Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Oameni ?i vremuri 22

de nicolae tomescu

„Noroc bun, Ardeal, c? plec c?tan? la Deva!”
a?a a zis ?iganul, oftând, când a plecat militar.
De acest banc, ?i-a adus aminte Ghi?? în trenul care-l ducea spre Hunedoara. Pentru acest ora? a primit Foaie de drum de la Comisariat. Trebuia s? ajung? acolo în urm?toarele 48 de ore, „în caz contrar ve?i suferi rigorile legii” N-avea de gând s? le sufere.
Dup? vreo câteva ore, a ajuns la destina?ie. Strada pe care a p??it dup? ie?irea din gar? nici nu putea fi numit? a?a. Era un drum cu multe gropi ?i mult praf. Casele, unele puteau fi numite colibe, erau situate alandala, f?r? nici un gard care s? delimiteze vreo proprietate. Printre ele, fel de fel de magazii ?i cote?e. O scroaf?, cu vreo câ?iva purcei, groh?i amenin??tor spre el, încât fu nevoit s? accelereze pasul. Mai încolo, câ?iva copii, aproape dezbr?ca?i, se luar? dup? el, cu mâinile întinse a cer?it.

A fost destul de bine primit la cazarm?. Chiar comandantul, dup? ce i-a studiat dosarul, a vrut s?-l vad?. Printre altele l-a întrebat dac? poate s? se urce cu „mâ?ele” pe stâlpi de lemn ?i de beton.
-Da, tovar??e maior, pot, dar mai ?tiu s? fac ?i altele.
- Vom vedea !
O vreme n-a avut ce vedea. Aproape dou? s?pt?mâni Ghi?? a participat la program. De?teptarea la cinci ?i trei zeci de minute, micul dejun cu ceai, în care, unii spuneau c? s-a pus bromur?, pâine , marmelad?, rareori ?i cârna?i Bicaz sau o buc??ic? de brânz?. Apoi exerci?ii fizice, mi?c?ri de front ca adev?ra?ii solda?i. C? nu erau chiar adev?ra?i s-a v?zut atunci când au început s? fac? mânuiri de arm?. Armele lor nu erau unele adev?rate ci cioplite din lemn. Nici cei din postul de santinel? n-aveau. Erau înarma?i cu ciomege groase, cu m?ciulie.
Odat? pe s?pt?mân?, plutonul participa la citirea presei. Unul, de obicei „cu liceul”, citea sacadat în timp ce ceilal?i picoteau abia ?inându-?i capul, drept, pe umeri.
Dup? trei s?pt?mâni de instruc?ie, urmau s? fie repartiza?i pe ?antier sau la furnale, de-abia atunci vor deveni adev?ra?i TRL-i?ti.
Cei mai mul?i au devenit. Târn?copul, lopata ?i roaba i-au înso?it în principalele lor activit??i: construirea drumurilor de ?antier, s?parea unor funda?ii de blocuri de locuit ?i hale de produc?ie, plantarea unor stâlpi de înalt? ?i joas? tensiune, asfaltarea unor str?zi ?i a pie?ei centrale, ?i câte nu mai prevedea al doilea plan cincinal al României democrat-populare pentru siderurgia hunedorean?!
Dar Ghi?? n-a participat la toate acestea. El a fost repartizat s? lucreze cu o echip? de transmisioni?ti dintr-o unitate militar? de profil. Aveau sarcina s? asigure transmiterea, f?r? cusur, a unui important eveniment ce va avea loc pe stadionul cel nou al ora?ului. La început nimeni n-a ?tiut despre ce eveniment este vorba. Doar dup? ce s-a construit ?i împodobit cu ro?u o impozant? tribun?, ?i s-au a?ezat pe pânza ro?ie, din spatele ei dou? tablouri, ?i-au cam dat seama despre ce era vorba. Un tabloul era al tovar??ului Gheorghe Gheorghiu Dej, cunoscut pân? ?i de copii, iar cel?lalt al unui om cu o fa?? rotund? ?i ochii iscoditori. Au aflat cu to?ii c? era vorba Nikita Sergheevici Hru?ciov, secretar general al Partdului Comunist al Uniunii Sovietice, omul care la 7 ani dup? moartea lui Stalin conducea marele stat sovietic. Doar cu pu?ine zile, înainte de aceast? vizit? istoric?, s-a ?tiut despre ea.
Comitetul Regional P.M.R. ajutat, e drept, de organele centrale, a reu?it s? se preg?teasc?. Solda?ii de la TRL din localitate, dar au fost adu?i ?i din alte jude?e, au d?râmat cartierul ?ig?nesc, au nivelat locul ?i au adus copaci cu r?d?cini pe care i-au plantat de-o parte ?i alta a ?oselei ce ducea de la gar? spre centrul ora?ului. Pe aici a trecut, în acea zi c?lduroas? de iunie, limuzina decapotabil?, de provenien?? sovietic?, ZIS. Pe locurile din spate, r?spunzând cu p?l?riile ridicate entuziasmului mul?imii care agita stegule?e ro?ii, se aflau conduc?torii celor dou? state ?i un tân?r cu p?rul negru, dat peste cap ?i mereu cu un zâmbet, în col?ul gurii. Cei mai bine informa?i ?tiau c? este Nicolae Ceau?escu, membru al biroului politic al PMR, ?eful direc?iei politice a armatei, general.
Ghi?? n-a putut vedea entuziasmul popular de la primirea trenului în gar? ?i de pe str?zile ora?ului. Era împreun? cu un inginer de sunet de la radiodifuziune ?i cu un ofi?er transmisionist, în cabina de unde, în timpul meciurilor, transmiteau radioreporterii. Avea sarcina s? ac?ioneze dac? s-ar fi observat vreo defec?iune la unul din multele difuzoare montate în diferite p?r?i ale stadionului, de?i ar fi fost destul doar unul. Aici, cu o casc? la ureche, a ascultat ?i el discursurile celor doi ?efi de stat. Prin vocea unei translatoare, a aflat ce spunea Nikita Sergheevici, c? „aici la Hunedoara se produc anual peste dou? milioane tone de o?el ?i c? poporul sovietic este mândru c? marile realiz?ri s-au putut înf?ptui ?i datorit? ajutorului dezinteresat acordat de Uniunea sovietic?”. Strig?tele de ura!...ura!.... i-au adus aminte de meciul de fotbal Corvinul-?tiin?a Timi?oara, pe care l-a v?zut acum dou? s?pt?mâni tot pe acest stadion, dar, parc?, acum strig?tele sunt mai organizate. Atunci s-au auzit ?i înjur?turi, acum oamenii erau cu mult mai rezerva?i. Dar cine poate ?ti ce-i în sufletul ?i mintea lor?
Din ziarul local, „Victoria Socialismului”, de a doua zi, a aflat c? delega?ia de partid ?i de stat sovietic? a ajuns în ora?ul lor venind de la One?ti, capital? a fibrelor sintetice, ?i c? vizita se va desf??ura în continuare, pe Valea Jiului, la Lupeni.
„Nu e dracul chiar a?a de negru”, ?i-a zis Ghi??, când a început s? se obi?nuiasc? în armat?. De târn?cop, roab? ?i lopat?, nici vorb? pentru el. A luat, dup? vizita tovar??ului Hru?ciov, în primire postul de radioficare al unit??ii. E drept, trebuia s? se scoale primul, s?-i dea drumul pe postul de radio Bucure?ti, ?i apoi s? mai stea întins în pat, s? mai citeasc? în vreun ziar, s? mai frunz?reasc? în vreo carte. Tot el era cel care se ocupa de între?inerea aparaturii ?i a re?elei instalat? pe aceia?i stâlpi cu cea telefonic?. Într-o zi, când a trebuit s? schimbe un tub electronic al aparatului de radio-recep?ie, a observat, schimbându-l, c? ?i o rezisten?? din apropierea lui era str?puns?. Avea destule piese de schimb a?a c? a lucrat cam un sfert de or? s? lipeasc? noua rezisten?? la locul ei printre alte piese aproape miniaturale. S-a nimerit s? treac? pe acolo, tocmai atunci, comandantul unit??ii.
-S? tr?i?i, tovar??e maior! ?i a dat s? se ridice.
- Las? formalit??ile! Deci te pricepi la de-astea .
Îi r?spunse, cu oarecare mândrie în glas:
- Credea?i c? doar ?tiu s? m? sui cu mâ?ele pe stâlpii de lemn ?i de beton?
- Da, într-adev?r, mi-ai spus c? ?tii s? faci ?i altele. Acum s? te v?d! Am acas? un aparat de radio Traviata, din acela cu pick-up, ?i a început s? bâzâie ?i s? cârâie, ca un apucat. I-ai putea tu face ceva, s? fie ca la început?
- S? încerc, tovar??e maior, dar s-ar putea ca unele piese s? fie uzate. Ori vreun transformator str?puns.
A încercat ?i a reu?it g?sind, f?r? mare efort, un scurtcircuit la soclul unei pentode. A ?inut, totu?i, aparatul vreo dou? zile. „S? vad? tovar??ul c? s-a str?duit”.
În curând, i s-a dus vestea de depanator iscusit. Au început s? vin? la el ofi?eri, subofi?eri, angaja?i civili cu radiouri defecte. I-au trecut prin mân? fel de fel de aparate, de m?rci diferite, de la cele fabricate în R.P.R. precum Pionier, Record Orizont-electronica pân? la Philips-uri ?i chiar un Radio Arctic rusesc. Îi p?rea bine, nu doar c? începea s? cunoasc? o diversitate de scheme de montaj, dar totodat?, ?i pentru c? a început s? câ?tige bani, nesperat de mul?i. Se mira func?ionara de la Agen?ia CEC, din apropiere, cum de to?i solda?ii, care-i treceau pragul, scoteau bani de pe libretele de economii iar el, periodic, depunea. Dar n-a îndr?znit s?-l întrebe.
A prins obiceiul c?, de câte ori ie?ea prin ora? s? intre într-un magazin cu piese electronice, trecea ?i prin târgul de obiecte vechi. De aici ?i-a cump?rat tot felul de ?urubelni?e, precum ?i aparate de m?surat electricitatea: ampermetru, voltmetru, ohmetru. Tare s-a mai bucurat, când le-a g?sit pe toate într-unul, cump?rându-?i un multimetru de ultim? genera?ie. De-acum, când va fi s? fie, în civilie, va avea venituri sigure. Tot atunci o s? se specializeze ?i în televiziune, c? doar ?i acele aparate se mai stric? ?i pot fi reparate, sau chiar îmbun?t??ite, c? ce aprig mai fugea linia de mir? când a v?zut prima dat? cum se regleaz? un televizor din butoane
Au trecut pe nesim?ite cei doi ani în care a fost militar f?r? arm?. ?i-a adus, din nou, aminte de bancul cu ?iganul ?i armata: „Nu plânge, mam?, c? doar trei ani nu-s o sut? de zile, ?i în curând m? voi libera”. La el au trecut peste ?apte sute. Dar ce repede s-au dus.

nicolae tomescu (inocentiu) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro