Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

A lu? Beu?

de Daniela Luminita Teleoaca

Habar nu aveam eu când o v?zusem prima oar?. Ce putusem experimenta? Foarte probabil senza?ia aia de „altfel”. Dar cu mama atât de aproape... R?m?sese poate un gust c?ruia nu îi puteam înc? da de cap?t, spunându-i pe nume. ?i nu pentru c? m-a? fi temut. Întotdeauna optasem s? m? exprim când eram cel mai aproape de adev?r. În orice caz, cât mai departe de minciun?.

Nu o v?zusem jucându-se vreodat?. Copiii se f?ceau nev?zu?i. Un gard electric delimita teritoriul acela cu bulin?. În mod cert p?pu?ile ei aveau ochii, nasul, gura turtite. Toat? fa?a, traversat? ca de ?enil?. (?i nu le duruse? Cursese vreun pic de sânge? ... sânge alb-verzui de p?pu???!) ?i, când le l?sai pe spate, cât de turtit ?ipau Mama? Ce „mam?” putea s? reac?ioneze?! În aceast? agonie a redefinirii fizionomiilor, supuse din fire, refuzaser? sporadic s? se pun? la oli??! Ei, ?i?! Se pi?aser? pe ele! Cu ciorb? de la m?-sa-marea din crati??! N-ar vrea s? ?tie cineva cât se întristase! Zile ?i nop?i trudise. Se închisese de tot în sine. Despicase o fereastr? opac? într-un soi de perete. Prin locul ?la pe unde nu putuse p?trunde decât coada dezmembrat? a ceva.

În acest muget, înfigându-?i col?ii ca o înserare frustrat?, trebuie s?-?i fi desf??urat ea cortul, când propria mam? se sfia s? o vad?. Mai mereu înf??urat? la un ochi, ba la altul, ba la amândoi, chiondorâ? o încredin?a f?r? prea multe scrupule peisajului de ansamblu. Uite-aci o bolt? de vi?? care l-ar face frumos ?i pe c?pc?un! O dâr? de zbor de rândunic?..., faldurile ei restauratoare. Da s-o strige. Eufemistic. Intrauterin. Ca atunci când î?i imagina îngerul din ea. Dup? mi?c?rile dolofane de înaripat gras cu p?r cre?. Îi tot uita numele, ??????....îîîîî....iuiuuuieeeee... ca ?i noi, privitorii din afar?. I-am zis f?r? de ru?ine: A LU? BEU?! ?i a?a a r?mas.

A lu? Beu? purta fuste decolorate cu pliuri. ?i cu buzunare alungite. Pân? în p?mânt. Exact acolo unde i se pr?v?lea ?i dramul r?mas de privire. Alb? ca varul. Anemic? poate. La un moment dat crescuse. V?zând-nev?zând cu ochii. Avea dezechilibre. ?â?e turtite. St?ri l?b?r?ându-se pe orizontal?. Ohhh! Îi pl?ceau b?rba?ii! Ohhh! Mult de tot! Prea mult, ce naiba! Se îndr?gostise de ea chiar ?i un doctor! Cum care?! ?la plastician de la Col?ea! Cu care avea s? se ?i m?rite. Desigur, dup? ce îi va fi desturtit suficient de mult fa?a. Pân? una-alta, mai r?mânea bor?oas?. Cu Biciu, Riciu, Ciuciuriciu..., care se întrecuser? în a-i pune o pern? pe fa?? (Ce fantezie!) în clipele de intimitate mare.




O scoseser? cu forcepsul. Nu vrusese cu niciun chip s? ias?!

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro