Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Fragment (1)

de Draganoaia Alexandru


?Aici este pavilionul pentru contagio?i?
?Aici, spune femeia în halat verde. Ce i s-a întâmplat domni?orului?
?În salvare ne-au zis c? are hepatit?, r?spunde mama adolescentului.
?Vede?i c?... prima u?? pe stânga, mai adaug? cealalt? ?i pleac? în lungul coridorului.
În înc?perea destul de strâmt? bolnavul este a?ezat pe un scaun, este examinat sumar ?i i se pun câteva întreb?ri.
?O s?-l intern?m hot?r??te asistenta ?ef?, iar de dumneata chiar c? nu mai e nevoie. Drum bun!
B?iatul tresare:
?Mam?...
?Hai c? e?ti mare, î?i este fric? s? r?mâi la noi?
?Nuuu! Mam? ?tii drumul, ?tii cum s? ajungi la gar??

În pijamale, cu lenjeria de pat în bra?e intr? în salonul ar?tat, ceilal?i pacien?i ca la comand? se întorc spre el:
?De ce nu te duci la copii? zice cineva. Hai du-te la sec?ia de copii c? acolo sunt ?i fete, aici noi mai vorbim prostii.
?Ia l?sa?i-l în pace, îi ia ap?rarea un b?rbat mai în vârst?, intr? tat?, intr?, vezi c? e liber ?la de la fereastr?.
?Ce m? e?ti bolnav? îl întreab? vecinul, ajutându-l s?-?i a?eze cear?aful.
?A?a au zis dar eu nu simt nimic.
?Ei, n-o lua în glum?, boala care nu doare... aia e mai a dracu, cum te cheam??
?Sande.
?Sande? p?i ?sta e nume? Vai de tine. În ce clas? e?ti?
?Într-a zecea.
În înc?pere intr? un medic cu stetoscopul de gât. Se uit? prin salon:
?Unde e?ti pu?tiule? Aha, uite-l.
Se îndreapt? spe noul internat:
?Întinde-te pe pat cu fa?a încolo, a?a, ia zi, te doare aici unde ap?s eu?
?Nu m? doare.
?Ridic?-te în fund. Dar aici? Stai relaxat, nu înt?ri.
?P?i nu-i înt?resc.
?M?i, dar tu faci vreun sport?
?Mai fac la bar?.
?Bun, hai c? e în regul?, s? practici în continuare c? uite ce mu?chi ai.

Sande st? întins, prive?te spre geam, se gânde?te la cum s-o fi descurcat maic?-sa prin ora?ul întortocheat. Este ora cand li se face injec?ia, o asistent? trece pe la fiecare, vine ?i înspre el, este t?n?r? ?i frumoas?. Se a?az?, halatul deschis la ultimul nasture îi dezvele?te piciorul gol pân? sus. El trage cu ochiul.
?Pune-te pe burt? ?i împinge pijamaua, zice ea, las? fesa moale, a?a, uite, î?i fac vitamina B12. S? vedem de mâine încolo...
Femeia pleac? l?sând în aer miros de parfum. B?iatul î?i maseaz? locul în?epat, se ridic? în capul oaselor, se uit?: cei cinci-?ase colegi de camer? sunt veseli, râd, glumesc. „Înseamn? c? nu e chiar atât de r?u în spital”, se gânde?te.
?Cât trebuie s? st?m interna?i, îl întreab? pe cel de lâng? el.
?Depinde de fiecare. Ca s? te lase s? pleci trebuie s?-?i ias? bune analizele. Unii pleac? mai devreme, al?ii, nu. Trebuie s? ?inem regim alimentar, s? st?m lini?ti?i ?i f?r? emo?ii de orice fel.
?Nu-i mai împuia capul cu prostii c? nimeni nu respect?, spune unu. Hai c? acum încindem ?epticul. Boala asta trece singur?. Eu nu pot s? stau întins c? simt cum se umfl? ficatul în mine.
?M?i fl?c?u, te înv??, zice b?rbatul care la început îi ?inuse partea.
Se apropie de patul lui ?i începe s?-i vorbeasc? cu glas sc?zut:
?Iei un plic de ?sta în care ne las? pastilele, în el pui o sut? de lei ?i dup? prânz, mai ferit a?a, când se preg?te?te s? plece, îi ?ii calea doctorului care r?spunde de noi ca s?-?i prescrie ?i ?ie un tratament calumea c? altfel stai aici mult ?i bine.
Î?i las? capul pe pern?, închide ochii, îi este fric?, înc? nu ?tie la ce s? se a?tepte. O sut? de lei... Nu are atâ?ia bani la el.
?i au trecut câteva zile. Este ora de vizit?, doctorul îi palpeaz? abdomenul.
?Mda. Dar tu e?ti singur pe lume? La tine nu vine nimeni?
Nu în?elege întrebarea, nu ?tie ce s? r?spund?. Dup? plecarea medicului:
?Fl?c?u, ?i-am zis, f? într-un fel, sun? acas? s?-?i aduc?, c? altfel nu merge.
S? sune... S? le scrie, c? acas? nu au telefon. A f?cut rost de cele trebuincioase ?i cu nod în gât, cu inima frânt? începe: „Nu mai trece?i niciunul pe la mine? M-a?i l?sat singur? Veni?i, c? mai am ?i eu nevoie de câte ceva. Aduce?i-mi fructe c?... spun c? portocalele ?i l?mâile fac bine la ficat. M?car mere. ?i s?-mi aduce?i ?i o sut? de lei s? dau la doctor s?-mi dea tratament mai bun s?-mi treac? ?i mie mai repede. V? rog! V? pup!”
G?se?te pe cineva s?-i pun? scrisoarea în ora?. Dup? câteva zile o infirmier? se apropie de el:
??i-a l?sat unu... A zis c? e de la tine din sat... ?i-a l?sat la poart? saco?a ?i suta asta de lei.
„Bun”, se g?nde?te „acum am banii, trebuie s?-mi fac curaj s? a?tept medicul la ie?irea din cl?dire.” ?i chiar în acea zi pe la prânz:
?Tovar??e doctor v? rog s? primi?i, zice ?i apuc? s? îi strecoare în buzunarul hainei doar pe jum?tate plicul cu suta de lei.
Oprit în u??, medicul se r?suce?te, îl prive?te în ochi ?i schi?eaz? un zâmbet:
?Las? m?i, las?, c? tu e?ti b?iat s?rac.
?V? rog, v? rog! V? rog din suflet.
?Bine, bine.
Î?i îndeas? plicul ?i iese.
Curând îi este adougat? ?i vitamina B1 la tratamentul injectabil. Acum seringa este la fel de plin? ca a celorlal?i. Începe s? se simt? mai în largul lui, începe s? spere c? în câteva zile o s?-i treac?, s? poat? pleca.
?Ei, cum î?i mai este? S? ?tii c? nu trebuie s? stai tot timpul la orizontal?, vezi ?i tu colegii t?i, îi zice frumoasa asistent?.
Ast?zi, prin halatul alb u?or transparent i se v?d chilo?ii albi, albi cu o u?oar? tent? de roz. B?iatul prive?te lacom, ea bag? de seam? ?i ro?e?te. El se uit? dup? ea cum, mi?cându-?i ?oldurile mici se strecoar? printre paturi spre ie?ire.
Zilele trec, nu mai are stare, umbl? de colo-colo.
?Pu?tiule, mâine e?ti programat pentru analize, strig? infirmiera dup? el pe hol. Diminea?? s? nu m?nânci ?i s? ai ?i borc?nelul cu urina de la prima or?, s-a în?eles?
Dar rezultatul analizelor nu arat? bine.
?Boala înc? nu este ameliorat?, trebuie s? mai r?mâi, i se spune.
Dup? înc? o s?pt?mân? Sande este în cabinet doar cu doctorul. Pe mas?, hârtia cu datele ultimelor lui investiga?ii. Medicul clatin? din cap:
?M?i, ce e cu tine? Nu dormi noaptea? Plângi? Ce e cu tine? Ceva nu merge. Zi care e treaba. Te mai ?in, s? ?tii. Sau vrei s? ?i se fac? externarea?
?...
?P?i ?i cum facem?
Îl prive?te pe deasupra ochelarilor.
?Ia d?-te mai aproape.
B?iatul ocole?te biroul ?i vine lâng? el.
?M?i copile ce ai? De ce î?i ies astea a?a proaste? Îmi ascunzi ceva. Auzi, tu nu cumva te masturbezi? c? la boala ta, asta î?i face r?u. Ia zi, ?i-o mai freci din când în când?
Las? capul în jos, medicul începe s? râd?, apoi dintr-o dat? serios:
?Nu e bine, nu e bine, ai grij?, î?i dau drumul dar ?i-am spus, nu e bine, trebuie s? te mai ab?ii, altfel...


Draganoaia Alexandru (deagublues) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro