proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

La Comitetul Comunal de partid se fac preg?tiri. Mâine sau poimâine, nu se ?tie înc? precis, dar oricum s?pt?mâna asta, va sosi Brigada Comitetului Jude?ean care va controla munca de partid sub toate aspectele ei. De aceea, s-a aflat pe c?i mai ocolite, vor fi coopta?i, al?turi de ceilal?i tovar??i activi?ti, ?i ?eful comitetului raional de cultur?, inspectorul ?ef al sec?iei de înv???mânt ?i al?i tovar??i cu munci de r?spundere la nivel raional. Tovar??ul Bunea, secretarul comitetului, a verificat personal documentele întocmite în ?edin?e, atât la comitet, cât ?i la birourile celor zece organiza?ii de baz?. A fost atent ca la dosarele de primire în partid s? nu lipseasc? vreo referin??. A dat dispozi?ie ca la ?coli, la dispensar ?i la C?minul Cultural s? se fac? urgent cur??enie general?. ?tia c? pavoazarea acestor institu?ii este conform? cu ultimele directive primite de la forurile superioare. Deci putea a?tepta lini?tit controlul de la centru.
- Vezi, m?i tovar??e, i se adres? adjunctului, de ce e bine s? lucr?m planificat ?i s? le avem toate puse la punct? Acum a?tept?m cu fruntea sus controlul. N-au de ce ne critica prea dur, chiar dac? vor g?si, pe ici pe colo, unele neajunsuri.
Dar, n-a fost s? fie a?a. Secretarul cu propaganda, care conducea brigada complex?, aproape a explodat în fa?a biroului Comitetului comunal, adunat de urgen?? în ?edin?? extraordinar?.
- Cum se poate, tovar??i ! Cum se poate s? ave?i o asemenea lips? de vigilen??. Cum se poate s? l?sa?i un pop? s? v? fac? munca, unde s-a mai pomenit a?a ceva!
Tovar??ul Bunea privea perplex la secretarul Comitetului raional. Pe fa?? i se citea o mare nedumerire.
- Ce te ui?i a?a, Buneo! Chiar nu ?tii, ori numai te prefaci?
-Nu-mi dau seama despre ce vorbi?i.
- Auzi la el, nu-?i d? seama ! Se ?tie la regiune, se ?tie la Ministerul Culturii. Se ?tie chiar ?i la Comitetul Central, ?i numai dumnealui nu ?tie. Se ?tie peste tot, ?i numai aici nu se ?tie. Asta înseamn? c? secretarul ?i adjunctul s?u, cel cu propaganda, ceilal?i membri ai biroului stau cu mâinile în sân pe când un pop?, fost pu?c?ria?, adun? lucruri de valoare din casele oamenilor zicând c? vrea s? fac? muzeu.

Era vorba despre p?rintele Zosim care a fost, într-adev?r, cincisprezece ani pu?c?ria? la Aiud, la Canal, la Periprava. Vina lui era c? în 1948, fiind preot la Catedrala din Sibiu ?i profesor de religie la câteva licee, a publicat un calendar religios la Editura arhidiecezan?. Calendarul vroia s? marcheze aniversarea revolu?iei de la 1848 în Transilvania. Din banii proveni?i din vânzarea lui a creat un fond din care erau ajutate familiile celor au fost închi?i pentru p?rerile ?i ac?iunea lor politic?. Le-a fost destul autorit??ilor create dup? treizeci decembrie 1947 ca s?-i intenteze un proces. Capul de acuzare era complot împotriva statului ?i ajutor economic acordat fiilor acelora – mai ales preo?i – întemni?a?i ?i ei din „motive politice”. Au urmat interogatorii, peste interogatorii, în cadrul c?rora a fost b?tut f?r? mil? ?i chinuit în tot felul. Dar, dup? cum m?rturisea mai târziu, acolo, în închisoare credin?a în Dumnezeu i s-a înt?rit, acolo a v?zut minunile Domnului. ?i cum s? nu fie o minune faptul c? într-o bun? zi a sim?it, datorit? sunetului pa?ilor, c? sub podea este un gol. Un coleg de suferin?? care purta o protez? de lemn, în locul unui picior, avea ascuns în acea protez? un cu?it pe care l-a folosit pentru a scoate scândura din podea. Acolo au g?sit o Biblie. Lecturile din ea, la lumina becului care era aprins toat? noaptea, i-a îmb?rb?tat pe de?inu?i ?i le-a înt?rit credin?a. ?i cum s? nu crezi c? Dumnezeu i-a ajutat când în timpul unui control inopinat, un gardian a v?zut Cartea sfânt?, dar s-a f?cut c? n-o vede. Tot minune a considerat faptul c? la un moment dat ?i-a dat seama c? ?tie, pe de rost, toat? slujba liturgic?, cu toate c? nu ?i-a propus niciodat? s? o memoreze. Acolo, în libertate avea c?r?ile de cult, le avea ?i aici în memorie. Atunci când a fost arestat purta, ca întotdeauna, cusut? în reverul hainei o buc??ic? de cuminec?tur? pentru a putea împ?rt??i vreun eventual muribund. Având-o la el, a putut oficia ?i în închisoare Sfânta liturghie.
Via?a grea din închisoare, suferin?ele de tot felul, nu l-au înver?unat deloc, nu l-au f?cut s?-i urasc? pe temniceri pentru comportarea lor. Asta a fost soarta mea, s? duc cuvântul Domnului în închisoare, s?-i alin pe oameni,

Dup? cincisprezece ani ?i opt zile, Cuviosul Zosim a fost eliberat. Înalt Prea Sfin?ia Sa Nicolae Mladin i-a încredin?at parohia Sibielului, vacant? de doi ani. Era imediat dup? anul nou. Dou? zile i-a trebuit, ca împreun? cu cei doi cânt?re?i, s? intre pentru a boteza, în toate gospod?riile. L-a impresionat cur??enia caselor, piftiile ?i cozonacii frumos a?ezate pe câte o etajer?, dar ?i icoanele, cele mai multe pictate pe sticl?. Atunci, intrând dintr-o cas? în alta, i-a venit ideea, pe care deocamdat?, o ?inea doar pentru el. Vedea în curtea bisericii o cl?dire m?rea?? care ad?poste?te icoane, un muzeu al frumuse?ilor în care fiecare icoan? î?i va avea locul, ei cele cu diferi?i sfin?i, Sfânta treime, Creatorul, Iisus, Cina cea de tain?, toate în ambientul lor natural, în „casa cea bun?” a fiec?rei locuin?e. La timpul potrivit se va apuca ?i de treaba aceasta. N-am trecut niciodat? pe lâng? un lucru care mi s-a p?rut c? pot s?-l fac f?r? a încerca a-l face. Deocamdat?, îns?, altele erau priorit??ile. Cl?direa bisericii trebuia reparat?, începând cu acoperi?ul, prin care intra apa ploilor în pod, podeaua, putred? în cea mai mare parte, trebuia schimbat? cu scândur? nou?. N-a trecut anul ?i toate acestea s-au rezolvat. A observat Sfin?ia sa, dup? o stran?, urmele unei vechi picturi în fresc?. Oare nu s-ar putea r?zui straturile succesive de var cu care a fost acoperit? vechea pictur? executat? de vesti?i pictori r??in?reni, Stan Zugravul ?i Iacob, atunci în 1765, la câ?iva ani dup? construc?ie? R?spunsul l-au dat pictorii restauratori Arutian Avakian ?i Valentin Hoeflich. Lucrarea lor a r?mas un model de pricepere, îndemânare ?i devotament de arti?ti restauratori. Biserica a fost îmbr?cat?, înc? odat?, în haina nou? a începuturilor ei. Dar cât a mai insistat p?rintele pentru a ob?ine fonduri de la Departamentul Cultelor, de la Arhiepiscopia ortodox? de la Sibiu ?i de la Patriarhie. Umbla vorba c? dac? era dat afar? pe o u?? el intra pe alta.
Gândul muzeului i-a revenit p?rintelui. Era convins c? el doar el trebuie s? ac?ioneze ?i Dumnezeu îl v-a ajuta.
O c?rticic?, pe care a v?zut-o în vitrina unei libr?rii din Sibiu, i-a atras aten?ia. Nu atât titlul Hronicul ?i cântecul vârstelor cât autorul, Lucian Blaga. Da, î?i aducea aminte de o poezie scris? de acesta de câte ori se gândea la tat?l s?u mort în cel?lalt r?zboi Focul t?cu. E zi de odihn?. Privim din tran?ee/ re?eaua, livada cu flori ?i zdren?ele-n sârm?/ Sim?i Pa?tile-n lini?ti. Înc? odat? cei zece tovar??i/ st?m într-o groap?, asemene b?rcii f?r? de cârm?.
A citit c?rticica. Atunci nu ?tia c? Blaga a avut ?i el de suferit, exact în acea perioad? în care ?i el suferise. El, pentru c? nu ?i-a putut vedea copii ?i so?ia, poetul ?i filosoful suferise pentru c? nu mai avea libertatea de-a?i exprima, în scris, ?i pentru al?ii, gândurile. Era acolo în acea c?rticic?, pe lâng? unele date autobiografice interesante ?i ceea ce îl interesa, descrierea unei prietenii între marele poet ?i filosof ?i istoricul de mai târziu, Andrei O?etea originar din acest sat, amândoi fo?ti elevi ai Liceului ?aguna din Bra?ov. Nu se putea ca acest om, cu studii str?lucite în apus, ajuns savant, membru al Academiei, s? nu-?i iubeasc? locul de obâr?ie. S? nu-?i iubeasc? satul prin care curge râul în care, a?a cum spunea Blaga, prindea p?str?vi cu mâna, satul în care mama sa, atât de frumos descris? de poet, î?i a?tepta fiul.
A încercat, a insistat înscriindu-se în audien?e la Academie, la Universitate, unde auzise c? savantul înc? mai preda, la Consiliul de Stat al c?rui membru era. A insistat ?i a reu?it s? vorbeasc? cu sibieleanul ajuns un om atât de important. Da, î?i iubea satul pentru c? i-a promis c?-l va ajuta dup? puterile sale, ?i din înaltele func?ii ce le de?inea, ca satul s? devin? unul important pe harta ??rii. Muzeul va aduce turi?ti, iar turi?tii, venituri s?tenilor. Ocupa?iile oamenilor se vor mai schimba odat?, zicea savantul istoric, cum s-au schimbat între cele dou? r?zboaie, când înv???torii Bembea ?i Dobrot? i-au orientat pe oameni spre pomicultur?, oieritul ne-mai-putându-le aduce câ?tig.
În lini?tea somptuosului birou al savantului, cei doi s-au în?eles. Andrei O?etea a intuit c? are de a face cu un om deosebit care, pe lâng? ac?iunea practic?, avea ?i preocup?ri ?tiin?ifice. A în?eles asta din comportarea ?i vocabularul s?u. N-avea de unde ?ti c? p?rintele, acum dup? eliberarea sa din închisoare, citea c?r?i ?tiin?ifice, de filozofie, culegeri de folklor, ?i c? în multe nop?i de nesomn a elaborat o lucrarea Trup ?i existen?? sau organicismul. I-a trimis lucrarea, pentru a-i afla p?rerea lui Constantin Noica ce vie?uia nu departe, la P?ltini?. Acesta îi r?spunde: Ceea ce m? încânt? în lucrarea Sfin?iei Voastre este totala ei originalitate…Chiar dac? cita?i mult din scrierile sfinte, ca ?i din autori ?tiin?ifici, ?ti?i bine s? integra?i gândul altora în fluxul unei gândiri originale care ia lucrurile pe cont propriu ?i le desf??oar?, cu o logic? proprie, spre o nobil? concluzie final?… Curajul Sfin?iei Voastre, de a v? începe medita?iile de la Eu ?i o carte a Eului, v? apropie, în chip nea?teptat pentru un om al Bisericii, de marea filozofie… Am pre?uit mult, de asemenea, deschiderile pe care le face?i în problema cunoa?terii, tema nun?ii noetice ?i o alt? versiune a universalit??ii Kantiene pe care o da?i. Ideea „Organicismului” v? ajut? s? limpezi?i nu numai solidaritatea între subiect ?i obiect pe care ?tiin?a de azi a reg?sit-o, f?r? s-o poat? explica, dar ?i adâncimea în?elesului pe care îl da?i ideii de „trup”. În felul acesta pute?i coborî de la exemplele profane ?i tehnice (roat?) la cele mai imediate, f?r? s? pierde?i în?l?imile… Trimi?ându-v? cele mai înalte ur?ri de împlinire, în gând ?i via??, r?mân al Sfin?iei voastre supus Constantin Noica
Ps. V? rog s? m? ierta?i c? nu v? caut. La 77 de ani, cât stau s? împlinesc, am rupt firele ce m? legau de societate. Nu mai v?d decât, în datorie, pe tinerii ce m? caut?, din când în când, spre a primi sfaturi pe linie de cultur?. De asemenea, nu mai port coresponden??.

Preocup?rile sale ?tiin?ifice n-a oprit lucrarea început?. Cl?direa ce va ad?posti muzeul cre?tea v?zând cu ochii, Mesagerii trimi?i de p?rinte în diferite zone ale Transilvaniei se întorceau cu frumoase ?i valoroase icoane pe sticl? realizate în diferite epoci de me?teri zugravi populari.
Muzeografi ai muzeului Bruckhenthal au a?ezat icoanele dup? criterii ?tiin?ifice

S-a vorbit mult, ?i s-a scris frumos, despre p?rintele Zosim Oancea ?i opera sa. Iat? ce spunea ?i poeta Ana Blandiana:
Aud ?i acum vocea preotului trecut prin închisori ?i având puterea de a construi din via?a pe care Dumnezeu i-a d?ruit-o dup? calvar o oper? închinat? tot lui Dumnezeu ?i tot poporului pentru care suferise. C?ci Muzeul Icoanelor pe Sticl? de la Sibiel este în acela?i timp o biseric?, o carte de înv???tur? ?i un profund omagiu adus artei în care poporul român a ?tiut s? înveleasc? rug?ciunea. Act de credin??, de patriotism ?i de cultivare a frumuse?ii, Muzeul de la Sibiel este o oper? prin care P?rintele Oancea ?i-a transfigurat suferin?a ?i dragostea pentru poporul pe care l-a slujit.
Ultima oar? am fost la Sibiel înso?it? de membrii Academiei Europene de Poezie, care se întruniser? în capitala cultural? european?, ?i ?in ?i acum minte admira?ia plin? de emo?ie a poe?ilor europeni în fa?a icoanelor noastre ?i emo?ia mea plin? de recuno?tin?? pentru cel ce ctitorise muzeul ?i f?cuse astfel posibil? aceast? admira?ie.