Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Marele secret. Legea atrac?iilor paralele

de Ionut Popa

Formularea unei legi universale ?i unice ?i enun?area principiilor sale constitutive din care se presupune c? deriv? toate formele particulare sau individuale ale existen?ei poate fi numit? ?i „capcana hegelian?”. Hegel a fost animat de convingerea potrivit c?reia acesta reu?ise s? formuleze o explica?ie pentru întreaga existen?? uman?, extras? dintr-o lege unic?, extras? fiind, la rândul ei, din propria gândire sau manier? a filosofului de a se raporta la o realitate pe care niciun om nu a izbutit s? o înmagazineze în întregime în materia-i cenu?ie finit?, adic? într-un punct izolat în timp ?i spa?iu, pentru a-i cerceta toate cotloanele cu scopul de a surprinde o imagine coerent? ?i fidel? a ceea ce Este.

D.D. Ro?ca, filosoful român care a interpretat filosofia lui Hegel, traducând o bun? parte din lucr?rile „Prin?ului filosofilor”, spunea: „Hegel acord? experien?ei un loc neasem?nat mai mic decât cel pe care i-l acord? de fapt Descartes. «Prin?ul filosofilor» va proclama, am?gindu-se, c? a reu?it s? scoat? lumea, cu toate prim?verile ei, dintr-un concept unic care se cheam? «Idee»”. (D.D. Ro?ca, 1968, 37) Altfel spus, dac? nu po?i încapsula lume întreag? într-o „Idee”, m?car s-o sco?i de unde nu-i, ca într-un num?r de magie. Seduc?ia pe care ideile de „universal” ?i „unic” au exercitat-o asupra min?ilor din toate vremurile, fie c? ne referim la filosofi sau doar la sus?in?tori ai acestora, i-a împiedicat ?i îi împiedic? în continuare pe unii Subiec?i s? priveasc? lucrurile în limitele adev?rate ale cunoa?terii umane, adic? în interiorul realit??ii nu obiective, ci a?a cum poate fi perceput? de agen?ii subiectivi din cadrul ei. În aceea?i carte, D.D Ro?ca a ?inut s? precizeze c? „fie zis în treac?t, ideea unei legi unice, obiect final al cunoa?terii, punct de vedere unic de unde privite, toate fenomenele ne-ar p?rea inteligibile, a tentat la un moment dat ?i spiritul lui Comte. Din motive pe care nu e înc? locul s? le în?ir, întemeietorul pozitivismului a renun?at, e adev?rat, la aceast? idee, ca la o himer? irezistibil?.” (D.D Ro?ca, 1968, 38) „Himerele irezistibile” s-au propagat pân? în zilele noastre, manipularea lor transformându-se în recompense pecuniare substan?iale pentru cei care vâneaz? astfel de pl?smuiri în vederea urc?rii lor ca trofee pe marele perete al capitalismului occidental.

O lege universal?, prin caracterul s?u obiectiv ?i în mod independent de Subiectul care îi con?tientizeaz? sau nu influen?a, d? na?tere unor fenomene ce nu se pot abate de la datele reale dintr-un interval necesar de manifestare a proceselor rezultante. Legea gravita?iei este o astfel de lege obiectiv?, care supune entit??ile umane indiferent de statutul social al acestora, de bog??iile materiale acumulate sau de dorin?ele ?i visurile care îi fac s? treac? peste adversit??ile vie?ii. Indiferent de locul în care oamenii s-ar afla la un moment dat, fie colindând cazinourile din Las Vegas cu o turm? de stripteuze în urma lor, fie murind de foame în Africa, cu un stol de vulturi ple?uvi a?teptând la coad? ca acei Subiec?i s?-?i dea duhul, efectele gravita?iei sunt distribuite în mod uniform (în termeni perceptivi) c?tre toate decorurile existen?ei materiale, având o sfer? de cuprindere egal? cu circumferin?a P?mântului.

În continuare, voi întrebuin?a sintagma „legea atrac?iilor paralele” pentru a face referire la a?a-zisa lege a atrac?iei (law of attraction – like attracts like), care, în esen??, nu spune nimic nou fa?? de proverbul „cine se-aseam?n?, se-adun?”, cu scopul de a sublinia caracterul s?u arbitrar, non-universal, ?i de a o compara cu legea atrac?iei universale, descoperit? ?i enun?at? de Newton. Între timp, Albert Einstein a enun?at teoria geometric? a gravita?iei, îns? am considerat c? nu este cazul s? o aduc în discu?ie, întrucât atrac?ia dintre dou? perechi de min?i care sunt pe aceea?i lungime de und? (cerebral?), idee central? a legii atrac?iilor paralele, î?i are un corespondent fizic în legea atrac?iei universale, care spune c? dou? corpuri se atrag printr-o for?? direct propor?ional? cu produsul maselor lor ?i invers propor?ional? cu p?tratul distan?ei dintre acestea.

Gravita?ia nu necesit? o îndelung? contemplare din partea Subiectului pentru ca existen?a lui s? fie influen?at? (pozitiv sau negativ) de fenomenele ce decurg din aceasta, cum, de altfel, nici sfidarea gravita?iei nu este posibil? prin puterea autosugestiei, a?a cum se vehiculeaz? prin anumite cercuri de taumaturgi contemporani. Totu?i, legea gravita?iei nu este unic? ?i nu trebuie perceput? astfel, întrucât la baza continuit??ii existen?ei umane stau mai multe fenomene care contribuie decisiv la prop??irea vie?ii pe P?mânt, deci mai multe legi obiective – via?a uman? f?când parte dintr-un sistem organic alc?tuit din elemente interdependente. Pe de-o parte, ceea ce trebuie s? în?elegem este c? exist? o diferen?? semnificativ? între o lege care îi supune pe oameni f?r? s? ?in? cont de n?zuin?ele fiec?ruia, f?când parte din legile fizice, ?i o lege pe care oamenii o supun prin puterea min?ii lor, care face parte dintr-o a?a-zis? legitate spiritual? – domeniu de activitate exclusiv uman. Aceasta din urm? este subiectiv?, condi?ionat? de cultur? ?i irelevant? pentru toate celelalte vie?uitoare ale planetei în afar? de om, spre deosebire de legea gravita?iei, care condi?ioneaz? atât animalele pasibile de manifest?ri ra?ionale (oamenii), cât ?i celelalte animale (necuvânt?toarele), chiar ?i p?s?rile fiind supuse – la un alt nivel decât vie?uitoarele terestre, ce-i drept – înrâuririi legii gravita?iei. Pe de alt? parte, aplicarea legii atrac?iilor paralele (stabilit? printr-o serie de canoane culturale ?i pseudo?tiin?ifice ale civiliza?iei occidentale), a?a cum o definesc profe?ii culturii motiva?ionale, la legea junglei ar avea un rezultat (cel pu?in) rizibil: ne putem imagina o zebr? care gânde?te pozitiv ?i care, prin receptarea for?elor universale, ca urmare a transform?rii propriului corp într-un receptacul de unde pozitive, repetându-?i în minte o anumit? idee, respinge atacul leului înfometat printr-un câmp de energii pozitive? Dar în ceea ce prive?te zebrele care „gândesc” negativ; din cauza acestui tip de „gândire” ajung pe tava leului? Dac? o zebr? alearg? mai repede decât celelalte zebre în preajma c?rora se afl?, aceasta are mai multe ?anse s? scape, cel pu?in pân? la urm?toare „întrecere”.

Mesajul pe care legea atrac?iilor paralele pare c?-l transmite, atunci când nu recurge la vreo abordare din panoplia cu idei fanteziste, const? în faptul c?, pornind de la un nivel intrapersonal, acele tr?iri pozitive care sunt îndreptate c?tre un scop bine definit au mult mai multe ?anse de a înregistra un rezultat favorabil decât tr?irile negative, care îl izoleaz? pe Subiect în sfera propriilor fr?mânt?ri ?i angoase, încetinind considerabil activitatea „organului” s?u volitiv, ajungând chiar pân? la atragerea for?elor negative ca o consecin?? direct? a cultiv?rii unor st?ri contraproductive (din punctul de vedere al legii atrac?iilor paralele). Astfel, modul în care percepem lumea din jurul nostru este indisolubil legat de modul în care reac?ion?m la mediul exogen ?i la fantasmele pe care acest mediu le evoc? în mintea noastr?, percep?ia (distorsionat? sau nu) stând la temelia tuturor ac?iunilor întreprinse de om. Dar modul în care percepem lumea este condi?ionat de felul în care aceasta a ac?ionat asupra noastr? cu toate for?ele sale – pozitive sau negative (?i, mai ales, de dozarea for?elor respective) – ceea ce a determinat instalarea unui tipar de gândire care s-a cristalizat în timp ?i care, în prezent, concord? la un nivel incon?tient cu reac?iile pe care le-am avut la evenimentele din trecut. Ecoul experien?elor negative din trecut, care, uneori, reverbereaz? pân? dincolo de prezent, poate interfera cu ac?iunile pe care un Subiect este constrâns s? le întreprind? în momentele în care con?tientizeaz? prezen?a unor nevoi sau a unor factori iritan?i de care dore?te s? se debaraseze.

La nivel interpersonal, legea atrac?iilor paralele poate fi circumscris? domeniului comunic?rii, dac? lu?m în considerare faptul c? noi comunic?m printr-un sistem de semne abstracte, lansând c?tre interlocutorii no?tri semnale cu valoare simbolic?, atât verbale, cât ?i non-verbale, ce pot fi interpretate diferit sau similar de indivizi diferi?i, în func?ie de experien?ele acumulate de ace?tia în decursul existen?ei lor. Încre?irea nasului, de exemplu, este un semnal transmis de un participant la actul comunic?rii (în calitate de emi??tor) c?tre un alt participant (care va fi receptor), pe care cel din urm? îl va decodifica ?i la care va reac?iona în conformitate cu semnifica?ia conven?ional? a acestei forme de expresie facial?. La fel, când un om se enerveaz? ?i devine agresiv în discurs ?i nu numai, semnalele transmite prin cuvinte, prin expresia fe?ei ?i prin gesturi sunt purt?toare de sens ?i destinatarii sau cei c?rora li se adreseaz? semnalele respective le decodific? pentru a le converti în semnifica?ii, ceea ce înseamn? c? r?spunsul destinatarilor va fi cel pu?in la fel de agresiv (în cazul în care destinatarii particip? la actul comunica?ional cu o înc?rc?tur? negativ? „contractat?” anterior, ei vor reac?iona negativ indiferent de semnalele trimise de emi??tor, fie ele ?i pozitive). Cum trupul omului (în special chipul) este harta gândurilor sale, este absolut firesc ca, atunci când cade prad? st?rilor de nervozitate generate de gândurile negative care, la rândul lor, sunt generate de diverse aspecte din mediul înconjur?tor, evenimentele din jurul acestuia s? capete o direc?ie similar? celei trasate de tumultul s?u l?untric.

Componenta profund subiectiv? a legii atrac?iilor paralele, pe care aceasta ?i-o asum? prin prisma unei instan?e spirituale ?i care nu se manifest? decât în anumite condi?ii ce ?in de Subiect, ?i nu de Obiect, ne îndrept??e?te s? respingem presupusul caracter universal al acestei formule impregnate cu substan?a unei culturi bazate pe motiva?ie ?i spirit competitiv. În cadrul acestui tip de cultur?, gândirea pozitiv?, în ciuda unei st?ri de lucruri potrivnice împlinirii destinului uman, care ar urm?ri transcenderea competi?iei specifice legii junglei (?i care ar consta în recuperarea libert??ilor umane pierdute în lupta pentru bani ?i putere ?i în încurajarea oamenilor de a-?i exercita capacit??ile creatoare în condi?ii lipsite de presiuni corporatiste, formale sau birocratice), tinde s? fie considerat? o valoare în sine, un merit deosebit ?i o justificare a succesului unora, precum ?i o încercare de explicare a insuccesului altora sau chiar o dovad? de adaptare la un mediu din ce în ce mai artificial în care oamenii sunt constrân?i s? se abandoneze în fiecare zi.

Este adev?rat c? a gândi pozitiv se dovede?te un lucru benefic pentru s?n?tatea general? a individului, din moment ce anumite gânduri pot provoca atacuri de panic? ?i chiar anxietate cronic?, iar acestea, mai ales dac? au loc cu o frecven?? ridicat?, contribuie la producerea hormonilor de stres – stresul conducând, pe termen lung, la deteriorarea st?rii fizice a individului (se ?tie c? stresul, printre altele, accelereaz? depunerea gr?similor la nivelul abdomenului). Cu toate acestea, influen?a factorilor externi poate dep??i în intensitate dorin?a indivizilor de a r?mâne ancora?i în dimensiunea gândirii pozitive. Prin urmare, nefiind o lege universal?, legea atrac?iilor paralele (gândirea pozitiv? atrage lucruri pozitive ?i cea negativ? lucruri negative) poate fi caracterizat? drept o idee îndoielnic?, mai ales dac? se ia în calcul faptul c? gândirea pozitiv? nu atrage întotdeauna efectele pozitive scontate (doar alimenteaz? o iluzie pe care o perpetueaz? printr-o putere autohipnotic?, Subiectul privind într-o lumin? pozitiv? chiar ?i aspectele care se desf??oar? în detrimentul s?u), în mare parte din cauza unor conjuncturi ce nu ?in de aportul fiec?rui individ în parte.

?inând cont de cele men?ionate mai sus, rezultatul r?st?lm?cirii unei legi universale (i.e. legea atrac?iei universale), realizat? prin adaptarea principiilor acesteia la cerin?ele culturale ?i organiza?ionale ale celei mai tehnologizate ?i birocratizate perioade din istoria omenirii, nu este ?i nici nu poate fi o lege cu voca?ie universal?. În cel mai bun caz, acesta constituie o formul? motiva?ional?, cu un pronun?at accent dogmatic, benefic? pentru indivizii care nu au suficiente resurse (materiale, emo?ionale etc.) pentru a r?spunde pozitiv la provoc?rile întâmpinate în via?a de zi cu zi. De asemenea, este un efort teoretic menit a-i face mai activi (sau productivi) pe ace?ti reprezentan?i ai culturii în cadrul c?reia are loc învestirea impulsurilor nervoase ?i undelor cerebrale cu rolul de vehicule ale semnifica?iilor tranzac?ionate în actul comunic?rii, rol îndeplinit în mod normal de cuvinte ?i de elementele comunic?rii non-verbale. A?adar, promotorii legii atrac?iilor paralele au transferat specificul legii atrac?iei universale, care a fost ?i este universal? atât pentru toate societ??ile omene?ti din trecut ?i prezent, cât ?i pentru odraslele necuvânt?toare ale planetei, c?tre o lege arbitrar? ?i lipsit? de datele experimentale cu care se opereaz? în ?tiin?ele naturale.

În concluzie, încercarea de a încadra existen?a ?i toate fenomenele ?i aspectele complexe ce ?in de aceasta prin lentilele unei singure legi conduce invariabil la limitarea capacit??ii de în?elegere a comportamentului uman ?i, în special, a factorilor de mediu care îl influen?eaz?.

Ionut Popa (I.M.Popa) | Scriitori Români

motto: O carte neizbutit? poate fi o capodoper? interioar?. (Paul Valery)

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro