proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Îi spuneai simplu: la copac. Nici acum nu ai habar din ce specie era acel arbore, voi îi spunea?i Stejarul, te uimea dimensiunea acestuia, tulpina o putea?i cuprinde numai dac? v? înl?n?uia?i mâinile câte 4 copii deodat?, într-un gest de tandr? protec?ie, un fel de îmbr??i?are a tuturor celorlal?i arbori care nu au fost atât de nes?bui?i, de temerari încât s?-?i fac? loc, într-un mod absolut neverosimil, printre asfalt, cr?pându-l, era dislocat pur ?i simplu, în acel ora? de câmpie, însinguratul, în plin furnicarul acestuia, la strada mare, tot timpul acoperit de un praf nesfâr?it, venind de niciunde, iar r?d?cinile acestuia f?ceau ca acea zon? s? fie una destul de nesigur?, ie?eau la aer, ca ni?te ?erpi constrictori lenevind în a?teptarea pr?zii, orice trec?tor gr?bit ?i neatent se împiedica de acele excrescen?e, voi v? f?cea?i de lucru, care ?tergându-?i nasul, care privind amiaza printr-un ciob cafeniu, f?când-o hepatic?, în dreptul magazinului de pâine, urmând s? ghici?i ce gur?-casc? se va împiedica primul. Era un punct de reper, adolescen?ii î?i d?deau întâlnire seara acolo, furându-?i s?ruturi ?i zâmbete, atingeri ?i vise, crescut acolo, în c?ldura lichid? a verii ?i-n mirosul acela de catran, dulceag ?i extrem de viclean, de zgur? pulverizat? parc? din avioane invizibile, venit? din noile co?uri ale turn?toriei care ie?ea, ca un furuncul, pe un loc care a fost, cândva, o paji?te, înv?lurind s?r?cia aia de ora? de câmpie, reu?ea s? se strecoare din ce în ce mai adânc în rufele întinse la uscat, în piele, în mobilele furniruite ?i date cu lac, în caietele dictando cu filele acoperite cu un scris rotund ?i aplecat spre dreapta, în borcanele de iaurt, de fiecare dat? goale, ascunse prin c?m?ri, neap?rat acestea, c?ci constituiau etalonul s?r?ciei lucii, de un tragism sfâ?ietor, în sertare, printre creioane ?i carioci folosite în desele momente de reverie, petrecute de cele mai multe ori sub masa din sufragerie, desenând cu ele oameni ferici?i ?i copii mâncând înghe?at?, înv?luia toat? zona, era un miros în?ep?tor, ca de mort proasp?t, ca de fructe fermentate, ca de gingii mâncate de vreme, o astfel de miasm? aveai s-o redescoperi, peste ani, într-un alt ora?, exact ca al t?u, doar numele îl avea schimbat, c? oamenii erau aceia?i, nu zâmbeau niciodat?, nu vorbeau niciodat?, p?reau lobotomiza?i, cineva a avut grij? s? îi programeze într-un mod extrem de precar, dormi, m?nânc?, fute, du-te la munc?, vino de la munc?, dormi, m?nânc?, fute, du-te la munc?, numai c? aici mirosul venea de la o fabric? de clei de oase, caii ?i vitele, deopotriv?, se desc?rnau, iar copite, coame ?i cozi, rotule ?i coaste, tigve ?i ugere, nechez?turi ?i lungi paji?ti pitite sub nori sau direct printre ei, pân? la contopire, erau amestecate de-a valma în cazane imense, precum cele din iad, cu le?ie, cu smoal?, cu toate otr?vurile care reu?eau, atât de perfid, s? usuce sufletele, transformându-se într-o mas? gelatinoas?, nu în?elege ?sta, b?i, spune c? nu în?elege, americanule prost, Mickey Mouse e acas?, tot scuipai în receptorul telefonului în una din cabinele care-i înconjurau trunchiul, nea Mickey, îmbr?cat în jean?i ?i care m?nânc? burgeri, e acas?? Erau patru cabine telefonice amplasate sub acel stejar, în fa?a po?tei, iar voi v? aduna?i acolo, învârtea?i discul acela pân? la epuizare, formând numere la întâmplare, v? închipuia?i c? vorbi?i cu oameni de pe partea cealalt? a p?mântului, din ??ri unde este tot timpul var? ?i din care p?s?rile niciodat? nu pleac?, nu ar avea de ce, erau fericite acolo, unde oamenii sunt tot timpul zâmbitori ?i s?tui, lenevind sub umbrare ?i sorbind, din pahare cu picior, de cristal de Bohemia, siropuri reci, un amestec de fructe nemaiv?zute ?i miere zaharisit?, sub un soare atât de binevoitor de parc? ?i-ar fi un frate mai mare, ?sta spune c? aidontanderstein, în jurul amiezii îi sunai pe americani, alo, americanule? Yes-yes, î?i r?spundeai singur, pi?ig?indu-?i vocea, strâmbându-?i gura ?i scuipând printre din?i, ca într-un iminent atac de apoplexie, a?a cum vedeai c? fac ace?tia, prin filmele cu detectivi ve?nic uituci, c?pia?i, nehot?râ?i, precum zilele de s?rb?toare, când ba e duminic?, ba e o alt? duminic?, iar lumea se ascunde care prin col?uri uitate de apartamente întunecate, încercând s? nu fac? nici un fel de zgomot, s? respire în ?oapt?, sub pleduri cârpite, mimând un repaus binecuvântat ?i atât de odihnitor, cu ta?i ve?nic be?i ?i mame plictisite pân? la catalepsie, care direct într-o zon? nealterat? a creierului î?i p?strau amintirile cele mai adânci, cele de pe vremea când timpul curgea sfios ?i plin de dragoste, to?i ceilal?i te încurajau, întreab?-l acum, întreab?-l acum, dormeai, b?, americanule? De ce dormeai, b?? C? e noapte?! Iar americanul, buimac, se apuca s? gesticuleze frenetic, s? ridice din umeri, î?i strâmba, în continuare, gura, împr??tiind peste tot o saliv? vâscoas?, de fum?tor înr?it, precum frizerii în pragul pension?rii, dup? o via?? întreag? petrecut? t?ind vârfuri, perciuni, potrivind chelii, aidontanderstein, tot ridicai din umeri, iar supremul act de curaj era acela când, în cele din urm?, tot formând numere la întâmplare, se auzea, în sfâr?it, o voce de femeie extrem de plictisit?, centralaa, aici centralaaa, cu cine dori?i, iar tu, mimând o englez? stricat?, cu o voce schimonosit? de fric?, scuipai în galen?, pe fug? ?i tremurând tot, de emo?ie, vreau cu z? americanii. Cu cine, copile?! Cu z? americanii! De ce? Cum de ce?! Ca s? le iau rasa în pul?, de aia!

Î?i spui c? e numele unui parfum, Alien, Mugler Alien, un amestec incert de iasomie sambac ?i lemn l?sat la învechit, pân? la putrezire, a?a miroase, precum prim?verile timpurii, când iarba abia se încumet? s? r?sar?, într-un gest de frond? f?cut împotriva z?pezilor, nu a aflat înc? asta, a?a i-ai pus tu numele, de fiin?? nep?mântean? venit? direct din co?marurile lui Ridley Scott, tr?ie?te în orice mediu ostil vie?ii lume?ti, în întunecimile cele mai neb?nuite, hr?nindu-se cu temerile celorlal?i, o perfect? îmbinare a tuturor îndoielilor tale, a tuturor r?t?cirilor tale, nu o po?i ucide f?r? s? ri?ti ca tu însu?i s? nu po?i supravie?ui. Un monstru de o des?vâr?ire care te cople?e?te, o amintire stocat? în cele mai ascunse cotloane ale hipotalamusului, asta a ajuns din momentul în care a reu?it s?-?i acapareze emo?iile, afectul, întregul mod de a te raporta la ceilal?i, a?a cum o faci ?i acum, visceral, î?i spui, denaturând orice form? a realit??ii, c? asta e modalitatea prin care drumul devine ceea ce este ca urmare a faptului c? ai trecut tu pe acolo, dac? tu nu îl vezi, te va vedea el pe tine, un mod de gândire absolut cinic ?i absolut egoist, astfel te transform?, devii o ciud??enie de o agresivitate greu de neîn?eles, când celelalte sim?uri î?i sunt iremediabil alterate, pân? la dispari?ie, nu mai e activ? decât dorin?a de a supravie?ui, cât? vreme ajungi s? te compor?i exact ca ea, spui c? iei numai ceea ce ?i se cuvine, iar acest lucru îl faci într-un mod instinctiv, asta face dragostea din tine, astfel te transfigureaz?, într-o persoan? de o cruzime greu de imaginat. ?i ea ?tie asta, în momentele sale pe exaltare ponderat? exact asta î?i repro?eaz?, nu ea e fiin?a nep?mântean? de o atrocitate bestial?, ci tu, iar ea nu a f?cut altceva decât s?-?i copieze reflexele de asasin absolut, prin anamorfism, regrupându-?i priorit??ile, felul de a gândi, tr?ind într-o realitate pe care to?i ceilal?i o consider? alienat?. ?i are dreptate, ajungi s? te raportezi la formele materiale într-un mod diform, elimini tot ceea ce consideri c? este inutil, tot balastul de peste zi, care caut? s?-?i fac? loc, într-un mod intruziv, peste ceea ce consideri tu c? are o însemn?tate capital? în ceea ce te reprezint?, în destinul t?u, în modalitatea prin care în?elegi s? conservi partea aceea care deopotriv? te înal?? ?i te deformeaz?, concomitent. Te str?duie?ti s? p?strezi, din tot acest lung ?ir de angoase venite din banalul cotidian, ?ipete ?i mi?c?ri dezordonate, zgomot de frâne ?i furnicarul uman pe care ajungi s?-l dete?ti, grija zilei de mâine, a celei de ieri, toat? nelini?tea legat? de viitorul totdeauna incert, pe care ?i-l proiectezi ?i care reu?e?te, în continuare, s? te tulbure, ca o consecin?? a vremurilor când astfel de fr?mânt?ri î?i acaparau tot modul de a te comporta, luminile chioare din înserare, peste asfaltul umed, disconfortul material care se perpetueaz? organic ?i te sufoc?, nu e?ti altfel decât to?i ceilal?i, un om rapace ?i care nu se mai satur?, iremediabil viciat de astfel de deprinderi, toate acele st?ri, senza?ii, excitan?i pe care îi consideri de o importan?? fundamental?, încerci s? te raportezi la aceste mici nimicuri în aparen??, dar care ?ie î?i dau senza?ia de utilitate, de sens al întregii tale existen?e, nu altfel decât de o banalitate exasperant?, care te fac nu altfel decât un om obi?nuit, gândind c? tu e?ti cel care a v?zut ora?e mai vechi decât oamenii, construite de fiin?e supranaturale, cet??i disp?rute levitând ca ni?te baloane cu aer cald, viu colorate, lila ?i albastru bordo, coral ?i coaps? de nimf?, fucsia ?i mastic, turcoaz ?i verde anis, de prim?var?, lime ?i sapin, în ro?u Ferarri, precum haina ei 88 la sut? poliester, 10 la sut? vâscoz?, 2 la sut? elastan, deasupra unei ape nesfâr?ite, un fel de ochean întors, doar pentru c? ea se afla acolo, în valuri, un fel de far de avertizare pentru viitoarele tale e?u?ri ?i lament?ri, adunând roci metamorfice, ferlampixuri, gresii ?i calcar fosil, bazalturi grosiere, poroase, nu mai mari decât un inel de logodn? niciodat? oferit, cochilii de melci pagod?, bivalve cardiide, celelalte fantasme dintr-o lume la care nu aveai acces, în vreme ce tu, animal de prad?, uciga?ul perfect, o urmai mecanic, pas cu pas, biet biped frivol ca o zi de mar?i, în primele luni ale anului, bestie aflat? în perioada de rut, la fel de incert ca o ploaie u?oar? de var?, un fel de închipuire, dislocând partea de aer pe care o traversa doar pentru a nu o atinge, pentru a nu denatura singura clip?, decupajul acesta perfect din anosta ta existen??, în care te-ai sim?it cu adev?rat fericit. Ce fel de dragoste e asta, una care te urâ?e?te ?i te în?bu??, deopotriv?, ce fel de furie încerci s? maschezi? ?i cât este ea de Alien, Mugler Alien, un amestec ezitant de jasmine ?i inele de cre?tere din sec?iunile transversale ale copacilor din partea ta de lume, ?i cât e?ti tu de monstruos? Nu mai ?tii, ai fost în locul acela pe care unii, nes?bui?i, îl numesc dragoste sau e vorba de un altul aidoma lui, totul petrecându-se în închipuirea ta, a?a crezi acum, într-un vis pe care l-ai avut într-o alt? via?? de-a ta, pe care abia acum o deslu?e?ti, f?râm? cu f?râm?, strop cu strop, o realitate paralel? pe care ?i-o construie?ti ca o form? de ap?rare la nimicurile zilei, uzuale, forma ta de a te proteja de ceea ce încerci s? în?elegi ?i nu o po?i face, încerci s? te adaptezi acestora ?i de fiecare dat? te sim?i la fel de înstr?inat, un intrus prin destinele altora, un intrus prin propriul t?u destin, într-un mijloc de toamn? ostil?, când ard miri?tile, ca de sfâr?it de lume, într-un ritual primitiv, alung?tor de molime, de duhuri necurate, de adversit??i ?i alien?ri. De fiecare dat? locul e altul, sufer? muta?ii pe care nu mai încerci s? le p?trunzi semnifica?ia, ni?te celule înmul?indu-se dezordonat, ca-n bolile capitale, un fel de râu grabnic care se sfâr?e?te în el însu?i, curgând în sens concentric, înghi?indu-?i coada ?i întorcându-se pe dos, ca sosetele desperecheate ?i cu toate intestinele scoase pe-afar?, de un cu?itar simbria?, aruncate la marginea patului, cum faci de fiecare dat? înainte de a c?dea în starea asta de stagna?ie psihic?, o apatie pe care nu mai încerci s? ?i-o explici. La ce bun? Î?i spui c? atât de mult te-ai consumat pân? ce nu a mai r?mas din tine decât un vis care se viseaz? pe el însu?i, tot într-un mod concentric, e?ti râul ?la care se înghite pe sine, cât? vreme din amintirea ei nu a mai r?mas decât o dâr? de parfum nes?buit, pe care încerci permanent s-o detectezi în mirosul altor femei, în dâra de feromoni l?sat? de acestea, le strigi cu numele ei, Alien, Mugler Alien, pe care le s?ru?i cu s?ruturile ei, Mugler Alien, pe care le iube?ti ca ?i când ai iubi-o pe ea, Mugler Alien, ea e cea care, r?sfirându-?i degetele, î?i r?scole?te destinul de fiecare dat? la fel, totdeauna într-un mod care te contrariaz?, asta ai în?eles, într-un final, e un reper la care te raportezi permanent, î?i spui c? e factorul declan?ator al unei tulbur?ri al propriului t?u echilibru interior ?i care, în cele din urm?, a reu?it s? te alieneze complet. Î?i e fric?? Te sim?i cople?it? Sau e doar o stare de prostra?ie pe care o accep?i ?i te suport?, ai ajuns la o în?elegere cu ea, te macin? într-un mod care deja î?i este indiferent, un fel de bacterie care-?i devoreaz? trupul de la interior, pe dedesubt, mycobacterium ulcerans, cât? vreme, pân? la urm?, tu ai fost deja acolo în timp ce al?ii nici nu s-au gândit s? o porneasc? la drum, acesta devine ceea ce este numai ca urmare a faptului c? ai trecut tu pe acolo, dac? tu nu îl vezi, te va vedea el pe tine, asta î?i tot repe?i, ferici?i ei, prev?z?torii, care nu ?i-au asumat o astfel de nes?buin??, o astfel de cutezan??, de a te pricepe, de a te cuprinde, de a-?i îmbiba trupul în aceast? exaltare a aromei de iasomie sambac ?i lemn frânt de ger, în noapte, când luminile cerului sunt fragile precum pruncii n?scu?i de femei ca?ectice, ferici?i ei, care au în?eles c? asta e o cale f?r? întoarcere, rotativ?, ferici?i ei care nu au în?eles c? dragostea e o tulburare intruziv?, inadecvat? ?i care, în final, ajunge s? te obsedeze, Alien.

Pe afar?, sem?na cu un bloc de nefamili?ti din ora?ele în curs de industrializare, din zonele de câmpie, numai praf ?i cenu??, întotdeauna gri, sub un cer ap?s?tor, de tinctur? de iod aplicat? pe comprese medicale acoperind r?ni purulente, proaspete, o t?ietur? de bisturiu suturat? stângaci, traversai un drum intens circulat de automobile cu forme dintre cele mai ciudate, cap-tractor, câini cu bur?ile supte alergând spre ?inte numai de ei ?tiute ?i v?zute cu ajutorul unor ochi crescu?i la cap?tul unor tentacule flasce ?i fosforescente, fluturând în briz?, colorate cel mai adesea în lila ?i verde turcoaz, cum e marea, când nu o prive?ti, înainte s? te sinucizi, nu frânau niciodat?, aveau modul lor propriu de deplasare pe care tu nu-l în?elegeai ?i nu mai încercai s?-i p?trunzi sensul, parc? alunecau, erau aspirate printr-un tub nev?zut. Circulau dup? reguli pe care nu ?i le puteai explica, cu farurile luminând puternic, un fel de jeturi de lumin? alunecând de-a lungul benzilor reflectorizante care marcau ecartamentul, se auzea numai fo?netul ro?ilor pe asfaltul umed, iar trecerea lor dintr-o parte în alta, spre destina?ii la fel de imprecise cum sunt gândurile când devin amestecate ?i obsesive, sem?na cu impulsurile electrice desc?rcate instantaneu ?i toate deodat?, ca-n crizele epileptice, ca în atacurile de panic? venite pe nea?teptate, în timp ce e?ti amorf ca o stan? de piatr? folosit? drept suport de porumbei voiajori, erau carapace pe ro?i clipind timid, fâstâcit, din faruri înc?rcate cu mascara, tot lila ?i verde turcoaz, precum femeile când le spui c? sunt frumoase ?i ele ?tiu c? nu e adev?rat ?i nu-?i mai g?sesc cuvintele. În ele î?i duceau traiul arti?ti stradali ve?nic be?i ?i vorbind fiecare într-o limb? înc? neinventat?, precum cea a opioidelor inhalate din ni?te pipe puse pe un suport metalic, la marginea patului, a?a erau administrate, direct printr-o canul? introdus? în fa?a dorsal? a mâinii, în artera radial?. Când ?i când, câte o asistent?, sem?nând cu o libelul?, zbârnâind ?i dând din aripi aproape transparente, doar t?ind aerul, feliindu-l într-un fel extrem de intim, de tandru, î?i ajusta volumul de tetraspan învârtind dintr-o van? imens?, poticnindu-se ?i icnind la fiecare r?sucire. ?tiai c? trebuie doar s? traversezi acea strad? f?r? cap?t, un fel de raz? laser curbat? dup? forma povârni?urilor din acea zon? calcaroas?, pe care parc? o ?tiai de când lumea, p?rea c? traverseaz? un defileu m?rginit de angoase, nu aveai habar de unde pornea ?i unde avea s? se poticneasc?, îns? dincolo de ea, dup? ce str?b?teai o gr?dini?? l?sat? în paragin?, înc?rcat? de ceapa ciorii, muscari comosum, toat? înflorit? în acela?i omniprezent lila ?i cu frunzele tot de un verde turcoaz, ca dezn?dejdile când devin dominante, cu tuf?nici ?i c?ld?ru?e, trompete ?i m?sel?ri??, scaie?i ?i ricin, salvie, zorele ?i floarea pasiunii, ?tiai c? trebuie s? se afle blocul acela gri, dreptunghiular, cu balcoane scheletice din metal forjat, ca ni?te negi, crescute nefiresc, toate p?rând abandonate. De-acolo ?tiai tu c? ie?eai, la asfin?it, s? prive?ti un cap?t de lume în care te sim?eai str?in ?i îngrozitor de b?trân, precum Noe, în ziua potopului, p?reai o a?chie într-un deget care nu-?i apar?inea sau care crescuse în plus, o invadare a unei realit??i din care tu nu f?ceai parte, totdeauna cu un gest de jen? care î?i marca întreaga fiin??. În furnicarul acela f?cut de vâjâitul ro?ilor pe asfalt, pe drumul acela atât de intens circulat c? nu putea fi str?b?tut decât pe deasupra, cu ajutorul tirolienelor, pl?teai câteva monede f?cute dintr-un metal oxidat, unor oameni despuia?i, cu pielea precum lemnul de nuc, dup? ce se înveche?te, gesticulau tot timpul, dizarmonic, a?a ceva ai mai v?zut c? se întâmpla pe un perete dintr-un restaurant uitat de lume, dintr-o alt? realitate, la fel de aparent?, în timp ce te aflai tot într-un ora? str?in ?i care nu te l?sa s?-l invadezi, erai tot un intrus ?i-n vreme ce ea î?i era iubit?, de?i nu recuno?tea asta, era un zid era plin cu ornice, erau crescute acolo, nefire?ti, ni?te tumori vechi, metastatice, toate ar?tând alt timp, alt? întunecare, o aglutinare a sentimentelor, fric? ?i furie, ur? ?i vin?, dezn?dejde ?i neasumare, ceasuri ruse?ti, brutale precum atacurile cerebrale din mijlocul unei înser?ri lini?tite, pe care o petreci în lini?tea cald? a dormitorului, ceasuri efeminate, elve?iene, încremenite, ceasuri regale, de aur calp, ar?tând tot timpul nordul ?i îndoielile, ceasuri anxioase, ca în depresiile recurente, dup? o abla?ie a endorfinelor, ceasuri care tic?ie numai pe interior, ca oamenii care s-au decis s? se sinucid? ?i nimic nu-i mai poate face s? se r?zgândeasc?, ca-n st?rile crepusculare. Nu puteai ?ipa sau, dac? o f?ceai, nu te auzea nimeni, nu în?elegeai ce ?i se întâmpl? ?i de ce nu po?i ajunge în locul acela pe care tu îl numeai acas?, zona ta de confort, spa?iul t?u interior în care nu î?i mai era fric?, întunecat ca un c?min studen?esc în perioada restan?elor, ni?te cenote ivite dup? colapsarea brusc? a dorin?ei de a supravie?ui, acea camer? cu pere?ii întotdeauna prea strâm?i, un fel de c?ma?? de for?? pe care o îmbr?cai de fiecare dat? când î?i doreai s? agonizezi f?r? ca nimeni s? nu ?tie, un loc de refugiu care î?i d?dea un fals sentiment de siguran??, ca o triste?e nou? ?i care abia se l?sa deslu?it?. Mureai într-un mod atât de firesc c? acest fapt pur ?i simplu te uluia, mureai, asta ai realizat c? ?i se întâmpl?, cât? vreme furnicarul acela de culori distorsionate uneori ?i atât de simetrice alteori, ca-ntr-un caleidoscop prin care înc? reu?eai s? prive?ti faruri lichide, acoperite de iedere pline de praf ?i alge marine înc?rcate de garizi, zgomote de fond venite din ni?te difuzoare uria?e amplasate la marginea patului, botezate life-support machine, din care se auzea vocea nazal? a Patriciei Kass, mademoiselle chante le blues, soyez pas trop jalouses, buruieni vorbitoare, fugite direct din câmpia aia a ta pe care te-ai decis, într-un final, s? o abandonezi, cu toate alien?rile ei înmagazinate în magnolii risipite pe marginea ?leaurilor, toate apeirophobice, oase calcifiate de cai s?lb?tici?i ?i uci?i de seceta pedologic? ?i fotografii vechi, f?cute prin ambrotipie, îl vedeai de undeva de sus ?i tot cadrul era r?sturnat, v?zut în oglind?, precum s?lciile care se leag?n? în buza lacului, când apele sunt lini?tite definitiv, iar ele î?i v?d reflexia direct în cer ?i nu au habar de care dimensiune apar?in.

Dac-ai ?ti de câte ori am rupt începutul acestei scrisori, cu siguran?? ai zâmbi. A?a cum doar tu ?tii s? zâmbe?ti: chinuit. De parc? s? zâmbe?ti î?i este interzis, iar ?ie nu î?i place s? faci lucruri interzise. Nu-mi pas? dac? ai s? spui ca a?teptai o altfel de scrisoare. Eu scriu cum ?i ce simt, a?a cum faci ?i tu. ?i ?sta este unul dintre lucrurile pe care le-am înv??at cu tine. Sau de la tine, naiba mai ?tie! Tu e?ti cel atât de atent la detalii. A?a e?ti tu ?i am încercat ?i eu s? fiu a?a, atât cât s-a putut sau atât cât mi-a permis temperamentul. Ast?zi e o zi frumoas? de octombrie. O zi ca atunci! Doar c? acum e o zi în care taci! Încerc s? fac la fel, dar îmi este peste putin??. Cum spuneai tu: sunt o femeie care î?i exteriorizeaz? emo?iile foarte u?or. Tu faci din mine o femeie transparent?. În fa?a ta nu pot purta m??ti. De tine nu m? pot ascunde. Uneori îmi place vulnerabilitatea asta, alteori m? intrig?. Azi ?i-a? fi f?cut tort. ?i-a? fi luat un cadou. Am fi celebrat. A?a cum o fac oamenii normali. ?ia liniarii, cum îi nume?ti tu! ?i-ar fi pl?cut?! Nu cred! Poate c? am fi plecat undeva. Nu ?tiu. Poate la mare. Dar po?i tu s?-mi spui c? ?sta ar fi fost un cadou pe care l-ai fi a?teptat? Nu cred... Mi-ai spus c? î?i dore?ti dragoste! E logic ceea ce spui, pentru c?, de regul?, î?i dore?ti ceea ce î?i lipse?te. Doar c? dragostea nu este un lucru material, nu poate fi d?ruit. Eu a?a cred. Dragostea se simte. O ai sau nu. Punct! Nu exist? cale de mijloc. Ea vine din tine, din interiorul t?u, independent de tine ?i de voin?a ta. E vie. Se na?te, cre?te ?i poate muri. Poate s? fac? din tine un om viu sau s? te ucid? pe nesim?ite. E alegerea ta! Dragostea se hr?ne?te cu sacrificii, în vreme ce tu încerci s? te hr?ne?ti cu dragoste. E un paradox, nu-i a?a? Pentru c?, de fapt, tu te hr?ne?ti cu tine, ?sta e adev?rul. Nu ?tiu dac? în?elegi. Sau cât de coerent? am reu?it s? fiu. Poate c? m? vei certa. Iar! Poate c? vei zâmbi. Iar! Nu dragoste ar trebui s?-?i dore?ti, pentru c? ai în tine mult prea mult?. Tu m-ai înv?luit cu ea ?i ai f?cut din mine o femeie frumoas?. Sau aproape frumoas?, cum spui tu. Nu dragoste ar trebui s?-?i dore?ti, cât? vreme toate dimine?ile mele încep cu tine. Nu dragoste ar trebui s?-?i dore?ti, pentru c? toate zilele mele sunt pline de întreb?ri cu ?i despre tine. Nu dragoste ar trebui s?-?i dore?ti, pentru c? nop?ile îmi sunt pline cu vise cu ?i despre tine. Nu dragoste ar trebui s?-?i dore?ti, ci un alt timp în care noi doi vom fi capabili s? redescoperim drumul acela care ne-a adus împreun?, dragul meu...

Traversai canalul acela printr-un loc folosit de to?i ceilal?i, acolo malurile se îngustau ?i deveneau tasate cu fiecare zi care se înc?p??âna s? dispar? de parc? nici nu ar fi fost, formând o podi?c? natural?, din mâl b?t?torit, cioate, amintiri, blocurile din pl?ci prefabricate, trasate dup? o linie imaginar?, cea a orizontului, mirosind a mucegai ?i a ap? st?tut?, de canalizare, abia se mai ghiceau, toate c?r?mizii, în spate, imediat cum treceai în partea cealalt? a lui, unde cre?tea o p?durice de plopi argintii, adolescentini, se f?ceau nev?zute, parc? nici nu ar fi existat. Agita?ia ora?ului disp?rea, de?i, la marginea lui, cum te ascundeai printre trunchiurile tinere, printre tufe de urzici înalte cât o sperietoare în plin? agita?ie psihomotorie, prin iarba crescut? t?ios, uscat? de ar?i??, în?elegeai c? ritmul natural al acestuia era unul extrem de plat, timpul era r?bd?tor cu oamenii ?i extrem de îng?duitor cu tine, în vreme ce descopereai lumea, a?a ?i se p?rea, reperele deja fixate de tine erau pe cât de simplu de identificat, pe atât de certe. La calea ferat?, lâng? triajul locomotivelor cu aburi, toate scoase la casare, inclusiv fochi?tii, transforma?i ?i ei într-o parte component? a acelor mecanisme uria?e de care înc? î?i era fric?, una patologic?, balauri fumegânzi pe drum de fier, erau cei doi duzi, îi vizitai la amiaz?, mestecai în ne?tire fructele dulci ?i zemoase, una dup? alta, treceai din ram în ram cu dexteritatea unei maimu?e capucin în timp ce era alergat?, cu sarbacanele preg?tite, de nativi, prin p?durea amazonian?, addaraias ?i caxarab, yuma ?i mialat, guaretegaj ?i rama-rama, poyanawa ?i ipotevat, pe râuri cu nume de cântece de catifea, Cacoal, Rio Moa, Anaris ?i Machadinho, buricele degetelor luau culoarea vân?t?ilor ?i a asfin?itului, dup? furtun?, în jurul gurii se forma o crust?, tot violacee, sem?nai cu un urs panda dintr-un negativ fotografic. Râdeai acolo, printre frunzi?uri, gonind mu?tele ?i viespile, venite s? se înfrupte ?i ele din fructele atât de coapte, de dulci, precum coaja bubelor de varicel?, în vreme ce graurii, mai pu?in îndr?zne?i, ciuguleau fructele c?zute între terasamentele mirosind a ulei ars, învechit, precum podelele din magazinul acela în care, mult mai târziu, ai dus-o pe ea, ?i-a ales pulovere, bluze, ?aluri, v-a?i refugiat într-un ora? în care adulterul era permis, iar dragostea nu era v?zut? ca o nes?buin?? care nu putea fi îng?duit?, întotdeauna te-a primit ca pe un intrus, nu-i în?elegeai caden?a, nu puteai respira în acela?i ritm cu el, te sufoca, erai tot un copil cu cre?tetul abia atingând mânerul u?ii, speriat de tot ceea ce se afla dincolo de ie?ire, ?igani lingurari care fur? copii, îi schilodesc, b?tându-le piroane în podul palmelor ?i-n rotule, mici isu?i de teracot? ve?nic fl?mânzi, ?i-i pun s? cer?easc?, atârnând pe la por?ile str?inilor ?i cântând jeluitor, nesfâr?itul lan de porumb care te putea înghi?i, ca o ap? adânc?, odat? intrat în el, te r?t?ceai definitiv, urmând s? fii g?sit abia când d?deau primele z?pezi, desc?rnat de ?acali, de corbi ?i de vulpi, de porcii mistre?i tot timpul înfometa?i pân? la psihoz?, lut?ria care, dac? te prindea ploaia în timp ce-i c?utai prin cotloane, dup? prigorii, te putea aspira în malul abrupt, mestecându-te pân? deveneai clis? de tule ?i urcioare ciobite, vechea gârl?, mai mult un mâl bolborositor, unde erau îneca?i pisicii abia f?ta?i ?i lipsi?i de trebuin??, bost?n?ria care se sp?rgea de fiecare dat? când miezul pepenilor devenea a?os ?i de?irat ca un adolescent, triajul crescut direct în fa?a ferestrei, printre ciurciuvele, dincolo de el fiind drumul asfaltat care ducea spre nic?ieri ?i oriunde ?i canalul de iriga?ii în care se aruncau fetele f?r? b?rba?i, r?mase bor?oase. În spatele duzilor, în partea de nord a ora?ului, era pu?c?ria, se ghicea dincolo de un câmp l?sat pârloag?, un fel de ar?tare cenu?ie, un contur îndoielnic, prin gardul de sârm? ghimpat? f?cut? sul, un fel de ciuf care nu a mai ?tiut s? se opreasc? din cre?tere, nu aveai curajul s?-l atingi, credeai c? este electrificat, se ghiceau dou? movile p?tr??oase, erau numite blocul comun, cu ni?te ferestre extrem de înguste ?i z?brelite, care refractau lumina, a?a era ?i ea pedepsit?, apoi foi?oarele ?i-un platou betonat pe care înc? mai puteai ghici umbrele celor închi?i acolo, ni?te momâi aliniate înainte de apelul de sear?, nu aveau voie nici s? vorbeasc? f?r? a fi întrebate, le cântai cât te ?inea gura, în batjocur?, la pu?c?rie, via?a e pustie, Ceraseloo, nu îndr?zneau s? te priveasc?, rar de tot, câte un gardian, cu fa?a mâncat? de lues, te înjura printre din?i, mar?, m?, în pizda m?-tii de pripas, atunci era momentul în care î?i luai figura aceea nevinovat?, de înger fugit din tablourile lui Raffaello, dar tu de ce e?ti închis, nene, e adev?rat c? ?i-ai violat copiii? Dup? care fugeai cât te ?ineau picioarele. Dincolo de privalul acela pe care aproape c?-l s?reai, atât era de îngust, dup? ce traversai p?duricea aceea argintie, se afla alt canal, mai lat, mai adânc, o b?ltoac? ascuns? printre s?lcii, trestii ?i papur?, înc?rcat? de m?tasea-broa?tei, bancuri de nuferi, trifoi?te, cornaci ?i iarb? ro?ie, locul în care pescuiai, cu o a?? înf??urat? pe un mosor de care legai o îndoitur? de bold direct de la g?m?lie, burt?-verde ?i bib?nei, porcu?or, oble?ei ?i regin?, lepomis gibbosus, pe?tele care-?i putea îndeplini trei dorin?e, s? nu mai bea tata, s? învie mama ?i s? fie permanent vacan??, l-ai botezat, în mod ironic, La cherhana, te uita Dumnezeu acolo, cu o mân? de râme scoase dintre r?d?cinile de ambrozie, extrem de preocupat s?-?i asiguri masa de sear?. Spre lateralul blocurilor gri, care abia se ghiceau, ni?te fantome desc?rnate în mijlocul stepei, treceai rar ?i cu fric?, acolo se afla cealalt? pu?c?rie, o cl?dire înalt? de trei etaje, colorat? toat? în verde otr?vitor, ca pielea gu?terilor noi, dar era cea pentru copii, pentru cei necumin?i ?i fugi?i de-acas?, s?tui de atâtea b?t?i primite din senin, st?teau strân?i ciorchine la gard, ?i el tot ni?te z?brele ruginite, cerându-?i pâine, chi?toace ?i zah?r cubic, respirând pe gur? ?i cu mucii atârnându-le lumânare, to?i le spuneau palalila, nu-?i r?spundeau la întreb?ri, priveau ?int? spre o lume numai de ei ?tiut?, în care frica era un concept absolut necunoscut, te apropiai tiptil ?i loveai, cu o jordie, gardul acela metalic, zdr?ng?nitul puternic îi trezea din visare, plângeau to?i ca la comand?, iar urletele lor trezeau tot cartierul acela uscat de secet? de la marginea acelui ora? autist.

Devenise o rutin?, iar acest fapt te speria, e forma pervers? prin care dragostea este ucis? de obi?nuin?? ?i devine mai mult o corvoad?, o modalitate disimulat? a ei în care familiaritatea se suprapune acesteia, pu?in câte pu?in, pân? când o bagatelizeaz?. Î?i spuneai c? nu mai ai nimic de descoperit la ea, nici felul în care adoarme de-a curmezi?ul, toat? despuiat?, în timp ce tu o prive?ti de pe limba îngust? a balconului, fumând preocupat ?igarete lungi ?i sub?iri, ca primele zile din înv?rare, nici felul în care î?i zâmbe?te în timp ce tu morm?i, e?ti un urs abia dezmeticit din hibernare ?i care în?elege, din ce în ce mai clar, c? înc? e iarn? ?i c? e prins într-un uria? bloc de ghea??, o capcan? a emo?iilor care se sting pe nesim?ite, pu?in câte pu?in, precum fitilul l?mpii dup? ce aerul se rarefiaz?, din camerele înguste ?i închise ermetic, în care se retrag sinuciga?ii lipsi?i de curaj. Ce mai aveai de descoperit? Felul în care cuvintele, tot mai rare, care se pietrificau între voi doi, se pr?v?leau domesticite, urmându-v? oriunde, ca ni?te câini ascult?tori, prin pia?a insalubr? din ora?ul acela stingher, printre l?di?ele cu piersici înc? verzui, acri?oare ?i tari ca o carne de adolescent? la prima menstr?, printre stivele de ?oale la mâna a doua atârnând pe sârme zincate, de-a latul tarabelor, într-un miros de lapte fermentat ?i plevu?c? intrat? în putrefac?ie? Faptul c? în?elegeai, din ce în ce mai pregnant, c? nu mai avea?i nimic s? v? spune?i, nici vou? ?i cu atât mai pu?in celorlal?i, nu mai era nimic de cercetat, nici felul în care î?i strângea, cu putere, umerii, în plin climax, l?sându-?i semne adânci, cu unghiile, f?cându-te ?i pe tine s? ?ipi, nici forma ?oldurilor sale lunguie?e de care te ag??ai cu disperarea celui care se pr?bu?e?te direct din al nou?lea cer, biet înger r?zvr?tit de atâta deprindere ajuns? o form? de plictis absolut, înainte s? te destrami tot mai adânc în interiorul ei, pân? la contopire, a?ta o tot întrebai, te nedumerea, ?uguiato, ce se va întâmpla cu noi în momentul în care ne va ucide obi?nuin?a, aceast? otrav? a afectului? T?cea de fiecare dat?, ca ?i când ea ar fi fost cea vinovat? ?i nu tu, cel preocupat s? descopere lucruri noi, totale ?i uluitor de repede, dintr-odat?, brusc, definitiv, ca un fel de eliberare care v? unea iremediabil ?i atât de intim ?i lasciv deopotriv?, un mic semn pe sânul ei stâng f?cut de lama unui bisturiu dibaci, gâtul fragil de leb?d? care a uitat s? fug? din calea viforului, c?utând cu disperare ochiuri de ap? neîn?epenite de ger, palmele sale pline de striuri demascându-i multiplele angoasele, felul în care ?tia s? tac? atunci când, cu gesturi simple, îi masai degetele de la picioare, botezându-le pe fiecare în parte, Ar??gosul ?i Nedumeritul, Cinzeac? ?i Bostan, Aiuritul, Hapciu, Norocel, Mititelul, Diluviu ?i Infinit, joaca voastr? cu pernele cu care v? acoperea?i ochii de fiecare dat? când nu v? mai putea?i st?pâni voluptatea, felul în care ?tia s? adoarm? ag??at? efectiv de tot trupul t?u încordat, un fel de ieder? otr?vitoare care te f?cea s? levitezi înainte s? te ucid?. V? plimba?i pe str?du?a aceea pavat? cu limestone, iar partea voastr? de ora? v? integra perfect, dou? mogâlde?e descump?nite ?i viciate, captive una-alteia, ?inându-se de mân? ?i privindu-se, când ?i când, pe furi?, de parc? acest fapt ar fi fost o impruden?? care v? putea deconspira destr?b?larea. O iubeai? Asta te întrebi acum, când te plimbi pe acelea?i str?du?e întortocheate care se pr?v?lesc totdeauna în mare, care nu e altceva decât forma abisal? a plânsului, sprijinind, când ?i când, zidurile vechi al unui imobil construit direct de la etajul al doilea, nu-?i explici cum se poate face una ca asta ?i ce arhitect nebun a putut concepe o astfel de groz?vie, cu ea de mân?, îmbr??i?ându-te uneori în timp ce tu morm?i, surprins de fiecare dat? de acest gest înc?rcat de afectivitate, cu care nici pân? acum nu te-ai deprins, de parc? nu ai merita a?a ceva, acea cl?dire ar fi pornit direct de sub p?mânt, atât erai de ra?ional, ca un num?r prin care nu se poate divide decât cu sine ?i numai la 1, forma absolut? a egolatriei. Ra?ional pân? la absurd. Nu meri?i o astfel de via??, una în care reperele tale s? fie atât de blazate, farfuria cu cartofi pr?ji?i ?i ou? ochiuri, cea cu mur?turi scoase direct din butoiul din debara, drept cin?, drumul la magazinul de la scara blocului, La Ginu?a, dup? tampoane ?i cafea solubil?, sare ?i ardei iute, concedii f?cute cu ajutorul bonurilor de vacan?? primite drept compensa?ie a unei munci extrem de anoste, care s? te ?i mul?umeasc?, ceea ce ar fi absurd, râgâitul dup? paharul cu bere r?suflat? ?i la mâna a doua, b??inile nedisimulate ?i sfor?itul cu gura deschis?, mucii l?sa?i pe marginea chiuvetei ?i stive întregi de oale l?sate la sp?lat, pentru a doua zi. Nu. Nu meri?i tu. Nu merit? ea. Niciunul dintre voi nu merit? a?a ceva, o astfel de via?? frivol?, anost?, a?i fi ajuns s? v? urâ?i unul pe altul, s? v? ucide?i, pu?in câte pu?in, prin indiferen?? ?i dezgust. ?i asta î?i spui: o iube?ti într-o form? cu care ?i ea s? se mândreasc?, una în care îi sim?i pregnant lipsa ?i totu?i accep?i s? se întâmple a?a ceva, una în care distan?ele dintre voi sunt, de cele mai multe ori, doar simple bariere fizice de care te po?i debarasa oricând, doar chemând-o, doar chemându-te, de?i nu e nevoie de fiecare dat? ?i prea des, ave?i amintiri dintr-o lume inventat? special pentru voi, una în care privi?i r?s?ritul printre stabilopozi ?i care nu e altceva decât o nou? zi în care cu aceea?i uimire v? redescoperi?i, iat?, v? mul?umi?i c? înc? exista?i ?i c? v? ?ti?i lega?i suflete?te cu ni?te fire ?tiute doar de voi ?i care se pot electriza oricând. Din ur?. Din frustrare. Din a?tept?ri exasperante. Din prea mult? iubire pe care pu?in îmi pas? dac? o îng?dui?i ?i o în?elege?i, lua-v-ar dracu!