodigioas?, dar i s-a p?rut c? e de bine. I-a r?spuns cu vocea-i ??galnic?.
Nu mi-o mai l?uda?i domnule inginer, c? din cauza acestei memorii a trebuit s? p?r?sesc liceul la care am dat acum câ?iva ani examen de admitere ?i am reu?it.
- Cum a?a?
A povestit, în pu?ine cuvinte, despre cum l-a „rebotezat” el pe acel rege babilonian, cu un nume ciudat, de?i ?tia la perfec?ie prevederile codului de legi elaborat de acesta,
- Aha, era vorba de Hamurapi. ?i cum l-ai rebotezat ?
Au râs cu poft? membri comisiei. Dar domnul Robescu a zis pe un ton serios:
-Se vede treaba c? ai memorie selec
Era iubit Ghi?? de elevii s?i. C?uta s?-i înve?e meseria, a?a cum a înv??at-o el de la Nicoar?, lucrând cot la cot cu ei. ?i au lucrat din greu având la început sarcina de a duce conductori electrici pân? la locurile din atelier unde vor fi montate strungurile, ma?inile de g?urit ?i alte utilaje necesare înv???rii meseriei. ?coala lor, deci ?i atelierul, aveau ziduri groase, greu de str?puns doar cu ciocanul ?i dalta, de fapt o mic? rang? ascu?it?, pe care o numeau ?pi?. Erau groase zidurile, de 3-4 c?r?mizi, a?a cum se construiau, cu aproape dou? sute de ani în urm?, pe timpul împ?r?tesei Maria Tereza. Aici a func?ionat pân? la na?ionalizarea din 1948 Orfelinatul de sub patronajul bisericii romano- catolice, din imediata apropiere, cu hramul Sfânta Elisabeta. Bustul împ?r?tesei, de?i unii din noii edili au vrut s?-l înl?ture, a r?mas, totu?i, pe soclu.
Mai u?or a fost cu munca în s?pt?mânile de practic?, în anul urm?tor. Au participat la electrificarea unor sate din raion. A r?mas mult timp, pe acolo, amintirea lui Ghi?? ?i a „mânjilor” din echipa lui. De multe ori, pe strad?, era salutat, sau i se f?cea doar cu mâna, de ??ranii veni?i în c?ru?e la târg sau cu alte treburi prin ora?. Pe cei mai mul?i îi recuno?tea, lucrase doar prin casele, ?urile ?i grajdurile lor, „aducându-le lumin?”. Iat?, mai deun?zi, trecând prin pia?a de la Cibin, un b?trân ce sta lâng? un sac de cartofi, adu?i spre vânzare i se adres?: Ia st?i, o ?âr?, domni?orule, nu ie?ti dumneata ?l cu corentul ?
- Eu sunt, bade Gligor.
-Bat?-te binele s? te bat?, ai ?ânere de minte! S? vii dumneata, acum pe la noi, pe la Glâmboaca, ?i s? auzi ce mândru cânt? difuzoarele. Mie-mi place ?l mai mult ?i mai mult „ S-a f?cut lumin?-n sat m?i b?di??, m?i”. Continu? apoi cu o voce mai sc?zut?. Hai acum, mai curând, c? se aude c? ??tia vor s? ne bage pe to?i în colhoz. ?i, dac-o fi a?a, de unde sa-?i mai pun pe mas? pit? cu sl?nin? ?i-o cup? cu vin?
Fulger?tor îi trecu prin minte lui Ghi?? episodul electrific?rii gospod?riei lui mo? Gligor. Casa lui era ceva mai dep?rtat? de uli?a principal?. Au plantat în dreptul cur?ii un stâlp la care au tras conductorii.
- G?ta?i treaba azi?
- Nu, mo?ule. O s? venim mâine diminea?? s? punem ?tend?rul pa cas?, s? b?g?m sârmele prin pere?i, s? mont?m becul, întrerup?torul ?i priza.
Atâta puteau pune pe banii ce-i d?dea statul democrat-popular. Dac? vroiau mai mult trebuiau s? pl?teasc?. Mo? Gligor n-a vrut mai mult, dar i-a aten?ionat:
- Mâine în casa ?i curtea mea nu se lucreaz?!
- De ce, mo?ule ?
- Cum de ce? Voi nu ?ti?i c? mâine îi Sfântul Ilie!
- Lu?m pe seama noastr? p?catul. Dumneata n-ai niciun amestec.
- Ba, am, c? mi-e fânul cosit, ?i aproape uscat în poloage!
- Ce treab? are fânul în povestea asta?
- Are!
?i începu s? povesteasc?: Nu în r?zboiul ?sta, terminat acum câ?iva ani, ci în ?lalalt, când mureau ai no?tri prin ”Gali?âia” pentru Dr?gu?ul de Împ?rat, au fost obliga?i oamenii din sat s? fac? fân pentru caii din armat?. Au venit jendarii, cei cu pene de coco? la p?l?rie, ?i i-au trimis s? ias? la uscat fânul chiar în ziua de Sfântul Ilie. De voie, de nevoie, s-au dus, dar imediat, dup? ce s-au întors, a venit o vijelie n?prasnic? amestecat? cu tunete ?i fulgere. Când s-a lini?tit, s-au dus c?tanele cu c?ru?ele s? duc? fânul la vagoanele din gara Avrigului. Dar, ia-l de unde nu-i. Ba, s? nu mint, mai erau vreo câteva pale prin pomii din apropiere. Când au mai venit în cel?lalt an, jendarii s-au interesat dac? a trecut, sau nu, ziua sfântului care duce fânul.
Din aducerea aminte l-a trezit glasul mo?ului
- S? vii, dar?, pân? nu-i prea târziu.

În toamn? când a revenit la ?coal?, domnul Robesu n-a mai fost v?zut prin cancelarie, ?i nici prin Uzina SETA. Cei mai informa?i spuneau c? a fost arestat pentru c? s-a dovedit c? a fost legionar.
Nici Ghi?? n-a mai stat mult prin ?coal?. Pe Ordinul de chemare cu antetul „Ministerul For?elor Armate” era anun?at c? trebui s? se prezinte la comisariat pentru încorporare. A ap?rut în fa?a comisiei de la Comisariatul raional. Aici a observat cum tovar??ul c?pitan Buzlea a notat u?or pe dosarul lui, TRL. Deci, la târn?cop, roab? ?i lopat? va face el armata. Acolo unde se duc urma?ii fo?tilor exploatatori, ori ai actualilor obscuranti?ti.