proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Dup? sfântul Vasile, pulsul petrecaniilor se mai men?inea o s?pt?mân?-dou?, apoi b?tea în sc?dere, mai ales când om?tul se topea ?i altul în loc nu c?dea.
Drumurile înglodate, împreunate cu zile înce?o?ate, erau în stare s? îndoaie spre declin pe oricare. Pe mine m? salvau c?r?ile cu pove?ti din biblioteca ?colii, televizorul de acas? ?i ecranul clubului din sat.

Casa de cultur?, dotat? cu atribute cinematografice ale zilei, aparte de rul?rile nocturne demonstra filme animate, documentare ?i artistice pentru minori. Pe pu?in de dou? ori în s?pt?mân? aveam ocazia s? vizion?m ceva interesant. Pe vreme urât? orice cartin?* (film) merita aten?ie. Mai mult m? atr?geau filme de conflict ?i tot felul de r?zboi, ca pe oricine altul de genul masculin. Nu-mi permiteam s? ratez nici unul, dat faptului c? cele mai afectuoase se rulau duminica.

Într-o zi de martie, când prim?vara înc? n-avea destul? putere s? împing? iarna de unde venise, în fa?a clubului, drept lâng? drum, pe panou mare de reclam? a ap?rut tablou. Dirijându-m? spre ?coal?, l-am observat. Pu?tani de-alde mine, aproape lipi?i de noua imagine, îi deranjau planul de viziune.
F?cându-mi loc cu coatele, am ajuns în primul rând de privitori. În fa?a mea s-a deschis ceva de neuitat. În partea dreapt?, ocupând aproape o jumate din panou, st?tea un soldat de-al nostru: în casc?, uniforma de lupt? cu prelata pe umeri strâns? sub barb?, automat la brâu ?i deget ar?t?tor pus pe tr?gaci. Pe fa?a lui b?rb?toas? se eviden?iau doi ochi curajo?i, pe pieptu-i acoperit cu prelat? i se vedeau lucind medalii. În partea opus? se situa figura unui alt personaj. Era ofi?er, nu de-al nostru, îmbr?cat în uniform? neagr?, cu svastica legat? de bra?, ?inând ?i un pistol nem?esc în mân?. Restul tabloului era ocupat de cupola reichstagului cu doi eroi de-ai no?tri înfigând flagul ro?u. În col?ul de sus din dreapta, deasupra osta?ului nostru, cu litere ro?ii mari se distingea inscrip?ia « ?? ???? ? ??????» – denumirea peliculei, în traducere sunând ”În drum spre Berlin”.

Conform anun?ului, filmul urma s? fie demonstrat duminic? la ora 12.00. Pân? atunci era nevoie de r?bdare. Zi la zi trecând pe lâng? club, de fiecare dat? m? opream s? mai v?d odat? afi?ul – singur, în voie, f?r? observa?ii din afara propriei contempl?ri.
Filmul în cauz? stârnise toat? ?coala. Pe la repausuri, coridoarele r?sunau de pronosticuri care mai de care, în marea lor parte nechibzuite, plictisitoare... Eu, de la o vreme, nu le mai ascultam, c? aveam închegat? propria variant?. Fiecare pas a bravului soldat, v?zut în somn noapte dup? noapte cosind gr?mezi de fri?i din automatul lui, îl aveam controlat în a mea tainic? versiune. R?mânea doar de o suprapus peste cea originala.

Duminic?, din draga diminea??, am îndeplinit micile obliga?ii casnice, am f?cut ?i lec?iile, s? nu m? mai dezbat? pe urm? din senza?ii. Am pr?jit ?i o tigaie de r?s?rit?, s? avem cu fratele de scuipat pe drum, dus întors.
În fa?a casei de cultur? alerga puzderie de copil?raie, nu c? era de zburdat, ci din motivul c? în vestibul nu mai avea unde c?dea o pr?sad?. B?ie?i ?i fete din clasele mari se înghesuiau în a?teptarea biletelor. La ora 12.00 în sala clubului înc? nu intrase nici un spectator. Ceva nu se încadra. Pe afar? s-a suflat vorb?, cum c? pelicula înc? nu ajunse la destina?ie, trebuia s? vin? cu o ma?in? de la L?rgana. Panica a dat semnale. ”Iar l?rganii...”, strigau cu ciud? b?ie?i mai zdr?viori, parc? z?d?râ?i s? atace glodul ?leahului.

Pân? la urm?, înaintea publicului alarmant s-a ar?tat vânz?torul de bilete, anun?ând c? din motive necunoscute pelicula urma s? fie adus? joi. În locul filmului programat urma s? fie demonstrat? ” Nunt? la Malinovca”. Fratele a întrat. Eu, deloc nu aveam poft? de hlizeal?. Pe de-asupra, v?zusem comedia de dou? ori, ?i niciodat? nu-mi pl?cuse.
Sup?rat pe urâcioasa noutate, îndat? am plecat acas?. La televizor mergea cartin? serioas? despre anii r?zboiului civil. M-am înfipt cu ochii în ecran ?i în ziua ceia n-am mai ie?it din cas?, decât seara, s? dau hlujeni la animale, care z?ceau de o singur? îngrijorare – mereu s? vad? dinainte ieslea plin?.
În noaptea ceia n-am mai avut parte de somn. Co?marurile r?zboiului m-au ?inut în stresuri pân? dup? miezul nop?ii. Un epizod urât m? urm?rea la tot pasul: bravul soldat cu casc?, luat prizonier, st?tea închis în a?teptarea spânzur?torii. Slava Domnului c? spre diminea?? a doborât santinela ?i a sc?pat.

Datorit? ultimului vis, noua s?pt?mâna a pornit ca pe roate. Totul mergea ?nur de jur împrejur, ?i acas?, ?i la ?coal?. Înc? luni în coridoare s-a zvonit c? toate clasele de la a întâia la a treia aveau permisul directoarei de a viziona în mod organizat filmul întârziat. Asta era foarte important. Joi aveam patru lec?ii, ce însemna c? nicidecum nu reu?eam s? privim cartina în particular – se cerea permis din partea celor mari ?i tari.

În sfâr?it, miercuri, la ultima lec?ie, Aurora Ivanovna a anun?at: ”Copii, mâine seara, dup? a treia lec?ie, vom merge cu toat? clasa la film. S? ave?i fiecare câte cinci copeici în buzunar.” – Clasa a aplaudat. Tot atunci m-a p?r?sit piatra de pe inim?, u?urându-m? ca o pan?. Dac? în clipa ceia trecea prin clas? o bur? de aer, m? zbur?t?ia pe geam afar?, poate m? arunca drept în sala clubului, înainte de vreme.
Acas? am stat la masa de lec?ii mai mult ca alte seri. Lucrul pentru acas? l-am f?cut cu mare r?spundere, ca mul?umire ?colii pentru blagorodnica-i decizie. P?n? ?i desenul l-am dat la brazd?: O giraf? elegant? cu gâtul scurtat ?i bucile mai groase ca-n natur?, se ar?ta ca vie pe foaia de pictur?. Tot atunci eram gata s? cânt, s? înv?? ?i o poezie...

Joi diminea?? am mai controlat odat? exerci?iile la aritmetic?, am repetat citirea, apoi am adus c?ld?ri cu ap?, am t?iat lemne (chiar dac? nu trebuia), am rânit la vac? (chiar dac? nu era rândul meu), ?i prin cas? am f?cut o gr?mada treab?, mai ceva ca o fat? mare. Mama m? observa nedumerit?, p?rea c? nu m? mai recuno?tea. Bani de bilet n-am cerut, am apelat la ultima mea rezerv? financiar?, ca-n minune r?mas? de la câ?ligurile iernii.
La ?coal?, prima or? a trecut ca fulgerul. Aritmetica o mâncam ca pe r?s?rit?. La tabl? am rezolvat un ?irag de exerci?ii, pentru care am ?i fost premiat cu un cinci meritat. Altele dou? lec?ii s-au petrecut cu aceia?i osârdie de a înv??a, a înv??a ?i iar a înv??a. Ucenicii se vedeau ascult?tori, aten?i, înviora?i ca niciodat?, iar profesoara – serioas?, încruntat?, parc? ?i ceva sup?rat?...


A sunat clopo?elul, anun?ând sfâr?itul lec?iei a treia ?i plecarea organizat? la casa culturii. Aurora Ivanovna, ridicându-se sever? de la mas?, a comunicat cu glas r?spicat: ”Clasa noastr? nu merge la film, r?mânem cu to?ii la a patra lec?ie!!!” Pe mine vestea m-a prins cu cartea de citire în mân?, înainte de a o pune în ghiozdan. A?a ?i am înlemnit.
Înv???toarea a luat catalogul sub?ioar? ?i s-a retras în cabinetul pedagogic, l?sând clasa în disperare. O parte din elevi a ie?it la repaus, alta a r?mas. Pe tot coridorul treceau gr?bi?i afortuna?ii, iar noi, care înro?i?i, care îng?lbeni?i... st?team ca bobocii ?i le ascultam trop?itul.
– To?i sî duc – a strigat m?tu?a Maria Lavruc, intrând pe u?? aprins?, mai s? explodeze.
–Toat? ?coala pleac? la kino* (la film), r?mâne numa clasa noastr?...
Tot atunci s-a rupt t?cerea. B?ie?ii au dat din ei glasuri de protest. Eu m-am apropiat de Ion, colegul de pe ?leah – avan cititor de c?r?i, mare povestitor de aventuri, înr?it amator de pelicule r?zboinice ?i... – Mergi? – l-am întrebat, uitându-i-m? drept în ochi. – Asta însamn? s? fujim di la lec?ii... Nu pot, a s? m? bat? teteica...
– Crezi c? pi mini a s? m? s?ruti-n frunti?... – Poati a t?u îi mai bun, da eu... precis c? eu b?taie. – Nu vrei, nu trebuie! Drumu-l ?tiu f?r? tine. Scoati macar ghoizdanu ?i paltonu afar?, ti a?tept la col?u din dos.
– Bun, ie?i, ti ajiung din irm?.
Afar? se întuneca. Ionel a adus ce l-am rugat ?i a zbughit-o, s? nu întârzie la a patra lec?ie. Taman atunci a zâng?nit ?i soneria ?colii. Nici nu trebuia a?a mare trivog?, pentru o grup? de ascult?tori servea ?i un clopo?el... Am pus ghiozdanul în spate, paltonul sub?ioar? ?i am rupt-o spre casa de cultur?. Când am intrat în sal?, filmul deja mergea. Bâjbâind pe întuneric, am dat de loc liber în ultimile rânduri. Acolo am ?i în?epenit, concentrat asupra ecranului...

Filmul a adeverit toate sacrificiile mele, inclusiv ultimul. O or? ?i ceva, uitând de ?coal?, mam?, tat?... ?i agudul de la poart?, am fost al?turi de cei mai viteji b?rba?i de r?zboi. M? uitam de aproape la fe?ele solda?ilor, st?ruindu-m? s? g?sesc între ele m?car una cunoscut?, cu aproxima?ie... doar pe bunelul Grigori?? ?i pe unchiul Loghin nu-i v?zusem niciodat?. Chiar m? gândeam s? întreb acas?: cum ar?tau în via?? unul ?i altul, poate careva din ei fusese cumva filmat, la ecran ar?tat...

Acas? am ajuns f?r? s?-mi dau sama: pe unde, cât ?i cum am mers. Evenimentele vizionate m-au obligat s? uit c?-i ie?isem din cuvânt înv???toarei.
La drept vorbind, dup? faptele sold??e?ti v?zute în drum spre biruin??, eram gata s? înfrunt oricare pedeaps? pentru înc?lcarea disciplinar?. La mintea mea, cuno?tin?ele acelei nelegale vizion?ri valorau mult mai mult decât o lec?ie din clasa doua. Dreptatea cu care ajunsem în pragul cuhnei îmi d?dea curaj, m? f?cea st?pân pe situa?ie. Tot din motivul dat, la mare pedeaps? din partea tatii nu m? a?teptam, cu siguran?? îl vedeam ca aliat.
Am intrat. Mama s-a apropiat, mi s-a uitat atent în fa??, a pus mâinile în ?oldiri ?i m-a luat la întreb?ri: – Da ?i vii a?a târziu? – Am fost la kino (la film), cu ?coala. – Atun?ia, di ?i ?colarii din clasa ta o trecut pi drum un ?ias în urm??
– Din clas?... am fost numa eu. – Di ?i a?a?.. ?iilal?i n-o dorit s? vad? cartina? – Trebuia s? mearg? to?i, da la urm?... nu le-o dat voie. – Adica, pi tini înv???toarea ti-o l?sat s? ple?i di la lec?ie... ?? ca?ti gura pi p?re?i la club? – Mam?, nu spuni a?a. Filmu-i tari interesant. Du-ti ?i m?tali cu teteia s?-l vide?i, a s? v? plac?. – Iaca di ?i e?ti a?a di bucuros...Tu, b?ie?ele, ai fujit di la ?coal?. Ni?i m?car nu-?i dai sama, ?i înc?lcari mari ai f?cut. Chiar n-ai auzit diloc, numa câte b?t?i o luat di la tat-to mo?-to Ilii cu Colea din cauza asta? Idee n-ai ?i ti a?teapt?... Ni?i nu ?tiu ?i s? fac cu tini, undi s? ti trim?t, undi s? ti ascund, s? nu dei tat-to cu ochii di tini. Eu, ca eu... El, a?a ?eva, nu iart?! – Mam?, eu nu-s jinovat. Toati clasele o avut voie s? vad? filmu ista, a noastr? – nu! ... La urm?, când iaca-iaca s? plec?m la club. Di ?i???..
– Da-a... Cum s? nu... Poati directoarea-i de jin?, c? ai f?cut ?i-ai vurut tu? De câte ori v-am spus: s? nu ie?i?i din cuvântu înv???torilor...
– ... ?i dac? s? gre??sc?... – Dac? s? gre?esc, s?-i jiude?i care-s mai mari pi dân?ii, nu muco?i di-aldi tini. Trebuie s?-i ascul?a?i, s? fa?i?i ?i spun ii, s? nu trag eu cu obrazu din cauza voastr?! M-a?i în??les? – a strigat mama înr?it?, aruncând ochii tulburi asupra celor mai mici, care st?teau al?turi ascultând cu gurile c?scate. – Acu iaca... din cauza ta, mâine, vreu-nu vreu, trebuie s? m? g?tesc un ceas di vremi, s? m? duc la ?coal?... Da treaba ?ini s? o termine???... Dou? alghii plini di rufi am puse la sp?lat. Da cu ligheanu di aluat ?i s? fac? Când s? coc pâinea, când s? fac mâncarea???...
– Vorghesc eu cu înv???toarea, ?i cu directoarea... dac? trebuie.
– Asta înc? mai lipsâ?ti, acu... Îi mai spuni v-o prostie, c? te-or da ?i afar? din ?coal?, te-or trimeti la educa?ie pi la v-on internat. ?-apoi, di când, m?rogel* (m? rog), ti-ai f?cut a?a di îndr?zne?, dac? nu esti în stari s? spui dou? strofe la o s?rbare?
– Eu nu-s jinovat. Filmu ista o trebuit s?-l vad? to?i... toati ??rile...
– Asta s? i-o spui lu Mi?a lu ?as-ta Zoia, lu S?rioja Gafini?ei, lu Ion a lu ?as-ta Ioana, chiar ?i lu Colea di divali, numa nu ńie, înv???toarei sau – fereasc? ?ial di Sus – lu tat-to. M?nânc? repidi ?eva, du-ti în cas? di la vali ?i înva?? lec?iili – la perfec?ie! Numa a?a ai s?-?i r?scumperi jina fa?? de ?coal?, fa?? di noi... ?i s? ?ii minte: noi ni chinuim ?i v? cre?tim ca s? înv??a?i, s? v? fa?i?i oamini cu carte, tot în folosu vostru, c? di distr?b?la?i ?i di aldi târâie sap? îs plini drumurile ?i dealurile...
– Nu vreu s? mâncare! – am spus eu obijduit ?i am ie?it.
În seara ceia lec?iile nu se lipeau de cap, nu din cauza mamei – înc? zburam deasupra Berlinului. Fratele, l?sându-?i lucrul pe acas? în voia norocului, s-a apucat de comentat mersul ac?iunilor din film. Eu îl ascultam, m? interesa mult începutul, sc?pat din cauza întârzierii. Ce patos, flutur?ri de mâini, arunc?turi de picioare ?i alte figuri mi?c?toare de atacuri corp la corp!!!...

Între timp, sosi?i tata de la munc?. Atunci lucra el într-un garaj, se ocupa cu motorul la tractor. Mama, v?zându-l obosit ?i c?tr?nit, de mine nu i-a spus. I-a pus mâncare cald? pe mas?, i-a adus mur?turi, un ulciora? cu vin... Tata a mâncat în t?cere, a b?ut dou? pahare de vin ?i s-a întins lâng? sob?. Atunci Clemen?a s-a sc?pat... c? ”Ego o fugit di la ?coal?”.
– Ia, ia!... Auzi, Cati? –s-a interesat tata, uit?ndu-se întreb?tor la fiic?-sa. – Da ?i spuni fata asta? – Vorghe?ti ?i ea, s? nu tac?. Azi ti v?d tari trudit, e ?i ti culc?...
– Tu nu m? lua cu bumbonica, spuni cari-i treaba cu b?ietu. Fata asta nu strig? dijeaba, pi undeva ?eva o auzit.
– Am vrut s?-?i spun mai târziu... Di-acu, n-am încotro... O lipsît di la ultima lec?ie, s-o dus la kin?u. – Însamn? c? o fugit di la ?coal?, fata drept spuni... Da acu, undi-i?.. I-a cheam?-l, numa oleac? s? vorghesc eu cu dânsu.
– Azi d?-i pa?i, l-am obr?zat eu distul. Nu-l mai sp?ria noaptea...
– Ad?-l încoa?i! Dac? m? duc eu la dânsu, a s? ?ie mai r?u...
Cât eu discutam cu fratele, s-a auzit u?a de la verand?. Nimeni n-a strigat, în cas? nimeni n-a intrat. Poate mi se p?ruse, poate motanu împinse u?a... N-a trecut mult, pân? am z?rit în geamul camerei de al?turi fruntea Clemen?ei. Fata st?tea f?r? r?suflare, asculta. Odat? descoperit?, a deschis cu zgomot u?a ?i a raportat ca pioneri?a* *elev? exemplar? în URSS): ” Mama o spus s? ti du?i p?n la dânsa”. M-am ridicat ?i am plecat.

În cuhne situa?ia p?rea încordat?. Odraslele st?teau gr?mad? la un cap?t de pat, în odaia mare. Tot pe-acolo se afla ?i mama, ar?ta ca înainte de tr?snet. Tata era în tind?, el m? a?tepta, nu altcineva. – Ai l?sat ?coala... ai fugit la club... A?a-i? – m-a întrebat el rece, cu sprâncenele întoarse. Eu am vrut s? r?spund ceva, dar, v?zându-l agresiv, am t?cut, s? nu-l stârnesc mai tare. T?cerea mai r?u a f?cut, l-a scos din s?rite ?i s-a apucat de tras curaua de la pantaloni. – Nouru, soarili... nafura!.. Eu m? rup la schinari pi dealuri, pi sub tractoati... da tu nu vrei s? înve?i, zburzi pi dup? ?coal?... Dumnevoru m?ti!.. Am s?-?i ar?t eu ?ie kin?u!.. Ai s? m? pomine?ti tu pi mine!... ... Cureaua a intrat în func?iune. La început nu sufeream cine ?tie ce. T?ceam. Loviturile se îndeseau. La un moment, am notat durere ascu?it? la un ?old, apoi pe spate... Tata d?dea cu c?t?rama. Probabil, din fierbin?eal?, a schimbat pozi?ia la curea, apucând-o de alt cap?t. M-am speriat ?i am strigat. El s-a oprit. Folosindu-m? de secunde, m-am rupt din strânsoare ?i m-am aruncat sub pat. Asta l-a enervat înc? mai tare. A luat cârligul de la plit?, s-a aplecat ?i – hai s? m? scoat?. M-a ag??at de un picior, m-a tras la el cu putere, apoi s-a apucat de dat în mine ca-n sacu de popu?oi. Atunci m-am speriat cu totul ?i m-am apucat de strigat. Tot atunci s-a deschis u?a la odaie.
– Ajiunji! Opre?ti-ti! – a strigat mama, punându-se înaintea tatii.
– D?-ti la o parti, c? o ei ?i tu... – Ajiunji, c? ai s? bagi cu totu frica în b?iet. Nu vreu copchii bolnaji în cas?, m-ai în??les? Ad?-?i aminti ?i o f?cut tat-to cu tini... Sau asta vrei?..
Dup? ultimele cuvinte tata s-a oprit, a trântit cureaua în podea ?i a ie?it afar?.
Mama m-a lini?tit, apoi m-a luat de umeri, s? m? conduc?. Eu am respins-o cu amândou? mâinile, am alergat în casa de la vale ?i m-am aruncat în pat scâncind, mai mult din jignire. Am adormit repede. Noaptea a trecut f?r? visuri. Doar spre diminea?? am petrecut câteva cadre din ”Drumul spre Berlin”.

A dou?za m-am ridicat cam greu. M? durea tot spatele, un genunchi... bucile nu le sim?eam. Am ie?it la closet ?i m-am întors înapoi. În cuhne n-am intrat. M-am b?gat sub iorgan ?i am adormit din nou.
M-a trezit un trop?it u?urel. Am deschis ochii. Clemen?a cu Andru?a st?teau lâng? crivat, ca doi pui de bodaproste. Se uitau la mine cu jale, parc? trimi?i de cineva s? vad? de mai suflam. Lâng? u?a de la verand? se mai z?rea o fugur? - a lui Costa. S-a apropiat ?i el. M-a atins cu un deget ?i s-a luminat la fa??, ca ?i cum puse mâna pe un sfânt. M-am uitat eu cât m-am uitat la dân?ii, apoi, îndemnat de ideea c? nu eram singur, m-am ridicat.

Afar? soarele se în?l?a spre amiaz?. În cuptor trosneau lemnele, mama în cas? punea aluatul în tave. Observându-m?, s-a uitat furi? prin geamul de la u?a cuhnei, apoi m-a chemat înâuntru. N-am intrat, a ie?it ea.
– Hai nu mai hi a?a di sup?rat... Câte nu se întâmpl? la via?a omului... ?i s? fa?im?.. Trebuie s? tr?im mai diparti, doar n-a s? umbl?m bosumfla?i anu împrejiur. Acu? mama puni pâinica în cuptiori, punim ?i dou? t?v?li di c?rtoafe cu jiumeri, di cari tu m?nân?i mai tari... – Nu plac jiumerili, ni?i nu li pot suferi... ?i m?tali di asta ?tii...
– ?tiu! Cum s? nu ?tiu?.. Ni?i eu, cu maiura me... n-am ochi s? li v?d. Mama nu zi?i c? trebuie neap?rat s? le mânc?m... Am avut în videri c?rtoafili... Da tu, de-odat? ti superi, sau înc? o ?ii de-asar?... Oari cât s? hie ?iasu, dovidesc s? ti hr?nesc înainti di lec?ii? M? tem c? nu... Da mama a s? fac? mai altfel, a s? pr?jasc? r?pidi ni?te ghiozomeli*, la plit?... Pi tat-to iart?-l ?i tu, c? altfel nu putea s? fac?. Copchilu trebuie s? simt? o st?pânire, altfel cre?ti di capu lui. ?i om ies? dintr-însu când s? fa?i mari?..
– Eu n-am fost jinovat! – Iar în?echi cu dreptatea... De-acu, las-o ?i tu într-o parte. Dac?-i a ta, n-a s? ?i-o fure nimenea, tot a ta a s? r?mân?. B?taia ?i-ai luat-o, acu du-ti la ?coal?, ?eri-?i iertari di la înv???toari, spuni-i c? azi nu pot veni. Mâine am s? trec, neap?rat!
– Poati s?-i s?rut ?i mâna?.. – Asta nu-i obligator. Vremea cucoanilor dimult o trecut, da fimeia, ca înv???toare, trebuie s? vad? o stim? din partea ta.
– Da pintru ?i s? mai vii ?i m?tali? – Nu ?tiu... O trim?s vorb? pin ?ineva... vre s? m? vad?. Stau cu n?dejdea c? n-ai mai f?cut v-o alt? boroboa??. – ?ini o fost, Maru?ca sau N?ta?a? – Nu! Da asta nu ari îns?mn?tati! ?ineva trebuia s-o fac?, doar n-avea s? se târâie înv???toarea acas? la noi, pi glodu ista. ...

Sup?rarea a cedat din pozi?ii. Am h?lit dou? turte ferbin?i ?i am plecat la ?coal?. Am întârziat. Aurora Ivanovna, v?zându-m? intrând pe u??, a f?cut ochii mari. – Trebuia s? vii cu mam?-ta, nu o v?d. Nata?a, ai anun?at-o?
– Da, Aurora Ivanovna! Di la ?coal? m-am dus drept la dânsa...
– Ego, întoarce-te acas? ?i spunei s? vin? împreun? cu tine la ?coal?, altfel nu te primesc la lec?ii. Ultimele cuvinte m-au pocnit în tâmple, mai mare jignire pân? atunci nu ?tiusem. Am ie?it din clas? ?i am luat drumul ?leahului înc?rcat de glodul lipicios... Mergeam a lehamite.
?coala nu m? mai interesa, nici acas? nu m? tr?gea, nu aveam curaj s? m? uit în ochii mamei. Nu aveam dreptul s? o rup din treab?. Înv???toarea m? pocnise exact în locul slab...
Pân? la urm?, am intrat pe poart?. Nici mamei nu i-a pl?cut ordinul, dar a trebuit s? lase rufele nesp?late, ca s? le intre în voie tovar??ilor pedagogi.

La ?coal?, înv???toarea m-a trecut la loc, pe mama a dus-o la directoare. Toat? clasa se uita la mine ca la mucenicul... Unul Ionel m? privea cu invidie.
– Te-o b?tut?.. – a întrebat el în ?oapt?, întinzând gâtul peste o banc?.
– Acu? ai s? vezi – i-am r?spuns, s?ltând un cap?t de c?ma?a la spate.
– Oho, ?i vân?t?i!.. Da eu credeam c? numa teteica d? din puteri... O povistit b?ie?ii... Pintru a?a kino (film) fa?i s? ei o b?taie. ?i acu m? c?iesc, c? n-am ie?it ieri cu tini... Sinceritatea colegului m-a încurajat, înc? o dat? demonstrând c? într-adev?r nu eram vinovat în provocata infrac?iune.


Educativele mustr?ri, adresate mamei în cabinetul directoarei, au redeschis drumul cunoa?terilor mele. Înv???tura ?col?reasc? a continuat în ritmul ei ordinar. În zile num?rate am revenit la starea normal? de elev, dar propria moral? nu m-a l?sat împ?cat cu lovitura înfrântat?. Sup?rarea a mai durat. Nu c? eu nu voiam s? m? dezbaier de dânsa... Ea nu m? l?sa.
Pe mama am iertat-o, de-odat?. La tata nu m-am uitat dou? s?pt?mâni, nu pentru b?taie. Procedura dat?, pe vremea ceia, era considerat? tot a?a de natural?, ca ?i rota?ia P?mântului în jurul Soarelui.
Mânia nu se datora pedepsei în sine, ci injuste?ei ei ascunse, nerecunoscute de tata din motive neîn?elese de mine.
Pe de alt? parte, ar fi o eroare de afirmat cu certitudine c? b?taia primit? nu con?inea absolut nimic pozitiv.
Firea mea, înc? libertin? dup? cei ?apte ani de acas?, probabil avea nevoie de una sau mai multe lec?ii de acomodare la împrejur?rile sociale epocale.

Cu Aurora Ivanovna a fost altfel. Am ?inut pic? pe dumneaei pân? în var?, nu pentru ce f?cuse cu clasa înainte de film. La urma urmelor, in calitate de înv???toare, era în dreptul ei executiv de a se considera corect? în decizia luat?.
Cine eram eu, Ionel, tanti Maria, Vasica, sau altcineva din a doua ”A”? Avea careva din noi vreun drept s?-i condamne fapta s?vâr?it?? – Clar c? nu!!! Altceva a fost la mijloc. Toat? prim?vara, pân? în ultima zi de ?coal?, în privirea ei nu am v?zut o urm? de regret fa?? de cazul meu. Ea r?mase cu dreptatea ei, eu – cu a mea. Ciuda adresat? dumneaei se motiva c? o obligase pe mama s? vin? la ?coal? anume în ziua când nu trebuia.

Dup? cum în?elesem în continuare, pedagogii no?tri, fiind ?i ei cu plusurile ?i minusurile lor, în ziua de film se aflau în criz? conflictual?.
Clasa noastr?, împins? în scopuri strategice pe câmpul de b?taie, a fost sacrificat? în favoarea uneia din p?r?ile beligerante. Bineîn?eles, profesorii n-au reu?it s? împart? ?coala nici înainte de ”evadarea” mea, nici dup?...
Înscenarea cu lec?ia a patra nu a rezolvat nimic, provocând doar dezgust în rânduri de ?colari lipsi?i de drepturi, dar nu ?i de proprii sim?uri.
Eu, luând Berlinul de dou? ori (la club ?i acas?), în final m-am ales cu câ?tig, pe când Aurora Ivanovna a r?mas p?guba??. În persoana mea dumneaei a pierdut un mare simpatizant. Asta am spus-o eu, dar nu ?i Dumneaei. Poate o durea la coc de retr?irile mele, la cât? copil?raie n?zbâtioas? trecuse prin sinuo?ii ei ani de pedagogie.