Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Acas?!

de Daniela Luminita Teleoaca

Coborât? dintr-o poveste aparte în b?t?tura devastat? de toamn?. Încercând s? pun? la locul lor detaliile acelea desprinse de întreg. Cine ?tie? Poate într-una din probele de foc ale existen?ei. PROBA! Ploaia c?dea. ?i p?s?rile. Ochii cerului se l?sau mai mult ca oricând dezveli?i. Ochi deprin?i cu uimirea. Ochi de copil care abdicase aprioric de la sarcinile omului crescut mult prea mare. Cum spuneam, 2 pe?ti înghe?au într-un borcan din plastic. O pisic?, purtându-?i domesticit instinctele neamului ei s?lbatic de tot, da târcoale. O curiozitate altfel aranja lucrurile. Unul lâng? cel?lalt. Mai ales departe. Mama purta ro?u. De la început ?i pân? la sfâr?it. Cânta odat? cu Grischuk ?i ploile lui. Primea galbenul ultimelor frunze cu prospe?imea aceea stranie pe care doar mamele ?tiu s? o aib?. Le este dat s? o de?in?. A fost o secund?. O frac?iune de frac?iune, când i-am dat timpului palma aceea în plin? fa??. Într-un gest pe care niciun cer nu l-a suspectat de vreo manie a grandorii. Palma asta a mea de copil a?ezat? peste obr?znicia aia gigantic?. În imboldurile mele iscate, fie ?i pentru un crâmpei al clipei, deasupra tuturor vanit??ilor. Mama cânta. Am în?eles atunci cum graiurile culorilor, ale tuturor anotimpurilor ?i sensurilor, ale micilor zeit??i ascunse pe te miri unde î?i aveau s?la?ul în ea. Acolo era izvora?ul de unde te podidea via?a cu plânsul ei plin de bucurie. F?cea înconjurul lumilor. Dintr-o parte în alta a cur?ii. Casele aveau suporturi exterioare uria?e. Cineva slobozise de sus frânghiile acelea menite s?-?i p?streze echilibrul, s? te înal?e. Acolo putea fi un roi de fluturi. Sau un stol de vr?bii. Un grup de oameni. O familie. Familia! Se însera blând cu miros de portocal?. În ziua aceea care nu p?rea decât o alt? repriz? de anotimp ponosit pe fieful trecerii. Atâta frumuse?e! În acest punct ro?u din care porneau toate. Mama era mic?. Mama era un copil. Mama era copilul meu. Nu ?tiu cât de mult o l?sasem s? în?eleag? asta. Îndeajuns poate c? f?cusem p?rta?? bucata cea mai semnificativ? din univers ?i primisem în?elegerea a toate.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro