Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Durerea femeii cu p?rul ro?u

de Dana Mu?at

Femeia cu p?rul ro?u st? pe jos, cu fa?a pe gresia rece ?i picioarele strânse la piept. Ea nu mai plânge. Lacrimile s-au terminat de mult, iar în locul lor o durere nesfâr?it? s-a a?ezat ca o greutate imens? care o apas? prea mult. Atât de mult încât femeia se gânde?te dac? nu cumva pieptul o s? îi pocneasc? de la presiune ?i o s? se sfarâme în buc??ele mici de tot.
În jurul ei via?a rote?te normal, nep?s?toare ?i rece, cu oamenii ei ?iroind ca furnicile, cu scopuri numai de ei ?tiute. Afar? vântul bate la fel, ploaia e la fel de ud?, copiii vecinilor la fel de g?l?gio?i. Numai în sufletul ei e un alt univers plin de agonie ?i neputin??.
Unde e dumnezeul pe care l-a venerat ?i la care s-a rugat atât de mult timp? Unde e el, cu puterea ?i bun?tatea lui nem?rginit??
Dou? zile a plans ?i l-a urât. Dou? zile ?i-a droit cu toat? puterea ei s? fac? ceva care s? îl detroneze de acolo de pe piedestalul pe care l-a pus tot ea. Dou? zile a l?sat lacrimile s? curga, una dupa alta, simfonie ud?, înjurând ?i sim?ind c? totul e de prisos.
Dar acum, când lacrimile au secat, femeia cu p?rul ro?u nu mai simte ur?. În locul ei s-a instalat resemnarea, dar a r?mas durerea cople?itoare care o înv?luie toat?, de la vârful capului si pân? la t?lpi.
Ea ?tie acum c? dumnezeul ei nu exist? de fapt, iar asta îi d? putere s? existe în continuare.
Pentru c? dac? nu e nimeni care s? decid? lucrurile astea, atunci înseamn? c? totul e doar un joc al naturii. Ei nu îi pas? de credin??, con?tiin??, vise, iubire, moarte, sentimente. Natura selecteaza pe ici, pe colo, pe unde crede ea c? trebuie intervenit. Uneori schimb? vie?i aleatoriu, ca la un joc de aruncare a zarului.
Femeia cu p?rul ro?u se ridic? acum. Îsi strânge p?rul într-o coad? ?i se spal? pe fa??.
Deschide apoi un sertar în mintea ei ?i îndeas? acolo toat? durerea ?i neputin?a. Înc? nu poate s? îl închid?, dar cândva o s? reu?easc?, de?i mereu durerea îl va redeschide ?i se va rev?rsa din când în când. Ea nu îl va încuia niciodat?. Durerea e a ei ?i e amintire. E dovad? a existen?ei pe care niciodat? nu o va ascunde.
Durerea e copilul ei, atât de mic ?i de pre?ios, cu pumnii lui cât un sâmbure de cirea??.
Atât de ro?u.
Atât de mort.


Dana Mu?at (danutza) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro