Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.
Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap
Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.
Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.
Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.
de Daniela Luminita Teleoaca
Acum, dup? atâta vreme, în?eleg cum, în tot acest timp, a?teptasem, poate chiar sperasem ca un cineva s? vin? s? m? zgâl?âie de umeri, s? m? contrazic?. Privindu-m? uciga? din vârful ochilor, s?-mi urle cum toate scenariile mele fuseser? fantasmagorice. C? eram o p?c?toas? cu fapta cu vorba cu gândul... cu omisiunea... cu toate... mai ales cu cuvântul. C? unicul loc rezervat mie era fundul iadurilor, ?la avea s? m? înghit?! C?, oricât de indulgent s-ar fi g?sit, în cele din urm?, vreun dumnezeu, s? se fi pus luntre ?i punte, s?-l fi f?cut p?-llaltu? în patru, tot nu ar fi putut s?-mi ierte nici m?car prima parte, cea mai infim?, din mormanul f?r?delegilor. C? vorbele mele mai ales fuseser? arma crimei (Da?, bine Doamne, poate a? fi încercat eu s? m? disculp... îîîî... s? articulez... ?sta a fost dintotdeauna un mut?l?u, unu d??la mute de fute..., cum s? r?spund eu pentru asta?! ?i, mai ales, cum s?-?i explic eu c? niciun cuvânt, cât de c?zut ar fi, nu se va putea pune vreodat? cu t?cerea aia.... calculat??!)...
... acum când, în sfâr?it, aveam certitudinea c? nimeni, dar nimeni nu avea s? m? contrazic? (expirase timpul acela...), te vedeam, pentru prima oar? de-adev?ratelea. (Cum de fusesem atât de oarb?? Sau, proverbial?, tot naivitatea mea îmi jucase feste?!). Acum când nu ?tiu foarte exact ce simt cu privire la mine. Nu obi?nuiesc s?-mi fie mil?. Mult mai degrab? privesc ?tiin?ific. Dinspre cauz? spre efect.
... ?i te v?d acum aici astfel în toat? pr?pastia ta, mult mai ireal în hido?enie decât în toate scenariile mele fantaste.
motto: NIHIL SINE DEO!
Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.
Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro