Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Amintiri de demult (I)

de Daniela Luminita Teleoaca

Tata m? ridicase în soare. Atunci a fost sigur c? exist? eternitate. C?, într-un fel sau altul, ceva avea s? se întâmple ?i noi,... ai no?tri, aveam s? r?mânem pe lume cât avea s? fie ea de interminabil?. Deci, m? ridicase în soare. Acolo m? uitase. Istovit?, Mama îi sim?ise frenetic? fericirea. Starea aia care te scoate din normalitate. Înv?luit? în catifeaua ampl?, aprobase solaritatea gestului. Cu iubirea ei dumnezee, trecuse de partea cealalt? a pr?pastiei. Ridicaser? împreun? cel mai fantastic pod în realitate. ?i clipa lor chiar se prelungise în ve?nicie!

Ce-i drept, scutecele mele erau ni?el incomode. Atâta vreme cu goliciunea obi?nuit?. ?i spa?iul atât de indiscret! Mirosea, cel mai probabil, a s?pun cu lapte... Aveau oamenii ??tia ni?te obiceiuri... care, da, la un moment dat, ar fi putut trece drept simpatice. Apoi cine ar fi zis c-a? fi avut eu nevoie de ?oale în miezul perfect al unei veri absolute? În acel 13 când toate erau pe coapte? Mi-am l?sat, minuscule, bra?ele încorsetate. ?i mersul in nuce înd?r?tnic. Mi-am deschis ochii, mult prea larg, poate, pentru o mogâldea??. Când, cu exactitate maxim?, am recunoscut vocile. Modula?iile lor. De la cântecul de salcâmi cu vânticelul lor teaf?r ?i pove?tile cu miere ale înaripatelor lucr?toare... de la curtea noastr? întreag?, aromat? cu vanilie ?i vis adev?rat de c?p?uni.... în umbra însorit? a gladiolelor crescute în adâncul cerului ca s? apere... P?mântul Casei! P?mântul nostru! Primitor cu ploile. Deprins a se în?elep?i cu usc?ciunea... de la toate... pân? la infinit!


P?rul meu ro?u se aprindea întruna de la soare...

?i, totu?i, mai era ceva! Starea aia ciudat?... median?... De parc? nu m-a? fi desprins cu totul. De parc? nicicând nu aveam s-o fac. Instinctual, mi-am atins jum?tatea. Ceva din Mama r?m?sese acolo. Nu avea s? plece vreodat?. Punctul acela, rotund ?i dureros ca o planet?, care cu greu vrusese s? se vindece. Nu se vindecase niciodat?.

Nu m? mai traversau râuri. Întindeam degetele ?i puteam întâlni o absen??... mai multe... Altfel aveam s? îmi fac de joac?... Undeva... sub un cer mult prea liber...

Dar p?rul meu ro?u se aprindea întruna...

Frumoas?, Mama punea grijile într-un co?ule? cu flori parfumate...

Numai Bunica din partea Tatei se trezise, atât de pu?in fantastic?, s? exclame: „E cam negru??!” (Asta Mama n-avea s-o ierte vreodat?.)

Cealalt? m-a numit LUMINI?A!

Angelic?, o faptur? a deschis multiplicat fereastra.


Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro